Un blog ratat

Am avut parte de două opinii diametral opuse vis-a-vis de Kraftwerk: "x486 e prea mult pentru muzica kraftwerk" şi "It`s a must, before u die!". Prost n-aveau cum să cânte, că ştiam de ei, dar superficial, deci trebuia să văd dacă-s un mast bifor ai dai.

Înainte de concert, cei prezenţi la "Sala Palatului" au avut parte de un show 3D, cică. Nişte trei display-uri ( nu mai ţin minte dacă erau proiectoare sau altceva ), o pereche de ochelari, câteva boxe proaste şi nişte digioi pe măsură.


Cei de la Kraftwerk au intrat, parcă, pe la 8:30. Au venit, au cântat piesele consacrate ( vezi kraftwerk.com ) şi-au plecat, interacţiunea cu publicul fiind nulă. Nu cred că se poate pune problema vreunei lipse de experienţă, ci doar de o stare de sictir, atitudine cam inoportună, din punctul meu de vedere. Oricum, părerea de după finalul show-ului a fost una moderată: frumos, dar parcă se putea mai mult. Abia acasă, după ceva ore, am conştientizat că puterea celor de la Kraftwerk nu stă în versuri, acestea fiind simple, dar nu chiar simpliste, ci în concentraţia de informaţie muzicală oferită pe unitate de timp. Doar în momentul în care m-am întins în pat am realizat că muzica lor mi-a captat atenţia mai mult decât aş fi crezut. Să fi fost de vină prezenţa lor, sonorizarea, efectele... habar n-am, dar clar e că impactul a fost unul puternic.

Publicul a fost diversificat, pe de-o parte destui rătăciţi ce-au ajuns la concert din greşeală, aceştia părăsind sala undeva după jumătatea concertului, pe când scena era pregătită pentru Robots . De partea cealaltă s-au situat cei veniţi cu nepoţii sau/şi copiii, cei mici fiind chiar foarte-ncântaţi de eveniment.

Per total, evenimentul a fost unul distant, dar puternic şi frumos, meritând fiecare resursă investită. Mulţumesc, astfel, iubitei mele pentru inspiraţia de care a dat dovadă!