Un blog ratat

Mai acum ceva zile mi-am găsi căştile de la mobil. Şi na, sunt căşti cu volum, numai bune de folosit. Ascult şi eu ce pot, adică radio la suprafaţă şi music player în subteran. Fiecare post de radio oare un playlist la care peste 50% din piese se repetă aproape zilnic. Bon, aici e mai uşor, că schimb postul, dar la music player e cam enervant, că te cam plictiseşti de piese după ceva timp şi na, cum lenea e mama evoluţiei, am început să visez şi eu cu ochii deschişi-

Mi-aş dori un soft pentru mobil/mp-3 player care să-mi creeze playlist-uri. Dacă ştie careva de aşa ceva, să-mi zică şi mie. Eu mi l-am imaginat ca un program care să creeze playlist-uri automat. Mărimea pe hdd a palylist-ului să fie ajustabilă. Piesele să fie alese din anumite directoare indicate. De fiecare dată când conectezi mobilul/mp3-ul la calculator softul să verifice dacă playlist-ul trebuie schimbat, limita de timp fiid, la fel, ajustabilă.

Deci conectezi mobil, se verifică lista, se solicită acceptul modificării acesteia, se alege genul muzical ( sau alegerea se face după un alt criteriu de triere ) şi atat din partea noaastră. De aici soft-ul îşi face treaba, înlocuind lista cu una nouă. Hmm...

Cu cine, mă? De ce, mă? Ah, nu-mi spune! Votezi pentru binele poporului, aşa-i? Si cam despre ce parte a poporului discutăm noi aici? Aia mai mare? Mai avută? Mai inteligentă? Găseşte tu un criteriu de departajare, pentru că e mai mult decât clar că nu poţi stabili o fericire generală într-un stat cu o legislaţie şi o conducere precum a noastră.

Nu, nu! Nu mă iau de politicieni, că oricum n-are niciun rost. Ei vor continua să ne trateze cu aceeaşi atenţie: suntem vite proaste, numai bune de exploatat. Nu ştiu câţi dintre noi ar fi în stare să se abţină să mulgă o astfel de adunare laşă. Nu zic românii e proşti, că nu prea e ei proşti, dar au mici probleme cu adrenalina. Adică nu prea o au când e cazul. Te uiţi pe ici colo cum se iscă revolte din motive care la noi abia dacă au ecou într-o ştire rătăcită labeunuTV, ooTV sau la vreun alt post sexually correct. Să fim serioşi, nu prea avem vâna aia de războinic implementată-n amintirile noastre de cărţile de istorie comuniste. Îmi aduc aminte că primul contact cu istoria am avut-o prin intermediul "Povestirilor istorice" ( parcă aşa-i zice). Partea ciudată e că, în timp, povestirile s-au transformat în adevărate romane de beletristică. Şi realitatea? Nu cred c-am vrea s-o ştim.

Bon, politicienii sunt cu ai, ale lor. Deci nu ne-ajută nici dacă vor, căci, de s-ar găsi un filantrop, ar fi acoperit imediat de apropiaţi. De îndoctrinat reuşesc s-o facă de fiecare dată când au ocazia. De exemplu LCD-urile de la metrou. Unul din locurile unde ne mai retrăgeam şi noi, departe de furia momentului. Mai uitam puţin de cine-i pe colegiu meu, de ce rahaturi a mai scos Becali din el şi a mai demoralizat puţin echipa ş-aşa-ntr-o ureche, de lucruri scumpe şi inaccesibile... şi de multe alte chestii d-astea ce te ajută să respiri. Mai sunt ziarele alea două gratuite şi cele de scandal care mai se adaugă la găleată, dar aici mă mai bazez şi pe faptul că mijloacele de transport în comun au destul de multe întârzieri astfel încât mulţi sunt prea grăbiţi pentru a mai pune mâna pe un ziar. Aşa, şi bagă ei LCD-uri la metrou. Până nu-l vedem pe Băsescu pe veceu, nu se lasă ăştia.

E de rău, nu? Nu cumva o merităm? Adică totuşi, nu cred că trăim în lumi diferite. Cam toţi avem colegi de muncă şi observăm că 20% fac munca pentru 80%, dar na... se-ntţmplă ades ca aprecierile să nu le primească ăia de muncesc, ci ăia de sug buci. Moment în care moralul suferă ceva lovituri, deci randament scăzut. Foamea ce te mai face să accepţi situaţia. Resemnare prematură, cam acesta ar fi numele. Ne resemnăm prea rapid în faţa unei probleme. Azi era un reportaj la televizor despre numărul mare de suferinzi de anxietate, depresii şi alte cele, vorba fiind de copii. Păi ce siguranţă să aibă copii ăştia, când ei sunt cu creierii praştie din cauza unor părinţi imbecilizaţi de refulări? Ce să-nţeleagă un ţânc de la doi părinţi ce ştiu să se exprime prin răcnete? Păi da! Că dacă şi-ar exprima părerile prin limbaj articulat, liniştit şi explicit, atunci nu s-ar ajunge la multe din neînţelegeri. Chestia asta-i întâlnită des la muieri. Muieri, nu femei. Acestea se mai trezesc să ţipe pentru că tu, porcu', n-ai înţeles pilda fabulei nespuse. Trebuia să-ţi fi dat seama! N-ai fost atent! Mă duc la mama! Du-te!

Aşadar, e chiar aşa de greu să-nţelegi că votul dat sau nu de tine nu te ajută nici cât negru sub unghie atât timp cât nu pui paru' pe tine şi nu te apuci treabă?! Ahhh nuuu! România, ţara căcatelor, păcatelor! Bun! Am înţeles noi că e o ţară nasoală rău, că doar trăim în ea. Au înţeles străinezii din documentare că nu-i miere sau lapte. Obişnuieşte-te să fii călcat în picioare, dar nu la modul de resemnare, ci la modul de indiferenţă. Păi dacă te plângi pe unde-apuci de o ţară infectă, fii tu Popa Tanda al nostru! Fii neinteresat de reacţiile altora, asumându-ţi dreptul de a fi sincer cu tine. Aş vrea să fac ceva bun. Culmea, nu-s puţini ăia de-ar face, dar ori sunt probleme la cauze, ori la mediu. Adică mulţi ar poza ca salvatori, dar ar face-o pentru luminile reflectoarelor, printr-o abordare egoistă şi superficială a problemei. Alţii ar face-o, dar le e ruşine; ba că râde ăla. ba că-l vede ăla. Alţii, care-o fac, n-o gândesc bine şi ajung în gard, dar se mulţumesc cu măcar am încercat. mai bine decât nimic. Păi da! Să vedem partea bună a situaţiei, nu? Măcar s-a încercat. Dar de ce să nu vedem realitatea situaţiei: ar fi mers mult mai bine dacă se umbla la câteva şuruburi de bun simţ, ca să zic aşa. Păi deh, aşa e noi: măcar încercăm. Cuuum să nu! că doar ne trezim mai vesel că măcar încercăm. Trăim cum joacă naţionala fotbal: aproape reuşeşte, dar măcar a încercat. Iar la ocazii am fost peste ei, clar!

De ce nu acceptă lumea că trăim vremuri de căcat? Bon, căzurăm de-acord că nu ne e bine. Acum ce facem? Capabili să răsturnăm sistemul nu suntem decât atunci când reacţiopnam ca simple marionete ce dansează după cum le mai vine unora şi altora-n cap să pună-n aplicare psihologia maselor. Chiar e atât de greu de-nţeles că singurii care pot face ceva suntem chiar noi? Cat de cretin trebuie sa fii sa te speli de povara traiului printr-un singur vot. Ehh, am votat, dar n-ai cu cine. Toţi nişte hoţi. Poate suntem destul de idioţi încât să nu învăţăm din pseudoistorie: ne fut, mă! ne fut pe toţi! Dar parcă-i mai interesant să stai ca prostul 4 ani şi să te plângi de sistem, s-aştepţi alegerile doar pentru a avea prilejul să-ţi schimbi placa despre cei de la putere.

Da, ştiu. Apare cineva să spună că e greu şi că multe chestii nu merg în ţara asta. Aşa... şi? E nevoie de exemplul altor state în care oamenii supravieţuiesc cu mult mai puţin? Dar stai, că e exemplul şi ţărilor unde merge mult mai bine. Când se va termina cu comparaţiile astea? Cu ce ne ajută că unii trăiesc mai bine iar alţii mai rău atât timp cât noi o ducem nasol? Votul e ultimul lucru care-ar trebui să-l intereseze pe omul de rând, ş-aşa e atât de îndoctrinat încât habar n-are pe cine şi de ce voteză, important fiind că şi-a făcut datoria de cetăţean. Vai, merită un cornuleţ!

Nu zic să nu vă duceţi la vot. Duceţi-vă. tată! Dar să nu vă aşteptaţi ca printr-un vot să schimbaţi năravul celor de la putere. Blănile nu le mai luăm în calcul, că oricum şi le schimbă între ei. Nu vă aşteptaţi ca votând să o duceţi mai bine. Prin acest vot nu semnaţi niciun contract, ci doar ajutaţi la creearea legalităţii mediului în care se desfăşoară politicienii, că la o adică pot s-o spună şi p-aia cu Ia mai tăceţi, că voi ne-aţi ales! şi ar fi un enunţ foarte corect. Niciun clip nu mă va convinge că: 1. votul meu contează pentru mine mai mult decat contează acţiunile mele, 2. votul meu va schimba mentalitatea unei naţiuni sau măcar a conducătorilor, 3. toţi care votează ştiu de ce-o fac şi chiar şi-ar putea susţine obiectiv alesul într-o dezbatere ad-hoc. Şi ar mai fi, dar nu-mi vin în minte acum. Important e să conştientizăm ce putem face noi pentru noi, nu ce-ar putea face alţii pentru noi, alegerile fiind doar un pretext pentru boşorogii din Cişmuigiu să mai amintească ei lumii că tare bine mai era pe vremea lui Ceauşescu, că, de bine de rău, aveai şi tu aia şi ailaltă. Ah, bine. Şi se mai cheltuie bani cu propaganda. Cum de-am uitat?


So, sfatul meu e să vă duceţi la vot, dar să vă susţineţi alesul până la capăt. Duceţi-vă la el şi explicaţi-i cum v-aţi hotărât să-l votaţi atunci când l-aţi văzut dansând cu roboţii în Kristal după ce-a croşetat o vestă emo în direct la Schimb de mame şi vi s-a părut că viziunea sa este una nu neapărat realistă sau palpabilă, cât mai plăcută decât altele. Explicaţi-i cum îl stimaţi pentru că a ştiut să vă spună minciunile pe care doreaţi să le auziţi. Aduceţi-i aminte alesului că l-aţi votat pentru că merită şi că aţi aşteptat ceva bun aproape 4 ani, dar nu v-aţi ales cu prea multe. Poate o să-i pese de voi! Mie sigur mi-ar păsa, dacă aş fi în locul lor! Votaţi-mă pe mine! Eu chiar merit!

Resursă de fun matinal, cabral e una cu liniile. De tramvai, nu de coca, că găsii textul pe blogul lui cabral, nu pe al lui mutu. Deci!


Sunt un tramvai.

Deh, strigătul alter ego-ului se face auzit în urechile cabralului, că doar ştiţi cântecul: Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai. Etaj n-ai putea spune că are, că doar nu este gigantic. Poate doar un pod locuibil. Cu vedere la vesel. Hmmm... poate nu e mulţumit de maşină şi d-aia bate el la şto despre, cică, caii. D-ăia putere, logic. Deci cabral e lung şi vrea ponei.

Pe sine, mereu traind cu impresia unei libertati false, niciodata liber, alerg sau ma tarai pe sine urmarind un destin deja scris.

Mbă! S-a EMOţionat cabral!

Vai, vai, săracul tramvai!
Cât de greu te mai târai.
Şi nici liber nu erai.
Ci... calacacichiceai.
Mmm... eurodance!

Naiv, nestiutor, ma zbat pe sinele mele sperand, crezand, visand, nestiind ca cineva imi stie deja punctul terminus, sunt un tramvai.

Vai, micuţuuuu! Şi te zbaţi mult, nene cabrale? Hai, spune sincer, cu cine votezi? Ca să înţelegem şi noi cine se zbate, de fapt, p-acilea.

Bifurcatii, macazuri, false alegeri imi stau in fata si am impresia ca am ceva de zis, decizii cu final asteptat pentru altii - pentru mine naive decizii vitale… sunt un tramvai.

Mda, ai tu ceva de zis, dar nu prea ţine exprimare-n scris.

Imi incep viata singur, intr-un depou, rama, vierme metalic rece, printre alte rame metalice reci, plec la drum si la 5-ul diminetii incep sa intalnesc suflete… sunt un tramvai, imi intru in viata si merg alaturi de ele.

Pfff... în loc să te bucuri că nu lucrezi de noapte. Şi nu prea-ţeleg cum îţi poţi începe viaţa singur printre atâţia. Ahh, da... el e nemuritor şi rece. Înţălegi, tuu? Şi cu toate că ie cu mulţi alţii ca el, se simte singur.

Unele se folosesc de mine si coboara la prima, altele imi stau alaturi pentru statii intregi, se folosesc de scaunele mele pentru a-si satisface nevoile, se balangane de colo-colo prin mine gandindu-se la ale lor, vazandu-si propriile dorinte palpabile, realizabile cu ajutorul meu, dar toate sufletele, invariabil, coboara la un moment dat si ma lasa singur, deh… sunt doar un tramvai.

Aşadar, ăia de coboară repede se folosesc de tine, iar ăilalţi da. Logic! Acum m-am prins şi eu, prostovan de rând, cum e cu tramvaiele si satisfacerea nevoilor, că credeam că pute de la aurolaci şi nespălaţi, dar de fapt mirosea de la ăia de-şi satisfac nevoile prin tramvai. De toate nevoile, că omul e fiinţă complexă, deci are mai multe feluri. Şi, bre nene cabrale, puţi rău? P[i atunci de ce te mai miri că eşti lăsat singur?

Reci si interesate, calculate, intra in mine si ma folosesc. Uneori, din respect pasager isi cumpara un bilet si atunci au impresia ca ma folosesc legitim, ca au drepturi, ca macar partial ma poseda. Cateodata unele se afectioneaza, isi cumpara abonamente si ma folosesc de mai multe ori, pana cand isi cumpara o masina, sau se muta si prefera alte tramvaie, sau pur si simplu prefera alte rute, urmandu-si, dupa cum spuneam, propriile interese.

Te cam iau de pocnitoare ăştia de intră-n tine, ha? Dar matale nu zici nimica când te penetrează? Ahh, ştiu! Ai mâinile ocupate cu liniile alea. Vezi, şi din elan de afecţionare, îşi fac abonament la tine, până fac rost de bani pentru a intra-n altă parte. Nea cabrale, citeşte copiii mici despre analogii porcoase cu tramvaie. Ce dreq îţi fac ăia de la acasă de zbieri în halul ăsta?

Eu, sunt doar un tramvai, ma multumesc cu surogatul asta de viata alaturi de suflete ocazional interesate de mine, sfarsind invariabil la sfarsitul zilei singur, la un capat de linie singur dar alaturat altor viermi metalici asteptand sa intre intr-un depou rece.

Să plângi isteric, nu alta. Ba că-ţi vine să ciupeşti pe careva, să ţipe şi el, că tare merită momentul!

Eu, care la ora 07:00 sunt singura lor dorinta, cea mai arzatoare asteptare a lor, sfarsesc la 23:00 in statia finala a zilei respective si sufletele pe care le-am carat nu-mi acorda nici macar un gand bun, au coborat demult din mine, acum au alte planuri, alte prioritati, acum nu mai sunt un deziderat, sunt doar… un tramvai.

Pfff, e tramvai mai... întârziat de se-apucă el pe la 7 să conştientizeze realitatea. Mă, e cam dubioasă situaţia, că pe-o parte se plânge că îşi satisfac ăia nevoile-n el, iar acum e dezamăgit că pleacă. Ăsta-i clar caz pentru Bebe Mihăiescu, Lazarus şi Cristian Andrei în acelaşi timp. Eu. clar, dau drumul la o petiţie să-l mute pe cabral de pe acasa în altă parte, căci casa de copii se pare că-i acasă. Salvaţi cabralul! Salvaţi blogosfera! Salvaţi plasticitatea momentului! Salvaţi liniile!

... si e deja week-end de o zi.

O fi de la luna plina sau de la megacriza economica, dar nu vor sa se lege gandurile pentru un text de blog. Oi fi amuzat, adica nemuzat, adica e muza-n concediu, iar eu nu am bani de bileeet ( ouououoooo ) sa ma duc dupe ea. Totusi ma duc s-o caut... brb.

_____

utopic se-ntreaba subtil NU STIU DE CE TOT UITI CA. Zic "subtil" pentru ca link-ul postului e http://suggestionboxes.blogspot.com/2008/11/nu-stiu-de-ce-tot-uiti-ca-te-iubesc.html,D De fapt a scris tot textul, apoi s-a razgandit, deci i-a venit ideea pentru mesajul incomplet ceva mai tarziu decat era cazu'.

De ce fac oamenii d-astea? Nu ca utopic ar face-o, ca oricum nu ma intereseaza, dar de ce oamenii vor sa fie vazuti suferind? Indiferent daca se prefac sau nu, ei vor sa fie observati cand se mozolesc in strafundurile suferintei. Sa-i vada si pe ei uamenii si sa le mangaie sufletul. Ai o problema, inveti s-o accepti si apoi incerci s-o rezolvi. Daca nu poti singur, ceri ajutor exprimandu-te direct si explicit. Simplu. Fara "vai, cat sufar eu! veniti sa-mi vedeti cum imi curge sare printre rani"! Nu imi pasaaaa! Mori, de-te dreq! Si spune "merci" ca nu-mi pasa, ca-s destui care abia asteapta sa te vada vai mortii tei, doar doar te mai calca putin in picioare. Dar nu-i problema, caci, zdreantza devenind dupa masajul de caramburi, vei avea nevoie de si mai multa intelegere din parea lumii, vei fi si mai demn de mila. Fuck off! Ma-ta stie ca esti prost?

_____

Mai tineti minte serialul Cartea Cartilor? Acum mi-a picat fisa! Memo vine de la Mechanical Emo ( Shit ), ca prea era plictisitoare tinicheaua aia ambulanta. Cum ar arata un robot emo? Un mecanism emo? Sigur oltul meu nu era emo, ba chiar cred ca era maso. Eu avui multa vreme un olt 257, d-ala cu 4 programe, alb-negru ( pe finalul vietii, mai mult negru. in pete ). Ala era d-ala de-al nostru, dom'le. Cu piesele fixate-n dezechilibru: mai ii dadeai un pumn, mai isi revenea. Pai ala televizor vanjos, nu toate televizioarele astea de-acum de fatalau. "Vai, tu draga! Nu stranuta langa televizor, ca sare pixelii". Nu, taticule! Televizoarele trebuie facute sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste cand le iei la pumni! Daca e sa-l darami, sa se stie ca tu ai televizor mare si tare... si pe jos. Pai poti sa trezesti tu vecinul cu un amarat de lcd, plasma, led sau oled? Unde mai sunt certurile de alta data? De fapt ce cert, ca daca m-as imbata eu si as da cu televizorul pe jos, ar veni vecinu la mine doar sa continuam cheful. Haide una! Haide doua! Haide trei sa-i dam batai

_____

Rives , primul poet 2.0. Mbaaaaa! Unul dintre cele mai imbecile texte pentru o reclama Orange, iar astia se respectau, cica. Si, culmea, e si poet, ma.

I am strangers in the cafe where I stood up for my first webcast

I R Vanghelie, who it is. Eroic webcast, nu alta.

Din pacate, nu e singurul cu viziunea asta... poetica. Bai, poetica!

I am fan mail from a North-Sea Oil rig worker and chatroom chatter from Gibraltar

Ceva curve dupe Matasari nu ie?

Adica aia fuge de el, iar el o hartuieste cu pornache.

I am blog updates with some new found friends in the sunshine of the city plaza

_____

Cultura... ca s-asa e puzderie de oameni care vor binele la alti oameni si d-aia dau cucultura-n toate partile. cyberculture.ro si-a dat intalnire cu el, cel de acum 3 ani.

Incepe interesant, ca orice idee de capsula a timpului, cu alt timp decat cel prezent, ca doar e logic: eu scriu pentru a fi sigur ca-n viitor imi dau seama ca am scris in trecut. Inteles? Si deja e dubla personalitate, ca doar e "cand ai scris". Sau e o decorporalizare prost inteleasa de mine, sau nasol exprimata de individ.

"era 7 nov. 2005, ora 21:07" Mpfff, clar daca mi-as pune un moment intr-o capsula d-asta, l-as formaliza cat mai mult, ca sa am de ce sa-mi aduc minte. Sa-mi aduc aminte de nov., jan., valjean si alte d-astea care da ele aroma momentului ca sa merite sa fie amintit candva.

"stateai in Bucurestii Noi, erai pe canapea si scriai la laptop". Pe cine dreq ar fi interesat, in viitor, la ce-ar fi scris el un mesaj? mai ales ca era, wow, la laptop. Daca scriai la HC sau Cobra mai ziceam, dar wow, scriai la laptop. Ce valoare are in timp? mai ales ca laptopul este scuturat de orice urma de personalizare. Niciun detaliu legat de laptop-ul ala. Doar asa... sa-mi aduc aminte ca-n 2005 aveam laptop, ca asta conteaza. Pe canapea... si? Se intampla ceva interesant? Canapeaua bunicii? Coapsele vecinei? Letargia amicului? Ceva, dom'le. Orice!

"Pisica dormita in spatele tau" Aham, deci omul n-avea cocoasa, era doar pisica dormita-n spatele sau, sub haina. Dar poate nu se vede, ca are spatele concav si se ascunde corect pisica. Trezeste, ba, pisica si roag-o sa-ti dea un dram de viata! Si dormita e mai vie decat tine.

"Tocmai terminasesi de pus linoleum. Mai aveai vreo doua saptmanani pina sa te muti de acolo." Muncitor om, muncitor.

"Era greva profilor." Sigur n-ai scris textul acum 3 zile, un an, doi ani, patru ani, cinci ani?

"A doua zi urma sa mergi cu pisi la analize." De ce? S-o scoti din spate?

"Oricum, viata frumoasa, atita cit a mai ramas!" Vai, a-nchis tortul c-o cireasa zEMOasa.

Cum dreq sa-ti vorbesti astfel? Adica eu mi-as fi dat si doua palme daca-mi scriam mesaje d-astea. Sa zic despre greva, laptop si linoleum. Dar io? Io n-am reprezentat nimic? N-am simtit nimic? N-am existat? Ah, am uitat: eram culcus de pisica, deci valoram ceva, nu? Iar finalul... la ce mod e scris, ma mir c-a mai apucat sa-si citeasca textul, ca mie-mi dadu impresia c=ar fi vreun batranel in metastaza

Nu pe 26, ci pe 27 ale lunii, avem parte de o invitaţie la muzicăcare sună fain. Au mai fost acum ceva ani pe la noi şi se pare că le-a plăcut, că altfel n-ar mai fi revenit. Sau cine ştie, sunt plătiţi destul de bine încât să accepte o cântare în Manelandia. Oricum, sper la un concert cel puţin interesant.



Şi da, viaţa e frumoasă, măcar din când în cănd...

te-am zarit printre morminte - Ehh... mă cacam şi eu cuminte.
prea buna ca sa fie light - Aşa... şi?
despre ce sa scriem/- Despre ce ne vine... printre morminte. Asta când n-avem inspiraţie.
futere minore - + căutare google. Nu prea se leagă...
tengatita - Ştim, ştim... se tratează cu tengură de iod şi muianol
zoofilii - E-o lume minunată, în care veţi găsi...
cred ca daca mai ramaneam mult pe acolo imi gaseam si pula - Missing in action, ha?
sunt pudica si nu stiu cu o sa trec peste asta - Păi nu treci tu peste, trece ea prin.
esti mai prost ca mine - Ha! M-au desconspirat!
lupte ninjea - cu lunceage
imi place pula - dar ea pe tine?
melodie gemete ok let's go - Poate o fi tacengou
melodii care declanseaza undele alfa - Nii, Hulk!
futute cu japca - cred c-ar prefera un organ ceva, dar cred că acceptă şi cu japca.
ce este un stendap - un fel de stendaun cu cracii-n sus
alex vezi ce alegi - E bine că mai există oameni cărora le pasă de mine.
muzica sarbeasca oi nino nino nino - Deci sirenele urlă pe sârbească?
babe bune de pula - Bunica ta ştie că vrei să-i cordeşti colegele de bingo?
d lefter adineauri pana la destul nenorocito - Se aprobă.
oare a existat catwoman - Păi cine crezi că-l apără pe Moş Crăciun de Hannibal?
cum faci sa inveti k1 - stând pe gugăl şi tastând întrebări cretine
puta de fata - aceeaşi direcţie cu cea de băiat, sens opus.
cum sa i-o exciti - Dă, că ţi-o excit eu. Tu trebuie doar s-o ţii de mînă.
ma cac - Jură-te!
femei care se fut cu camera ascunsa - îngî, îngî...
luciditateextrema - adicăcum?
sunt calm - ba io!
fete violate de verisori - un fetiş destul de bine enunţat

Deci, mă! Fusei la kakaraokele blogărilor. Băi nene, parol de-am mai văzut o astfel de adunătură de wannabe, teribilism, vedetism, pupincurism, linguşeală şi alte picanterii d-astea specifice unei mişcări sociale în plină evoluţie. Mişcare ce are personalităţile ei, personajele ei, istoria, mitul şi zeii ei. Toţi au fost la Coyot duminecă seara. Prea multe n-am de zis, c-am aşteptat până a cântat Cristina şi am plecat. În rest... l-am auzit pe zoso schelălăind precum o căţa-n călduri, m-a speriat Geo cum reuşeşte el să se mişte mai repede decât serviciul de sms al celor de la vodafone, Roxana a slăbit nasol, am mai dat şi de nişte cunoştiinţe vechi... în fine, socializare pe fugă, că doar erau şi alţii care vroiau să zbiere la lună. Eu nu. Aşa, am zis şi de vedetism, şi de afonism, ah da... şi mai erau şi toţi amuzanţi. Chiar mă simţeam ca la un congres al stendapărilor. Bine dreq că am vezica puternicăcă mă faceam de râs răzănd la poantele lor. Toţi nişte balerine ale ilarităţii.

___

Am văzut la metrou, pe ecranele alea mari, cum erau nişte nigăji fericiţi că a ieşit un Obama. Mpfff... de parcă lor le-ar ieşi ceva, că tot în starea de pâine şi circ sunt încastraţi. Dar lasă ca are rude-n Kenya. Să vezi ăia oameni fericiţi.

Deci la noi sunt nişte amărâţi ăştia cu ale lor campanii electolame. Croşetat? Dat cu mopul? Fraternizat cu toţi dezaxsaţii?! Astea sunt copilării. Păi americanii ştiu, bă nene, scheme d-astea. La ei cad turnuri pentru o mână de petrol, deci de ce n-ar muri bunica albă a unui black dude? Dă-o dreq, ş-aşa trăise prea mult şi oricum destăinuirile cum că s-a drogat n-au adus destule voturi. Mă crede cineva când spun că ştiam de tanti bunica lu' Obama? Ştiam că o paşte o moarte de faţadă. Deci prea era cusută cu aţă albă existenţa ei ca să nu fie dispensabilă.

- Alo! Obama sunt. Cum stăm cu în sondaje?
- Not too white ( house ).
- Hmmm... cam de cât?
- Păi... cam de-o bunică.
- Pfiu, crezui că-i mai rău.
- Nu. O bunică e destul.
- Păi şi cum o omorâm?
- N-o omorâm, mă retardule! O trimitem cu Ceauşeştii şi Elvis.
- Elvis trăieşte?!!!
- Idiot.
- Prezent.

Amin!
( sursă poză )

Miami Ink este o emisiune pentru emokizi retarzi. Deci totul, în afară de tatuaje, e un show de mai mare rahatul. Cred că 8o% din tatuaje au ca rădăcină o poveste cu morţi. De câteva ori m-am uitat şi eu şi tot de atâtea ori am dat de indivizi ce-şi tatuau ba fratele care-a murit beat la volan, ba nu-ştiu-ce-bunică metalistă şi multe altele. Iar jocul actoricesc, regia, scenariul... pfff... tai venele, nu alta. Câte găseşti, atâtea tai. Deci e printre cele mai proaste emisiuni scoase vreodată. Au indivizii ăia nişte glume de zici că nu-i adevărat. Bine, îi şi înţeleg de ce-au ajuns aşa, că doar au contact cu tot tipul de indivizi deprimanţi. Poate i-au tocat toate poveştile cu copilaşi drăguţi tranşaţi de maşini de tuns iarba, căţei spulberaţi de autobuzul şcolii sau babe albe moarte la datorie. Tatuajele merită tot respectul, dar e aiurea să apreciezi un show luând în considerare doar un singur element component. Oricum, se pare că moartea aduce bani prin diferite modalităţi. Ahh, ochiu' dracului!

Că vorbeam de emokizi, azi am realizat de unde-a pornit această mişcare. Eram la Unirii, la ieşirea de la metrou şi am văzut patru emo surdo-muţi. Pff... vă daţi seama c-au început conexiunile. Cum ar arăta o trupă de emomusic compusă doar din surdo-muţi? Adică... s-ar auzi suferinţa lor? Adică presupun c-ar trebui să gestiguleze destul de rapid sau accentuat pentru a transmite ceva. Cum se plâng de starea lor? Şi stai aşa, că nu-i aşa, că nu prea poţi să-l ignori pe un surdo-mut, doar e destul de atenr când comunică, nu? Iar cu ăştia trebuie să fii atent, că acum se supără şi se zgârie pe aortă cu un ciob. Sau ăştia sunt întemeietorii emokidismului? Atunci înseamnă că i-au plătit pe alţii să le cânte suferinţa. Deci ciudaţii de la tokyo hotel şi cinematograful ala bizar sunt decât purătorii de cuvânt ai unor surdomuţi. Hmmm... conspiraţia surdokizilor, emokizi sau ce mă-sa mai ie ei.

A început Dansez pentru tine. Alt show cu lacrimi şi tăia-mi-aş venele de suferinţa altuia, dar deh... dacă publicul cerşeşte suferinţă pentru a se bucura, ete d-asta are parte. Că nu e vorba de gladiatori, cum era cândva, e un amănunt insesizabil. Acum, omul se mulţumeşte cu orice suferinţă umană şi, mai ales, se incită enorm când cică ajută. Atunci sunt demenţiali.

- Băi Ghiţă, ce faci. mă?
- Ete sun şi eu la PROTV să-l ajut pe ăla, că are nevoie mă-sa de o nouă operaţie la ţâţe.
- Aham... da-n rest?
- În rest ce? Nu e de-ajuns?! Păi la cât mă trudescă să-i fie bine lu aia la ţâţe, eu cred că merit să stau degeaba-n rest, nu?
- Da, mă Ghiţă. Ai şi tu dreptatea.
- Te bagi s-ajuţi omenirea?
- Mă bag, dar trebuie să-mi placă povestea, că nu dau eu apel sau semese pe orice suferinţă. Trebuie să se lase cu un strop de pedofilie, babe şi mese rupte, că altfel nu au votul meu.
- Bă boule, aia e la ştiri.
- A... da- La ştiri nu dansează.
- Da-n rest seamănă.
- Mda...
- Mda...
- Ohooooo! Uite-o p-asta! 5 copii, o mamă la pat şi două bunici la azil. Clar dansează cel mai bine.
- Clar!

Iar muzica... mai mare plăcerea să fii părtaş la odiseea muzicală demarată de cei de la PROTV. Adică totuşi, cum să te pui cu unii ca ăştia care ştie toate alea? Nasoală înregistrare, dar, până la noi fişiere, ne servim cu ăsta.



Peste toate aceste izvoare de suferinţă şi bani, împărţite frăţeşte, evident, ţin să-i urez Cristinei de toate alea, că doar ieri făcu 24 de ani, moment de dar ce ne distrăm, fericire şi bunădispoziţie. Deci, stăpâna mea, să fii iubită, fericită, frumoasă, inteligentă, x, y, z, qq. Cea mai!