Un blog ratat

XtremePC subliniază apariţia unor detalii interesante în splash screen-ul celor de la Blizzard.

De la o zi la alta mai apare câte o rună. O fi ceasu' lui Diablo? Ironic ar fi ca Blizzard să lanseze un Diablo 3 înaintea mult aşteptatului StarCraft 2. Ehh, visăm şi noi...

Ne ştim din priviri. Îmi dau seama fără ceas dacă am întârziat la muncă după locul în care ne vedem. Azi o văd la mezelărie pe tanti aia care seamănă cu profa de chimie din facultate. Din spate sunt depăşit abia la cofetărie de domnişoara cu mers grăbit şi geantă roşie. Domnul cu pechinezul îşi cumpără ţigări de la chioşcul de ziare, deci e puţin peste opt juma'. Cu cât e mai lung drumul de-acasă la primul mijloc de transport, cu atât este mai exactă aproximarea timpului. Sunt persoane care intră în viaţa noastră fără să fie conştiente că există dincolo de orizonturile lor sociale. Mergi zilnic şi vezi cum acest ceas se învecheşte, se strică, se îmbunătăţeşte, dar nu se opreşte niciodată. Peste toate, mai este şi un ceas exclusivist, nefiind accesibil persoanelor ce parcurg drumul casă-birou ( şi-napoi ) în maşină. E musai să iei la pas distanţa pentru a putea citi acest ceas. Ehh... nu e el prea exact, că mai întârzie vreo diviziune, mai plouă pe cadran, mai dă careva ora înainte. Oricum, acest ceas e exemplul de socializare unidirecţional-tacită. Aş vrea ca la un moment dat să-i opresc pe oameni să le vorbesc. - Copilul tău s-a născut în august. - Îmi place mai mult costumul tau negru. - A îmbătrânit Grivei... - Cum a fost în concediu? Probabil aş fi văzut ca un nebun, dar mi-aş asuma acest risc doar să le văd expresia feţei. Solicit fotograf pentru imortalizarea ceasului.

Păi cam astea erau singurele scheme tactice pe care le putea adopta Piţurcă. Opt fundaşi şi doi atacanţi, nouă fundaşi şi un atacant, toată lumea în poartă şi, evident, toată lumea în poartă şi Bănel pus pe autogoluri.

Eu ţin cu Steaua de fel, dar tot nu înţeleg ce a căutat Nicoliţă la C.E.! Ce dracu' au şi Gigi şi Piţi cu el? Chiar nu e evident că Bănel are nevoie de o pauză? Lăsaţi-l să-şi revină, dacă e posibil, şi p-ormă discutaţi cu el. Tot e băgat la înaintare forţat. Ca să ce? Aaa! Ca să ALERGE! Atunci băgaţi-l la secţia Atletism şi împăcăm şi capra şi varza. Chiar este inadmisibil să bagi la joc un om nerecuperat, fie el fizic şi psihic. Când îi mai auzi pe la televizor pe unii cu Nu ie nevoie, mă, de psiholog. Antrenorul ie cel mai bun psiholog. Pfff, în ce lume trăiesc unii şi au impresia că e realitate! Cam cât de limitat, orgolios, egoist trebuie să fii să nu înţelegi că jucătorul are nevoie de un psihic puternic şi că nu toţi sunt capabili să se pună pe roate singuri? Nu că n-ar vrea, dar chiar nu pot! Deci se pare că pe lângă folbal, politică şi futai, tot românul se pricepe şi la psihologie. Acum mă duc la lăptareasă să-i zic vreo două din dramele mele; sunt sigur că mă va rezolva.

Bon, de ceilalţi jucători nu prea pot să spun multe, că na, să zicem că există circumstanţă atenuantă pentru performanţa lor, aceea fiind decizia antrenorului. România mi s-a părut un conglomerat de piese de puzzle, dar din puzzle-uri diferite. Un Adi Mutu care bagă frica în adversari la italieni, un Daniel Niculae ce-şi face jocul la Auxerre, un Dică mai lent, dar eficient, un Niculae... stai, mă nene! Noi ce golgeter avem în campionat? Sau e de preferat un jucător relativ ok care joacă în afară în locul unuia care joacă în campionatul intern, dar dă goluri? Ete că Dănciulescu, că despre el e vorba, ocupă primul loc. Clasamentul ne arată că Dică e ceva mai în spate... dar na, înţelegeam să laşi acasă un jucător bun, dar care se adaptează greu sau nu se completează cum trebuie cu coechipierii şi să aduci un om ce prinde bine la jocul de echipă, şi asta în timp util. De unde?! Laşi golgeter dintr-un campionat, şi îl aduci pe un Dică rătăcit pe la mijloc. Din acelaşi campionat. Oi ţine eu cu steaua, dar totuşi... Piţurcă avea de unde alege jucători cu experienţă şi foame de gol, nu jucători inadaptabili sau cu sechele psihice. Aici şi-a bătut joc şi de cei aduşi la C.E. şi de cei lăsaţi acasă.

Andrei Vochin loveşte mai înverşunat ca nicicând, Lecţia de egoism atacând dur tactica ( sau lipsa acesteia ) lui Piţurcă, punându-i acestuia în cârcă eşecul de la C.E.. Concluziile e că au lipsit posesia, pressingul, fazele fixe, inima, riscul şi Mutu. Bun.. şi-am rămasc cu... ? Am rămas cu Unde pula mea o dai, Băneleeeeee????? Să înţeleg că nivelul nostru este acesta? Adică o adunătură de dezlânaţi fără coaie? Eşti prost, ok, dar luptă, mă. Ajungi într-o grupă grea şi tu te bagi cu curu' în poartă în ideea ca 3 egaluri POATE îţi asigură trecerea de grupe. POATE!!! Nici n-ai ajuns la C.E. şi deja depinzi de celelalte echipe, de celelalte jocuri. Tu ce mai reprezinţi în faţa ta şi a proştilor ce aşteaptă o astfel de ocazie de ani buni? ZERO şuturi pe poartă nu te asigură decât de un joc strict defensiv, nicidecum de o victorie, bine... doar daca n-au şi ălanţi Bănelul lor, dar geniile sunt rare, nu?

Jurnalul de euro al lui Decebal Rădulescu a ajuns la ziua nr. 19 ( d'oooh! ) şi are vreo 10 întrebări de pus lui Piţurcă.

1. Pînă cînd trebuia să ne mai apărăm, din moment ce italienii conduceau cu 1-0?
2. Ce aţi văzut la fotbalistul Bănel Nicoliţă cînd l-aţi selecţionat?
3. De ce v-aţi certat cu Marica pe banca de rezerve?
4. Sînteţi celebru că aţi instaurat disciplina la lot, dar doar cu disciplină credeţi că se face performanţă?
5. L-aţi sacrificat din punct de vedere tactic pe Adrian Mutu, cînd, de fapt, toată echipa trebuia să joace pentru el.
6. Cînd veţi scăpa de superstiţia că venind în trening la meci aveţi succes. Sînteţi singurul selecţioner care n-a folosit costumul?
7. De ce după meciul cu Italia aţi spus: “Să uităm de acel 11 metri. Chiar să-l uităm pentru că nu mai contează”. Acum aţi început conferinţa de presă amintind: “Dacă Mutu marca din 11 metri, acum eram calificaţi”
8. Înainte de meci aţi spus că sîntem deja calificaţi. La fel şi preşedintele Sandu. Nu vi se pare că i-aţi relaxat şi pe jucători înainte de acest joc? Acum spuneţi că dumneavoastră n-aţi declarat niciodată aşa ceva.
9. Mai mulţi dintre jucători spun că ei au respectat un plan tactic al antrenorului. Cum comentaţi declaraţiile lor?
10. Ce v-au rugat băieţii în pauza meciului, domnule Piţurcă?

Oare ar răspunde Piţi la asemenea întrebări? mai ales că vin din partea unui gsp-ist.!Pe mine m-ar interesa doar răspunsul la întrebarea 10, că-n rest sunt la mintea cocoşelului.

Deci Olanda - România n-a fost meciul unei generaţii, ci grupa a fost a unei generaţii. Nu un meci a dictat ieşirea tricolorilor din grupă, ci 3! Un plan tactic ciudat a dus la demolarea oricărei iniţiative. Pişurcă a putut face faţă Italiei şi Franţei şi pentru că ştia cam care-i prima lor echipă, iar la Olanda cred că n-avea habar de cine întră şi cum joacă. Un antrenor cu cap ar fi făcut modificări în echipă ( la stil, aşezare, componenţă ) încă din primul sfert de oră pentru că asta e meseria lui. Să vadă adversarul, să-i speculeze minusurile şi să le folosească în folosul propriu. Nu! Aşteptăm ca Dumnezeu să ne bage în traistă. Măcar nu obosim, nu?

O călătorie interesantă, dar depinde în ce sens te deplasezi. O Italie ce mai ieri scuipa-n stânga şi-n dreapta ce tare este ea depinde acum de corectitudinea Olandei. Sincer, nu înţeleg ce treabă are corectitudinea în această situaţie. Să fie... corect van Basten şi să-şi pună în pericol şansele de a trece de sferturi doar ca să fie satisfăcut Donadonii? Bon... deci van Basten are de ales, dacă s-ar pune astfel problema, între a fi corect faţă de... pfff, italieni şi între a fi corect faţă de echipa Olandei, de suporteri şi de el însuşi. Măi dă-mă dracu'! Ce dilemă trebuie să aibă şi van Basten!!! Să fim serioşi, orice antrenor cu capul pe umeri îşi menajează echipa atunci când miza jocului scade, mai ales acum, când singurul scop al olandezilor e să-şi mai alerge şi rezervele.

De pe hotnews.ro aflăm cum italienii sunt executaţi din interior, iar asta pe bună dreptate.

Jurnalistii ziarului La Stampa i-au desfiintat pe jucatorii lui Donadoni si ii considera "dobitoci" pe olandezi, daca nu vor lasa Romania sa castige si sa se califice in sferturi. Intr-un editorial, se condamna mentalitatea poporului italian si prestatia execrabila a Squadrei Azzurra la acest turneu final.

“La noi moralitatea e ca gripa. Plea­ca si vine. Acum vine. Popor de Moggi, smecheri si sclavi machia­ve­li­ci, redescoperim cinstea. De vineri seara, motto-ul e sa pri­mim de la altii ceea ce altii nu as­teapta ni­cio­­data de la noi. Am ciu­gulit un punct mizer in doua partide si acum cersim mila si fair-play. Noi, cam­pi­o­nii aranjamen­te­lor si maes­trii pac­tului scelerat, ne agitam ca sa pre­venim un scandal deloc scan­da­los. Si ii invitam pe batavi la imensa cina a cretinilor. Pentru ei conteaza doar sa joace ca sa castige. Deci, sa piardă. Daca nu-s do­bitoci, stiu ca tre­buie sa e­vi­­­te in semi­fi­na­le fiara ra­­ni­tă, Italia ori Fran­ta, pre­­­fe­rand o Ro­­m­a­­nie e­pu­i­za­ta si sa­­tu­la", noteaza editorialistul Roberto Beccantini.

Scriam deunăzi despre tricolori că se îmbată cu un vin sec, îmbuteliat în S.U.A. prin '94, dar echipe precum Franţa şi Italia au ajuns să lingă firimituri de pe crampoanele olandezilor. Oare ce drept au italienii sau francezii să ridice pretenţii după jocurile afişate? Nu contează cine sau ce au fost, ci contează în ce halat au jucat. Ce fac ei e ca şi cum ai solicita un efect fără nicio cauză, iar lamentările astea dau prost la imagine. Să fi fost în locul lor, parol de nu stăteam drept, cu un tricou cu INCAPABIL scris mare pe piept si imi arătam respectul pentru cei ce pot. Cel puţin ăsta mi se pare cel mai onorabil lucru de făcut după o prestaţie execrabilă. Ar trebui ca Donadonii să se lase de antrenorat, dar se pare că deja s-a apucat de construcţii pe la noi. Dăştept băeat!

Mai mult, pe lângă milogeală şi lamentare, italienii au trecut şi la ameninţări.

Campionii mondiali deja depasesc orice limita. Presedintele Federatiei Italiene, Giancarlo Abete, a anuntat ca in cazul in care Olanda se va da la o parte din fata Romaniei, va solicita impreuna cu omologul sau francez schimbarea sistemului competitional al Euro 2012.

„Daca Olanda nu va invinge Romania, atunci eu si francezii vom cere UEFA in mod oficial sa elimine pe viitor astfel de situatii jenante, prin schimbarea sistemului de calificare. Ma gandesc la o formula gen Champions League, cu eliminari directe. Este de nesuportat sa pleci acasa pentru ca o echipa deja calificata nu isi mai da interesul la ultimul meci", a spus Abete presei italiene.

Vlad Epurescu adaugă şi un P.S. fain: Giancarlo Abete ar trebui sa inventeze sistemul in care Italia sa se califice direct in finala.

Ei cum ar fi să fii tras la răspundere pentru că n-ai folosit ce mai tare linie posibilă. Şi ce dacă sunt istoviţi sau loviţi!? Să joace, că altfel schimbăm sistemul. Cel mai mult îmi place sa elimine pe viitor astfel de situatii jenante, prin schimbarea sistemului de calificare. Păi asemenea situaţii jenante apar din cauză că, surprinzător, o echipă nu joacă. Te pomeneşti că mâine-poimâine se mai găseşte vreun Giancarlo Augustus Abete cu iniţiative totalitariste şi prin ţări precum Brazilia. Să vezi atunci schimbări de modificări la Cupa Mondială.

Andrei Vochin prezintă resemnarea lui Aime Jacquet printr-o manieră de adevărat gentleman.

Din România.
- AAA!! Nos amis. Felicitări, v-aţi calificat!

Mi se pare o analiză la rece a situaţiei. Una fără crize de orgoliu şi milogeală, ci cu argumente clare, dure pentru francezi şi italieni, dar corecte. Acum da, mai e şi a doua posibilitate... aceea că s-ar încerca un joc psihologic, dar şi aşa, după cum au jucat până acum, nu prea au şanse să-i bată pe italieni pentru ca jocurile lor psihologice să aibă sens. În fine...

So, ideea e că van Basten nu va risca să-şi arunce în joc 11-le de bază, dar va trimite în teren o echipă de rezerve în faţa cărora e destul de riscant să laşi garda jos. Să sperăm ca Sat..., pardon, nea Piţi va folosi o tactică precum în meciul cu Italia. Frumos meci.

Ah, da! Via zoso, aflăm de bălăcăreala sportivilor. Jurnaliştilor sportivilor. Un fel de râde ciob de oală spartă. Bine, e de recunoscut că prosport.ro arată precum un papagal, dar nici de GSP nu-mi este ruşine. La conţinut mi-e şi milă să mă refer, că mai toate pseudoziarele astea au articole formate dintr-un titlu mare-mare, apoi, după ce accesezi titlul, dai de 2-3 rânduri scrise mare, apoi un citat scris mare-mare-munte, că s-au săturat de mare. Deci imens. GPS ne intoxică şi cu rezolvări ale unor dileme biblice: A obosit Huidu sau nu? Şi da, Huidu e epuizat. Sport.ro e demo prosport.ro-ului, iar GSP e un avorton de-al gazzettei. Cam ăsta-i trendul: furăm fără inspiraţie.

P.S.: Şi mai terminati cu Mutu! Mă mir de ce nu l-a luat careva la întrebări Auzi... bunica ta cum a murit? Ţi-a lăsat moştenire ceva? Era vară cu Tamara? Şi-ţi pare rău c-a murit? Hai, recunoaşte c-ai plâns! Ştiim noi! Fukin' retards! Dacă simte nevoia să vorbească cu cineva, o va face şi singur. Cât despre penalty, ce atâta gălăgie? A ratat şi gata. Shit happens! Punct.

Eu nu prea sunt un înrăit într-ale serialelor, dar mă mai loveşte şi pe mine curiozitatea uneori. Deunăzi butonam telecomanda şi-am ajuns pe tvr2 unde rula un serial englezesc. Ştiţi cum e cu unele filme, că-ţi dai seama în 10 secunde dacă-ţi plac sau nu. Ei bine Hotel Babylon este unul dintre acele seriale ce mi-au captat atenţia încă din acele prime 10 secunde. Fan fiind al stilului british şi al umorului caracteristic, am stat să urmăresc tot episodul. Evident că acum downloadez de pe torrente primele două serii. Probabil o să revin cu păreri după ce-oi vedea ambele serii.

Început de week-end. Aş putea spune câte ceva despre Campionatele Europene, despre căldură, despre una-alta, dar nu am nici cel mai mic chef. E vineri, deci să conştientizăm că se mai închide o săptămână şi să vedem dac-a trecut pe lângă noi fără să se evidenţieze. Dacă da, ar trebui ca pe următoarea s-o colorăm puţin. Apoi pe următoarea. Să dăm importanţă prezentului pentru a ne creea o istorie plăcută. E vineri, deci să ne pregătim pentru istorie!



Korai Öröm - Beatman & Ludmilla : 6

Nu cred că sunt puţin aceia ce-au auzit ciudate expresii venite din gura comentatorilor în timpul meciurilor de fotbal. PROTV-ul a fost tătic cu ale sale transmisii de la Champions League, dar, cum C.L. a trecut la TVR, se pare că respectivele ciudăţenii şi-au schimbat şi ele casa. Până la C.L. mai este şi Campionatul European, prilej de încălzire pentru comentatori. Radu Pircă face o mică analiză pe text, dar na... ameţit de inspiraţie şi elan, calcă puţin greşit. Puţin doar, că-n rest textul e destul de haios.

"Adversarii nostri au castigat pentru ca si-au dorit mai mult victoria."
Niciodata n-am inteles de ce, daca tot ce trebuie pentru a castiga este sa-ti doresti mai mult victoria, antrenorii mai pierd vremea punandu-i pe jucatori sa alerge, sa suteze la poarta, sa dea pase cand tot ce le-ar trebui ar fi un training motivational: "Baieti, cat de mult va doriti victoria?" "Mult, nea Piti!" "Nu va aud!" "Mult, nea Piti!" "Tot nu va aud." "MUUUUUULT!" "Asa, ma, bravo. Acum nu avem cum sa pierdem. Gata antrenamentul."

Păi d-aia se spune Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea întâmpla. Nea Piţi evident că, din când în când, mai are şi o replică de rezervă pe care-o foloseşte la ultimul antrenament dinaintea meciului:

- Băieţi, vă doriţi victoria mai mult decât adversarii?
- Păi nu ştim, nea Piţi...
- De ce nu ştiţi?
- Păi nu ştim cât de mult vor ei.
- Mda... corect şi asta.
- Deci ce ne facem?
- Pff... ne băgăm în poartă.
- Da, să trăiţi.

Anticipând articolul lui Radu Pircă, cei de la Jurnalul Naţional s-au gândit să-i dea vreo două peste nas. Câta mai constipa... pardon, conspiraţia!

"Ai nostri tacticizeaza jocul."
Pana cand sa tacticizeze ai nostri jocul, adversarii se miscau complet haotic pe teren, ceva de genul copiilor care joaca fotbal in spatele blocului. Fraza se foloseste in general atunci cand jucam cu o echipa mult mai buna decat noi pentru ca, se stie, echipele mari precum Brazilia sau Germania au mari probleme cu tactica.

Pai da, că brazilienii sunt mai emotivi şi nu-şi găsesc echilibrul interior din prima. Încearcă ei să-şi revină prin croşetări, goluri şi alte cele, dar parcă nu-i văd destul de tactici decât abia după meci. Mi-e milă de ei.

"Cavalerul fluierului"
Daca as face un film porno, exact numele asta i l-as da.

Ehhh... dac-ai face un film porno, ar fi exact gay.

"... este cel mai periculos scor"
In loc de puncte-puncte, pune un scor mergand de la 2-0 in sus. Se spune ca 5-0 ar fi cel mai periculos scor, desi nu este inca dovedit stiintific. Cele mai putin periculoase scoruri sunt cele egale: de la 1-1, de pilda, nu ni se mai poate intampla nimic altceva decat sa castigam, sa luam bataie sau, paradoxal, chiar sa facem egal.

- Alo! Care-i scorul, pepuşe?
- 2 - 0.
- Periculos, periculos... Dincolo era mai ieftin.

"Final de meci nerecomandat cardiacilor"
Principala cauza a infarctului miocardic in zilele noastre sunt finalurile de meci. Cardiologii recomanda suferinzilor de inima sa nu iasa din casa, sa nu consume cafea si sa nu urmareasca decat finaluri de meciuri intre Gloria Bistrita si Ceahlaul Piatra Neamt.

Acum să-l mai văd pe ăla de se mai ia de nea Gigi, Mitică şi ceilalţi blatişti. Ei nu aranjează meciuri pentru club, ci pentru sănătatea noastră. Projtilor care estem!

"Fotbalul se joaca pana in ultimul minut."
Spre deosebire de alte sporturi, unde in ultima jumatate de ora mai mult se freaca menta, fiindca toti jucatorii se gandesc numai cum sa plece acasa mai repede - asta ca sa nu mai vorbim de partidele desfasurate vinerea, cand toata lumea asteapta sa inceapa odata week-end-ul.

Partea aiurea e că pe la noi cam se termină bateria la ceas înainte de a începe meciul şi îşi revine după fluierul final. Aaaa! Că am fi făcut şi am fi dres, dar să vezi că e aşa şi pe dincolo. Nu mai zic de ultimul campionat unde ceasul a fost mort până înspre final. Abia atunci a mai apărut şi pe la noi fotbal pe stadioane.

"Balonul e rotund."
De fapt, e sferic. Daca ar fi rotund, s-ar chema disc si jucatorii l-ar da de-a dura cu un bat pe teren.

Ete nuca-n părete!

Ete şi definiţia de DEX: ROTÚND, -Ă, (I) rotunzi, -de, adj., (II) rotunduri, s.n. I. Adj. 1. De forma unui cerc, a unei sfere, a unui disc. ♦ (Despre dealuri, coline etc.) Cu creasta fără muchii sau colţuri. ♦ (Mat.; despre o curbă plană sau despre o suprafaţă) Care are toate punctele la aceeaşi distanţă de un punct dat; în formă de cerc. 2. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Împlinit, grăsuţ, durduliu, rotofei. 3. (Despre cifre, sume, cantităţi) Fără fracţiuni sau subdiviziuni; întreg, complet. 4. Încheiat² (II). II. S.n. Figură, suprafaţă în formă de disc sau de cerc. [Var.: (înv. şi reg.) rătúnd, -ă adj.] – Lat. retundus (= rotundus).

Deci rotund nu este tot una cu cerc, dar dac-ar fi, curbele n-ar mai fi rotunde, ci cercice. Cicalacacichicea!

"In seara asta Dumnezeu a fost roman." Expresia este tampita, pentru ca Dumnezeu a spus clar ca nu s ebaga in fotbal. A aparut la Teo, in emisiunea din 23 mai, imediat inainte de Viorica din Clejani, si a spus textual "Nu ma bag in Campionatul European de fotbal".

De fapt era la OTV când a afirmat clar că El a ascuns-o pe Elodia în tei lângă o altă pupăză si că nu-i place Campionatul European prea mult. Preferă la noi în Ligă să stea de-a stânga Cavalerului. Luminii, evident.

"Lupte in careu ca la Calugareni." Deja Balcescu, in "Istoria romanilor supt Mihai-Voievod Viteazul", povesteste cum la Calugareni, Sinan-Pasa a comis un sinistru fault in atac la Baba Novac, fault semnalat prompt tusierului de Preda Buzescu. Arbitru nu a fost insa cu noi si i-a aratat al doilea galben lui Buzescu, care din aceasta cauza va mai putea evolua la Selimbar.

Cred că e un nu păpat din viteză. Totuşi, la C.E. nu cred că sunt stadioane ca la noi care să se transforme-n mlaştină la prima ploicică.

"Ocazii cat roata carului." Probabil o expresie mostenita din perioada cand fotbalul se juca pe imasul comunal. Adaptata la realitatile epocii post-industriale, probabil ca ar trebui sa fie ceva de genul "Ocazii, cat capacul de la veceu".

Păi de ce ca capacu' de la veceu? Ah, corect! Că când calci în caca ai noroc.

Roata carului se-nvârteşte Ţac, ţac, ţac! Mutu nu le nimereşte. Ţac, pac, mac. Ocazii ca roata este Ţac, lac, bac! Dar de goluri nicio veste. Rac, dac, cac!

"In ziua de azi, nu mai exista echipe mici." In schimb, cand eram eu copil existau si echipe mici. De pilda, Albania sau Azerbadjan-ul intrau in teren cu maxim 6 jucatori, iar alde insulele Faeroe abia daca puteau alinia un portar, doi fundasi si un atacant - iar dintre cei doi fundasi unul juca cu juma' de norma si la nationala Islandei.

Ce ţi-e şi cu fotbalul ăsta de austeritate. Dar ce te faci când joacă Islanda cu Feroe? A, nu-i bai! Şi Nicoliţă a jucat juma' de norma la Real un meci. Eu m-am gândit că poate erau echipe de pitici, că-n alte vremuri fotbalul oprea creşterea şi mai toate echipele arătau cam aşa:

( sursa )

"Ocaziile se razbuna"
Se pare chiar ca odata, o ocazie s-a razbunat pe unii care l-au omorat pe frate-sau ducandu-se in munti, unde s-a antrenat cu un maestru batran, expert in artele martiale, dupa care i-a calcat in picioare pe aia care-l omorasera pe frate-sau. Cu ala, cel mai rau dintre ei, a avut ceva probleme la sfarsit, a fost mai greu de batut, dar pana la urma ocazia s-a razbunat si pe el.

Ja ja ja! :)) Dar trebuie creionat corespunzător peisajul. Adică ocazia, când era la pământ în bătălia finală, şi-a amintit de frate-su şi i-au revenit puterile şi d-aia a câştigat! Apoi Ocazia s-a combinat cu Bară şi au făcut dragoste şi au dat naştere la semiocazii! Ce frumoooos! De remarcat că este un scenariu unde puterea e deţinută de femei! Brrrr! D-aia prefer eu golul! Prezintă mai multă siguranţă.

"Uriasul Koller"
Daca indraznesti sa pronunti numele jucatorului ceh Jan Koller fara sa-l insotesti de adjectivul "uriasul", imediat vine politia si te ia. Altii spun ca te bate Dumnezeu daca spui "Koller" fara sa spui si "uriasul"; de pilda, iti ia foc casa sau fiica-ta se cupleaza cu un fotbalist de la Viitorul Insuratei. Eventual, unul poreclit "Banel 2".

- Vai dragă! Ce pulă uriaşă Koller ai! Hai să ne cuplăm!

"Calculul hartiei ne arata..."
De obicei, calculul hartiei ne arata lucruri exact opuse celor de pe teren. De pilda, atunci cand suntem condusi, calculul hartiei ne arata ca am putea castiga la diferenta de 4-5 goluri. De fapt, daca Piti ar fi baiat destept, le-ar zice baietilor si maine asa: "Ba, vedeti hartia asta? Deci, aici scrie ca am castigat practic Campionatul European. Plecati naibii acasa la neveste, ca nu mai am nevoie de voi aici. A, si cand iesi, Chivule, mai adu, tata, niste hartie, sa fac niste calcule si pentru mondiale".

Păi nu a zis pros ăla de-a zis că hârtia suportă orice. Chiar şi o Românie campioană europeană.


Deci clar sunt haioşi comentatorii ăştia. Mai este unul ce zici că e comentator la radio. Stăteam în bucătărie şi-l auzeam cum strigă agitat AAAA! DOAMNE, CE SE ÎNTÂMPLĂ! BĂNEL A INTERCEPTAT O PASĂ UNDEVA PE LA MIJLOCUL TERENULUI! DOAMNE, CE MECI! CE SITUATII! CE COMENTATOR! MAMĂ, SUNT LA TEVEU! Ce bine că există şi imagini la transmisiunile astea. Măcar aşa mai prindem şi noi ceva din meciuri.

Sau nu, dar contează că fiecare are dreptu să se exprime. Însă puţini sunt cei ce-şi asumă în totalitatea pentru cele spuse.

Am găsit pe bligg promovate câteva texte de pe acelaşi blog. Da, e vorba despre amdoar18ani.ro. Primul text cu care m-am întâlnit a fost cel al unui individ care nu, nu se uită la meci. O.K., nu e primul sau ultimul ce nu se uită la meci, dar modul în care îşi argumentează el alegerea e de milioane.

[...] Lasati fotbalul. Nu e chiar asa de interesant cum spune lumea. Uneori devine chiar foarte plictisitor. Atitudinile animalice din timpul meciului nu vi le dezvoltati odata cu ratarile lui Mutu sau Marica. Cuvintele invatate prima data de catre parinti nu le adresati de fata cu toata lumea. Si nu va mai lasati hipnotizati ca idiotii de toti prostii care alearga nestingerit dupa o minge care cica se aude ca-i rotunda. [...]

Am ales doar esenţialul frustrării, că-n rest oricum este o tentativă pseudo-artistică de creionare a unui cuplu ordinar. Vedeţi pe site-ul lor, dacă vă interesează.

Stau să mă gândesc la numărul de mingioace primite-n meclă de masculul autor de texte pline de patos. Mai apare şi dilema cu expresia Cuvintele invatate prima data de catre parinti nu le adresati de fata cu toata lumea, situaţie unde mă simt dezarmat. Ori primele cuvinte pe care le-au învăţat părinţii sunt triviale, ori copilul ăsta a fost învăţat să spună pulă şi muie înainte de mama şi tata. Sau, sau! Varianta 3: copchilului îi este ruşine să zică mama şi tata de faţă cu toată lumea. Atunci cum înjură? S-o fut pe beeep! Beeep ta este o curvă! Dar nici nu trebuie să înjure, că se cenzurează într-o discuţie normală. - Al cui eşti tu, ma? - Al lu beeep şi al lui beep. Se acceptă ca tata să aibă un e în plus, măcar noi să ne dăm seama de ordine.

Mai are o mică problemă legată de geniul său neînţeles

[...]La naiba! Cu Franta, Italia si Olanda, nu putem iesi decat pe usa din spate, cu coada-ntre picioare si cu lacrimi de crocodil.[...]

Să-i explice careva ce-s alea lacrimi de crocodil şi care este sensul expresiei!

La final se semnează

[...]Acelasi copil care uraste fotbalul,
Andu.[...]

Ce i-o fi făcut săracul sport? Revin la ideea că a fost maltratat când era mic. Poate-a stat prea mult în poartă şi acest lucru i-a modificat viziunea asupra sportului. Să ajungi să urăşti un sport! Cum reuşesc unii să alimenteze demoni ce nu te-ai fi gândit că au vreo putere.

Deci cine e blogări? Copiii cu sechele, semidocţi, ce nu ştiu să scrie, iar când leagă două vorbe, nici alea nu-s logice. De ce-i daţi, mă, apă la moară lui Tucă?

GSP: BRAVO! Bravo ce?

V-am spusă ca GSP a devenit unul dintre cele mai proaste ziare? Ajung să cumpăr ziarul pentru două trei articole. Dar staţi! Distanţa dintre Gazeta şi competiţie a crescut de 8 ori. Nu vă grăbiţi, că nu se referă la valoare, ci la tiraj. Încă puţin şi ajunge la 310.000, cât a avut Libertatea în martie. La o adică acelaşi rahat e şi colo şi colo, doar că în GSP sunt mai puţine curve blegi, că-n rest o grămadă de bârfe, aberaţii, greşeli şi, de ceva timp, emoticoane. Doamne, ce-ar merita daţi afară ăia de îmi indică mie ce stare să am cu ajutorul emoticoanelor! Referitor la curvele blegi n-aş vrea să trag concluzii în ceea ce-o priveşte pe Maria Andrieş, dar aş putea să mă scarpin în barbă gândindu-ma la cum a ajuns ea să scrie tâmpeniile alea-n Gazetă. Deci mai e nevoie de ceva pentru ca unui ziar să-i crească tirajul? Ah, da! Un concurs! Este şi d-ăla, iar nu de puţine ori am rămas perplex când persoana dinaitnea mea a cumpărat ultimile 10 exemplare. Dară io ce să mai citesc? De parc-ar conta.

Nu mai spun că mai e şi campania asta electorală. Mă uitam ieri ca prostul după săgeţele şi nu înţelegeam ce dracu fac ele. M-am dumirit când am ajuns în vârf. Acolo şedea Blaga. L-aş bate! E genul de faţă pentru care aş învăţa să lovesc! Şi pe el şi pe Oprescu. M-aş face sensei să-i lovesc. Da! Aşa votez eu: iau ştampila şi le fut vreo două votat să le rup chakrele în două. Vai ce-am dat-o în politică, dar sunt şi eu în ton cu moda, nu?

Stai, o poză cu Lobonţ care scuipă! Ce bine că spaţiul este ocupat de-o flegmă destul de lichidă, având în vedere forma şi traiectoria.

Aşa, deci BRAVO ce? Evident că BRAVO România! Dar pentru ce? Pentru un scor egal? Lasă că e bun şi un egal, că ne ţine în luptă. Cum nu?! Să te bucuri în ditamai halul pentru un egal scos pe baza şansei şi a condiţiei proaste a francezilor? Să te bucuri pentru un meci în care nu ai nimerit poarta. Corect, am avut o defensivă destul de legată, dar să recunoaştem că o echipă nu este caracterizată exclusiv de apărare, mai ales când nu ştie unde-i poarta adversarului. Unde să te uiţi să vezi valoarea tricolorilor? GSP se uită la, păzea, semiocazii! Ce e alea semiocazii? Hai că la 3 cornere era un penalty, dar la câte semiocazii se pune o ocazie întreagă? De ce am eu impresia că ăştia de la GSP au jucat prea mult Diablo când erau mici?

Uitându-mă apoi la Olanda - Italia, am realizat că Franţa s-ar putea să fi fost singura şansă palpabilă de a trece de grupe. Cel puţin la cum s-a jucat aseară. Dacă Piţurcă nu bagă în joc atacanţi compatibili, în meciul următor vom avea chiar şi de zece ori mai multe şuturi pe poartă. Aseară am văzut doar două pase legate corect între Daniel Niculae şi Mutu. În rest, joc de cartier.
Mă aşteptam ca la pauză Piţi să schimbe puţin ideea jocului, dar se pare că aşa-i place lui să-i joace echipa. Păi da, e un joc tactic ok atunci când ai un avantaj sau ai măcar doi atacanţi la posturi.

Nu cred că trebuie să fii doctorand într-ale fotbalului să înţelegi că 0 este zero, indiferent dacă-l scrii cu cifre sau litere. Nu trebuie să fi bătut mingea toată viaţa să realizezi că un sistem ultradefensiv are două tăişuri. La fel nu trebuie să fii cine ştie ce geniu să-ţi dai seama că prima a fost pe moca, dar la a doua mi-e să nu trebuiască să plătim scump.

Hai să ne drogăm! Nu doar noi doi, ci cât mai mulţi! Milioane să fim şi să ne lăsăm drogaţi de media şi de jocurile psihologice ale adversarilor. Păi ce? Credeaţi că van Basten sau Domenech şi-ar fi lăsat jucătorii să becalizeze o conferinţă de presă sau un interviu? Chiar dacă un Makelele ar fi îndreptăţit să privească echipa României cu un aer deloc condescendent, acesta nu şi-ar permite o asemenea greşeală de P.R.. Oricât ar încerca presa din România să-i ataşeze moralului tricolorilor o mare turbină pentru propulsare, realitatea e clară: Franţa ştie ce gust are aurul european şi mondial, pe când echipa noastră se îmbată cu un vin sec, îmbuteliat în S.U.A. prin '94.

Niciodată n-a vuit mass media în asemenea hal. Diverse companii s-au întrecut în promoţii, mai-mai să declare că acceptă falimentul dacă România câştigă C.E.. Doamne, cât patriotism! Câtă dragoste de fotbal! Cât patos refulat de grijile cotidiene gata să explodeze la primul gol ce va zgâlţâi plasa franţuzilor. Pe interior, evident. Românul e învăţat cu pâine şi circ, dar e vara şi oricum nu e bani de mâncare, aşa că se rezumă la droguri şi circ. Hai România!

E o explozie in blogosferă în ceea ce priveşte subiectele sociale. Şi nu numai. În fine, ideile-s multe-n capul meu şi probabil unele dintre ele se vor pierde pe parcurs, dar ata ete... sper să nu uit ceva important.

Campaniile sociale iau avânt şi la noi. În sfârşit! ar spune unii, dar nu e chiar aşa de roză situaţia. De ce? Ete din cauza... mmm... scopului şi a modului se exprimare a acestora.

Coate La Metrou e o idee ce mi-a surâs. Am accesat blogul acum ceva minute, am înţeles iniţiativa şi am dat scroll şi-am obsersvat că doar în aprilie s-a postat. So... idee interesantă dar na, dacă se dorea mai mult, se întâmpla.

Căutând poze despre campania celor de la Skol am ajuns pe lovingvama.eu.



Da, inţiativă interesantă, îndrăzneaţă, directă, dar cred că e fără prea mare impact. Acestă campanie nu se exprimă... într-un limbaj adecvat. E ca şi cum i-ai vorbi muncitorului în termeni abstracţi: aproape că înţelege. Mesajul e clar, dar îi lipseşte conexiunea între expeditor şi destinatar, iar eu cred că asta se datorează limbajului: nu e nici subtil, pentru a-l pune pe cititor la gândit, dar nici agresiv, pentru a-i stimula vanitatea. E un fel de catâr.

Geo Atreides abordează într-un text subiectul pitzipoanca.org într-o manieră mai agresivă decât alte personaje ale blogosferei. Geo se ia de natura fascistă a site-ului, de mesajul transmis, de promovarea execuţiei publice a celorlalţi. Scriu celorlalţi pentru că nu sunt capabil să definesc noţiunile de normali şi anormali şi întotdeauna există nişte ceilalţi.

Bine, nici eu n-am o părere prea bună despre pizipoanca, dar nici chiar asa. E un simplu site unde sunt afişate poze cu wannabe autohtoni, iar comentariile sunt mediocre spre penibile. Probabil marea majoritate a celor ce comentează nu sunt mai prejos de personajele pe care le arată cu dejtu' ( sunt 551 acum online ), iar pitzipoanca.org se va prostitua cât de curând, că doar soul is money. Şi astfel se va ajunge ca pe hi5 să fie prscr cu pitzipoanca.org. Totuşi, să fim corecţi, acest proiect are o idee faină la bază, dar punerea sa în aplicare s-a făcut puţin anapoda. Cel puţin limbajul promovat de posesorii site-ului este asemănător cu al celor din pozele afişate, că doar n-or fi doftori în litere nişte copile de 16 ani, pline de şunci, fard şi tupeu. Să nu mai spun că mulţi intră doar să se râdă ei ce proşti e ceilalţi şi ştiţi cum mergea treaba atunci când eram mici: cine zice primul, câştigă. Oricum, când se pleacă spre bani, restul detaliilor sunt cam ignorate.

Pfff, mi-e somn şi-mi pierd şirul gândurilor. Încerc ceva analiză pe text, dar nu prea mă simt norocos.

Pitzipoanca.org e încă o dovadă a progresului uman: linşaj fără sânge, curat, eficient.

De fapt e mai mult o promovoare a gunoaielor din ochii altora. Că. logic, ochi mei ie curat ca când plouă.

* esti…….atat de frumoasa incat esti oribila…. monstru …cred ca a facut misto natura de tine… sexy nu vad deloc si crede-ma ca nu port ochelari….

* te rog, trimite-mi hi5 ul fetei, cred k o cunosc si sper k asha e k atunci amsa rad de sora-sa(dk e cine cred eu)!!!!

* aveam din nou o porcina din clasa bovinelor,privirea ei inteligenta ne sugereaza ca singura carte pe care a pus gura ecartea de bucate,a citit cu multa piine,felul cum e imbracata huiduma te duce cu gindul ca neuronul singuratic din capul ei plinge,e singur si obosit…impusca-te si gata im-pus-ca-te!!!!

Ehh... ziceam şi mai sus că sunt deplorabile comment-urile, dar ce bine că o fotografie face cât o mie de cuvinte.

Pitzipoanca.org se auto-defineşte ca pamflet. Nu sunt de acord cu această definiţie; ce "tare morale", ce "trăsături de caracter" sunt satirizate? Doar păcatul de a fi urât, gras, şi a te îmbrăca altfel.

Mmm... altfel decât cine? Deja se fac trieri? Până acum, din ce-am zărit, nu urâţenia, şuncile sau originalitatea au reprezentat marea problemă, ci prostia umană, că presupun că un personaj cu capul pe umeri n-ar umple hi5-ul cu versuri dă manelă sau albumul cu poze cu chiloţi în cur, pisici în sacoşa de rafie şi rugină în tigaia de cartofi prăjiţi. Dacă tot vor să se evidenţieze, măcar s-o facă mai cu cap. Dar poate nu pentru pisălogi ca mine-s făcute pozele, ci pentru băeţii valabili.

De fapt, e aceeaşi problemă de mii de ani, de când triburile de neanderthali mârâiau unul la altul: oricine e diferit trebuie să moară. Homosexuali, negri, evrei, ţigani*, toţi au fost cocalari şi pitzipoance odată. Sunt şi acum.

Seamănă, dar nu prea răsare. De la copii loviţi de soartă ce la 10-11 ani arată precum nişte viţici până la păcate cum ar fi culoarea pielii, naţionalitatea sau orientarea sexuală e ceva drum. Hai să nu deraiem...

( pitzipoanca.org are acum 711 useri online, de unde şi concluzii asupra orarului clienţilor fideli şi d-aci ipoteze... )

Pentru ce există atunci pitzipoanca.org? Nimic mai simplu: circ

Corect.

Dar circ aşa cum îl înţelegeau romanii: oamenii fără apărare devoraţi de lei.

Cam câtă minte le-ar trebui unor oameni fără apărare să se bage în cuşca leului, să-nchidă uşa şi să arunce cheia? De fapt e un circ unde nişte specimene sunt analizate de alte specimene. Un fel de cutia lor cu nisip.

Oh, şi pentru a încuraja societatea să nu accepte diversitatea.

Nţ, nţ, nţ... Cam multă încrâncenare. Dacă ai vedea o bunicuţă grasă în mini, cum ai reacţiona? În multe dintre cazurile în care sunt luate la şto articolele vestimentare, domnişoarele din poze sunt ok, unele chiar bunoace, dar au decis să fie altfel decât ceilalţi doar pentru că e cool ideea de a fi altfel. Acest lucru le-a împins într-o zonă ilogică unde nu exista oglinzi, iar lumea se-mbracă cu ochii închişi. Altfel nu-mi explic vestimentaţa promovată.

Trebuie toţi să ne îmbrăcăm la fel, să ascultăm aceeaşi muzică, să urmărim acelaşi tvshow-uri

Ba chiar deloc, dar fiecare are dreptul la o părere, nu? Cum ar fi să acceptăm totul pe nemestecatelea? Doar aşa pentru că suntem noi toleranţi cu schimbările. Cam cât de tolerant să fii să primeşti cu braţele deschise un personaj ce-şi dă la maxim mobilul în mijloacele de transport în comun ca să audă toată lumea ce-ascultă el? Poate nu simt nevoia să împărtăşesc aceleaşi păreri muzicale în acele momente. Ok, nu-i chiar un exemplu bun vis-a-vis de ce se întâmplă pe pitzipoanca.org, dar se referă la noţiunea de toleranţă. Iar omul are dreptul la o părere, că doar e pe moca şi nu doare, iar atât timp cât e însoţită de argumente şi nu de accidente, e o.k.

Iar dacă îndrăzneşti să mergi contra-curentului, vei sfârşi ca în UK unde un cuplu goth a fost atacat doar fiindcă era goth, fata fiind bătută până când a murit.

Cum spuneam mai sus, dacă nu apar accidente, e o.k. să-ţi argumentezi punctul de vedere. Bineînţeles, cu condiţia ca argumentele să fie pertinente. Şi e cam absurd să ţii cont de un precedent ce are loc în circumstanţe foarte diferite de cele de la noi.

Religii diferite, haine diferite... "Conformează-te sau mori" e mesajul hâd din spatele pitzipoanca.org. Fii ca noi sau pleacă. Poartă roz, poartă aur la gât şi te vom crucifica. Ascultă manele şi mori. Toţi la fel, toţi aceiaşi.

Eu nu i-aş omorî. Dac-ar fi după mine. i-aş mai lăsa vreo 10 ani, apoi le-aş injecta cu o supradoză de simţ artistic şi i-aş lăsa pradă remuşcărilor. Prefer tortura. Totuşi, în spatele pitzipoancei, cocalarului şi a site-urilor ce se vor mai ivi ideea de bază hai să râdem de alţii, lucru ce mi se pare în regulă, dar, mulţi sunt în postura de ciob de oală spartă şi greşesc printr-o logică greşită: dacă râd de altul, sunt deştept. Singura metodă de a-i calma pe cei prea înhămaţi în această mişcare e cea a contra-exemplului, dar asta necesită timp şi efort, lucru de care nu cred că se prea dispune şi oricum nu ştiu ce efect va avea acestă iniţiativă.

Bine... Geo cam bagă în ceaţă la un moment dat... fiecare poate sa faca ce vrea, dar absolut ce vrea, atata vreme cat nu-mi da mie in cap. Asta inseamna ca e liber sa se sinucida, sa-si bage in vena, sa si-o traga cu oricine de orice sex, sa faca ce vrea el cu trupul sau, sa se imbrace ca in The Tudors, sa-si puna cele mai aiurea si ridicole poze pe profilul personal hi5, etc. Nu vad in ce fel ma afecteaza lista pe mai sus, asa ca nu vad de ce mi-ar pasa daca cineva face chestii din ea. A uitat să adauge la listă şi critica. Adică eu mă gândesc... dacă spui că eşti indiferent la tot, apăi eşti indiferent la tot, corect? Totuşi Geo nu rămâne indiferent la anumite aspecte, şi anume la cele ale exprimării, chiar dacă ele sunt în limita bunului simţ. Adică pitzipoanca.org nu face decât să scoată bani de pe urma nesaţului românului pentru a scormoni în gunoaiele din ochii celuilalt. Exprimarea mediocră şi glumele insipide ( în marea majoritate a cazurilor ) indică şi nivelul fanilor. Cu alte cuvinte i se dă Caesarului ce este al său, iar toate asta fără incidente. Bine... de la o vreme s-au supărat nişte indivizi ce-i cam dau jos, dar na... riscul meseriei.

Ce mai vroiam eu să zic... ah, da. putty abordează un subiect destul de întălnit în viaţa de zi cu zi: discriminarea pozitivă. Totul se rezumă la cât de egali merită să fie unii sau alţii. Evident, o discriminare tot discriminare rămânne, indiferent de scopul ei. O istorie zbuciumată nu reprezintă o circumstanţă atenuantă pentru un prezent privilegiat şi, mai rău, privilegiile nu reprezintă neapărat un lucru pozitiv. La fel cum un rău nu-l anulează pe altul, nici o discriminare nu o şterge pe cealaltă. Însă la noi totul se rezumă la o politică de carton ce-ncearcă să cârpească imaginea unui sistem în paragină. Din păcate aparenţele au o pondere foarte mare în realizareaunor păreri, lucru ce e bun sau rău, depinzănd de care parte a aparenţelor te găseşti.

Bon, şi cum ar fi să stăm la coadă la fericire? Nu, nu la Coca-Cola că oricum spotul cu Fabrica de fericire mi se pare o mare plmbare cu Lucy sau Alice. Nu, dom'le! Să stăm la coadă să primim fericire şi să vorbim cu lumea de lângă. Dacă suntem pentru prima oară să-i ascultăm pe cei ce-au mai stat la coadă. Dacă am mai fost şi noi, să ne luam la întrecere cu ceilalţi şi când aceştia vin cu poveşti mai frumoase, să ne bucurăm pentru ei şi să ne gândim că vom fi şi noi acolo.

La coadă să n-ai voie să stai decât după ce suferi destul, că dacă nu suferi, nu-nţelegi, deci iroseşti fericire aiurea. Păi dacă n-ar fi nicio regulă, s-ar găsi unii să se pună de mici la coadă, şi totuşi... există reguli, dar mai sunt şi unii ce le-ncalcă. Dar nu! Nu e frumos să bârfeşti la coadă la fericire. Te bucuri de timpul petrecut şi atât.

Mda, să luăm fiecare om să-i detaşăm părţile negative. Îl luăm pe Vasilică şi îi scoatem din caracter comportamentul agresiv atunci când bea. Poate să cadă sub masă, dar s-o facă într-un mod haios, fără să înjure de toate cele. Teodosie să nu se mai agite la fiecare glumă, că totuşi... ie glume. Minodora ( Doamne, ce nume îmi vin ) să nu mai fie frustrată de pericole inexistente şi tot aşa.

Azi se pare că promovez pacea. Mi-e dor de Vamă.

Am primit şi eu o invitaţie la Sugababes. Marţi fiind m-am gândit c-ar fi o.k. să ne prezentăm şi noi la concert. Wrong turn! Pe scurt: abia am reuşit să nu-mi tai venele. Pe lung sună mai interesant, dar îmi trezeşte amintiri dureroase, aşa că o să mă rezum la ce-i mai important.

Bun, pe invitaţie erau afişate numele formaţiei, locaţia, ora şi cam atât important. Ora de începere era trecută ca fiind 19:30. Aşa că am ajuns pe la 19 şi ceva prin zonă. De la distanţă am auzit nişte ritmuri de tuţi-tuţi care sunau chiar bine. M-am gândit că poate nu mai vin Şugăbeibsurile şi bagă vreun dijoi. Nu a fost chiar aşa. Tuţi-tuţi s-a auzit o vreme până a intrat o formaţie. După primele acorduri sunau a ruacări răi, dar n-a fost să fie. Mi-a ajuns o vorbă de la mândră cum c-ar fi Direcţia 5 şi, departe fiind de scenă, nici nu m-am deranjat să o contrazic. S-au auzit câteva melodii ce păreau scoase cu patentul din zona glamourock, dar eram prea ocupat să-mi întreb Dumnezeul cu ce-am greşit de m-a adus la o asemenea defilare a infecţiei muzicale. Ideea că Direcţia 5 cântă pe scenă s-a risipit când am recunoscut nişte acorduri. Abia atunci am realizat cine zbiera. KEO. Dap, chiar el. Bine că n-a mai orăcăit mult după ce mi-am dat seama cine e.

După Keo a urmat o mică pauză în care tuţi-tuţi m-a mai liniştit. La un moment dat se opreşte tuţi-tuţi şi intră 4 inşi pe scenă. Mă aflam mai departe decât la Keo, deci iar nu i-am recunoscut. Bine că-s alţii ce au cultură muzicală şi vedere bună de mi-au spus şi mie că ăia erau Akcent. Ahhh, Doamne! Am fost la concert Akcent! Şi a trebuit să stau. Mi se luase de plimbarea de seară, de Şugăbeibs, de gardul din care muşcam de nervi. Vroiam acasă şi imediat ce-am putut, am luat-o la sănătoasa. Sunt viu şi nevătămat.

Le-am văzut pe Şugăbeibs doar proiectate pe un ecran, că deja eram departe când acestea au intrat. N-am regretat deloc plecarea.

Una peste alta, am reuşit să facem haz de necaz. Admiram toate grasele ce băgau în ele precum gravidele. Hai să vad vreo reprezentantă a sexului gras că se ia de mine şi mă asaltează cu discuţii despre frumuseşea interioară, că pe bune dacă-mi dau seama unde-i frumuseţea aia interioară la o viţică ce-şi suge sosurile de pe unghii. Ştiu! Frumuseţea era ascunsă în jegul de sub unghii, dar nu mai e, pentru că viţica a supt şi ultima fărâmă de frumos ce-o avea. Deci da, multe grase flămânde, mulţi machoi cu pept dezgolit, multe şosete albe la pantofi negri. Deci multe chestii urate, că deh... tăranul de Bucureşti iubejte ce ie moca şi nu ratează nicio ocazie să-şi facă poze de hai5. Vezi... am fost la concert aici. Doamne, la câte concerte mă duc. Sunt o persoană aşa mondenă. Ahhh, mi se duce bateria şi nu mai pot să dau pe speaker să audă lumea Salam Salam Salam Salam

Trei ceasuri rele cic-ar avea Marţea, dar cred că la mine ier a fost de fapt un Marţi prematur, deci azi e musai să fie Miercuri. Şi cum să te bucuri de o zi fără soundtrack? Deep Purple - Son of Alerik. Enjoy...

Deci să mor io de nu-s pe aifon! Zinio e finuţ cu posesorii de iPhone şi le oferă acestora acces gratuit la anumite reviste care, în mod normal, ar costa. Eh, şi cum ronânul este român şi aşteaptă varianta crăcuită, ete că aceasta a şi apărut. Pentru cei amatori de fotografie, femei, maşini, tehnologie, muzică şi alte cele metoda nu e prea grea, dacă doresc să-şi arunce un ochi pe aceste reviste şi n-au iPhone. Bineînţeles, mă refer la posesorii de calculatoare. Trebuie să ai instalat Firefox şi să urmezi câţiva paşi.

Sursa: go4it.ro

Nope, nu mi-am schimbat orientarea sexuală, ci doar m-am supărat pe mama că m-a făcut român. Nu-s patriot în aceste momente când mi se aruncă în faţă link-uri către werchter şi Ultra Music Festival, iar eu conştientizez cu dezamăgire că tot român sunt. Chiar şi la Sziget e altceva decât la noi. Dar lasă că şi la noi e frumos cănd apar celebrităţi ce sunt izolate de snobii cu bani să le cânte lor şi pipiţelor, că doar arta şi frumosul ie pă bani.

Bine că avem primari noi! Doamne, ai milă!