Un blog ratat

Aseară a fost concert la Arenele Romane. Cei de la Vibe FM au chemat căţiva dijoi să agite lumea. Bună muzică, nimic de obiectat. În schimb mi-am reamintit ce e nasol la concertele moca. Sunt şi părţi bune, dar parcă nu înclină destul de mult balanţa. Aşa deci, vin mai multe femei bune, dar vin şi multe urâte şi grase. Dea, dea, o să vina careva să-mi explice cum e cu frumuseţea interioara, bla bla bla. Nu, merci. Been there, done that! Bon, deci multe femei ce nu prea dau doi lei pe fizic, dar bineînţeles că au o vestimentaţie asortată unui corp pe jumătate ca volum. Aşa, manelişti la greu, că doar e moca şi e în zonă, deci de ce să nu merge şi ei? N-am ceva personal cu ei, dar când nu eşti pe terenul tau... adică nu ie dansatoare din şunci, nu ie Guţă@ ( adică "guţă, coadă de maimuţă" ), nu ie triluri răguşite, clar nu e manele. Dar na, cum cocalarul şef are o regulă: dacă nu e ok, bem. Regulă aplicabilă, ce-i drept, dar în oarece limite. Adică să merg eu la un concert ce ştiu că nu-mi place şi să beau ca să-mi placă. Să fim serioşi...

Legat de metoda de dezinhibare, un alt argument împotriva party-urilor moca e cu berea. Aseară m-am trezit că exact când aveam şi eu chef de o bere s-a terminat. De ce? Pentru că e concert moca şi vine cocalarii şi bea tot şi, când se termină berea evident că nu trec pe altceva, că nu-s pregătiţi mental să dea bani mulţi la un concert gratis. Iar dacă nu era gratis, nu veneau, logic. Deci amărâţii văd că s-a dus berea şi o iau şi ei frumos spre casă. Bine, la terminatul berii au contribuit cocalarii ce n-au plecat după cel mult juma de oră după ce-au intrat, pentru că şi-au dat seama că nu e concert d-ăla de le place lor.

După ce cocalarii bea, se apucă de horă. Ei cum să nu te lovească euforia când se-mping ca la ei în bătătura într-un mod tradiţional? Mai lipseşte Marioara Murărescu să îi introducă. Hai, înţeleg un group hug acolo, că e şi ei lovişi, dar totuşi... mai puţină extrovertire în asemenea situaţii.

Eh, la un moment dat îţi vezi de ale tale şi îi laşi în pace, dar asta mai în colo, după ce s-a terminat berea, au plecat cocalarii cu femelele lor valabile, iar la standuri au adus bere iarăşi. Atunci poţi să te bucuri de muzică, de atmosferă, de toate cele. Nu zic asta că m-ar deranja atât de mult o densitate mai mare de personaje, că doar mi-am făcut călirea în Fire, ci mă deranjează specimenele ce nu ştiu unde se duc, dar vor să se impună. Îmi aduc aminte ă fază în Fire, Sâmbăta la 1. O duduie s-a luat de mine că n-are ea loc să se bâţâie pe toacele ei. Nu ştiu de unde venise, dar sigur nu ştia unde venise. Am întrebat-o retoric " tu vrei loc sâmbătă seara în Fire? " şi am lăsat-o în lumea ei.

V-am zis că Fire a decăzut în ultimul hal? Pfoai în ce hal a ajuns. Cât de retard o fi fost ăla de-a venit cu ideea să ia un club ce mustea de clientelă de-a casei şi să-l transforme într-un club băşinos ratat? Deh, dacă au început la un moment dat s-accepte manelari, eu ce să le fac? Ce bine-i stă în Fire unui ţigan gras, cu şapcă şi lanţ p-afara! Toate roacăriţele îi şedeau la picioare. Inhalau toată aroma de mascul feroce. Toată miasma de manelar clasic ce iera el.

Deci da, e periculos la petrecerile moca. Watch out!

Da, da, am aflat şi eu abia acum de Muia, ca de Laba auzii pe ici colo. Bine, oamenii n-au nicio vină că au nume predestinate politicii, dar e bine că-şi respectă acest destin.

Si ce slogan trebuie să aibă domnul Muia Marcel în campanii? Fiţi cu Muia! sau Votaţi la Muia ( se poate auzi din greşeala v-o daţi la muia, care mi se pare ceva mai credibil ). Iar Laba... Daţi-o pe Laba sau Laba ni, nu la întins mâna, deşi prefer cerşetoria în locul hoţiei, că de cerşit mai poţi scăpa.

Pe kumm găsii alte promovări ale Labei,

Noi ne ţinem de Laba.
Laba - fapte, nu vorbe.
Laba în sprijinul cetăţenilor.
Vine Laba.
Laba pentru modernizare. Pentru ei, pentru voi, pentru noi toţi,
Laba. Alegerea corectă
Laba. Laba din dragoste pentru Bârgău.
Laba la PRIMARIE!
Gospodaru’ Laba o sa faca treaba!
PD-L sustine LABA!
Laba nu te lasa la greu!
Nu vota cu stinga, Laba e de dreapta.
Laba. Ceea ce meritam!
Cu Laba vom reusi
Laba. Eu fac, alţii promit!
Prestaţie slabă? Treci pe Laba!
Dreapta e slabă? Susţine-o cu Laba!

Bine, ar putea să-l cheme şi Ion Zmeclem, că tot n-ar fi de votat, dar este un avantaj în campanie şi poate aduce nişte voturi în plus. Adică vine Vasile beat muci la vot şi pe el chiar nu-l interesează cu cine votează, că oricum în acelaşi rahat se va afla, indiferent de cine e la conducere. Nevasta l-a bodogănit să meargă la vot, că altfel nu-i mai dă Adria să-şi stingă focul. Deci Vasile-n cabină, legănându-se pe picioare şi cu chef de orice altceva în afară de vot. Ei, cu cine credeţi că va vota? Evident că toţi candidaţii îl vor enerva, dar unul sigur îi va prelua mesajul şi sigur îl va vota. Şi să nu fie beat, că indiferent sigur va fi.

Ah, slogan pentru contracandidaţii lui Muia.

Sunt baietii care fac
Si sunt tarfele cu Muia
Din cartier de la mine, pana-n salajan la Puya.

La Famillia & Uzzy - Vorbe

Am aruncat eu un ochi prin postări şi-am văzut că erau cam multe în drafts, deci mai puţine publicate decât calculasem eu. Am observat că uitasem de postul ăsta pe care-l publicasem, dar am modificat ceva la el şi a rămas ascuns.

Pfff... şi eu care mă credeam aşa mare scriitor. Am cu vreo 10 posturi mai puţin. Ce mă fac?! Ce mă fac?!

Că tot vin pe la noi. Kraak And Smaak - Cornered

Melodie primită de la Marius. Una din acelea ce te pândesc să ai o anumită stare şi te execută iar şi iar... şi iar... şi iar...



Does It Offend You, Yeah? - We are rockstars.

Yes we are!

Azi, în căutarea unui torrent cu muzichie, am ajuns pe un torent românesc, torent ce are şi forum. Mă înregistrez pe forum şi las şi eu un mesaj căcând o fi să se dea invitaţii, m-ar interesa şi pe mine una. Nimic mai mult, nimic mai puţin. După ceva zeci de minute mă trezesc cu un pm că vrea unu sa dea contul, îi dau id-ul de mess şi purtăm un dialog aparte.


El ™ ( n-am văzut tm-ul, că puneam capăt discuţiei rapid. prietenii jtiu dă ce ): zici ca vrei music torrent
Eu ( fără tm ): Mai mult de curiozitate, ca le perfer p-alea de-afara la stilurile care-mi plac.
Eu: Ma, la schimb n-am ce cont sa-ti dau, ca nu-s torrentist pe astea romanesti, deci na... ( am considerat că sunt destul de explicit )
El ™: pai p ce ai cont din ro? ( se pare că m-am înşelat )
El ™: mai bun ( deja în acest moment mă gândeam după ce criterii să separ conturile pe care nu le aveam... )
El™: ???
Eu: Eu ce-ti zic?! N-am . Eu zic sa astepti s-apara un altul pe forum sa negociezi cu el. Chiar n-am cum sa te ajut. ( am zis să-l ajut, că poate nu-l duce mintea )
El ™: nu ai si u czone ipay? ( SIGUR nu-l duce mintea! )
El ™: iplay*
El ™: electronik?
Eu: Nu, ma. Crezi ca daca aveam, nu negociam ceva? ( acum căutam prin AutoCad să-i desenez omului un răspuns negativ )
El ™: aha
El ™: pai cam c ai? ( îmi plac personajele consecvente, dar ăsta era tartor mare )
Eu: Fratele meu, intelege ca nu am. Asteapta un user ce are si negociaza cu el. Acum ai inteles ideea? ( deja pierdeam teren în faţa încăpăţânării sale )
El ™: bn bn ( pfiu, bine c-a înţeles într-un final )
El ™: poate dai altceva ( sau nu... )
Eu: Bai, in momentul de fata, ma mananca sa-ti dau ignore, ca tu chiar nu-ntelegi. ( deja devenea agasant )
El ™: pai daca nu dai la ce mai postezi ( altu care crede că eu înteleg dincolo de explicit )
Eu: Ti s-a parut ca n-as fi fost explicit vreun moment?
El ™ has signed out. (5/26/2008 5:23 PM) ( dacă mi-a zis-o, mi-a zis-o )

Se pare că unora trebuie să le bagi evidentul în cap cu ajutorul ciocanului. De preferat unul pneumatic, să nu oboseşti. Cred că n-o să am parte de acel cont.

Cava D'oro face o mică greşeală în campania asta a lor: se grăbesc. Adică primul spot a lovit foarte frumos, ba în gaborul nostru neaoş, ba în semidoctul de duzină, ba în ce s-a gândit fiecare, ca deh, filosofia se dezvoltă din te miri ce şi te duce te miri unde.

Al doilea spot vine mult prea repede şi, evident, loveşte atât de prost încât anulează din avansul câştigat de campanie cu prima reclamă. Dap, "nişte ţărani" apare în des în dialoguri şi, uneori chiar iscă şi ceva râsete, dar o mare parte din farmecul replicii a fost sabotat de al doilea clip. Zic uneori, că ştiţi foarte bine cum e cu replicile astea des uzitate: devin ca o picătură chinezească şi ajung să streseze.

Si cum al doilea spot nu ciobise destul de mult peisajul, băeţii se întoarcă şi cu o continuare.



Se pare că ăia de la creaţie au cam rămas fără inspiraţie de au ajuns să bage în spoturi o glumă atât de veche şi atât de previzibilă pentru situaţie. Hai să zicem că gluma e acceptabilă, dar e o mică problemă. Vocea! Vocea peştelui e atât de folosită în spoturile publicitare încăt e aproape o marcă înregistrată pentru reclamele din România. Chiar nu mai există voci piţăgăiate care să redea vocea unui peşte? Da, întrebarea e cam ciudată, dar întelegeţi ideea.

Cei de la papaya au reuşit să demonstreze cum NU se face o campanie, dar sunt sigur că lecţia va fi sărită/uitată de marea majoritate a agenţiilor de publicitate şi vom mai avea parte de idei bune sabotate din interior sau de pripiri nefondate. Bine că nu necesită un scrutin, două.

Păi văzui şi eu zilele astea câteva filme. Alien Vs. Predator 2, Rambo 4, Mr. Brooks, War of the worlds. Da, ştiu. M-am trezit şi eu cu vechiturile astea, nu? Ce să-i faci, dacă prefer să văd un film mai târziu, dar mai clar ( format divx sau DVD )?

Bon, deci AvP2. Un hibrid alien-predator ajunge pe Pământ şi începe să pape, infesteze, măcelărească şi să facă tot ce-i mai trece prin cap. Evident, predatorul e trimis să-l extermine. Un teren de luptă unde oamenii sunt decimaţi. Efecte speciale, story line ordinar. puţin umor negru şi cam atât.

Rambo 4. Văzurăţi Hot shots 2? Nu seamănă cu Rambo 4, deşi aş fi preferat să mi se spună că e vorba despre o parodie. Aceeaşi idee ca-n multe alte filme. Rambobo s-a retras în pădure unde pescuieşte cu suliţa, săgeata, buzduganul, praştia, briceagul, unghiera, scobitoarea. În fine, ar face orice să nu i se dea o undiţă în mână, că doar Rambobo e special. Un grup de inocenţi vin să ajute un grup ce este măcelărit de un grup de răi. Da, da. Eu chiar sunt plastic în exprimare acum. Rambobo le sare în ajutor inocenţilor şi salvează situaţia. Hai nu vă plângeţi că v-am spus finalul, ca oricum ştiaţi cum se va termina. În rest... Silvestăr cu aceleaşi prune în gură, replici de tot rahatul, efecte speciale, măcel şi tot ce-i place americanului prost. Vai, ce pleonastic estem noi în exprimare. A, cea penibilă fază mi se pare tot aia în care un omuleţ este împuşcat de lajuma' de metru cu o mitralieră d-aia de tragi in avioane, tancuri, submarine şi chiar şi în dinozauri, dacă te strofoci oleacă. Deci un fel de Stirile de la ora 5, dar cu ceva mai multe efecte.

Mr. Brooks. Un film foarte bun... de fapt aproape bun, că apare si Demi Moore ce joacă precum un personaj din Trădaţi ân dragoste. Kevin Costner este un mare afacerist cu o mică problemă: are el un personaj în cap ce-l determină să ucidă. Dacă domnul Costner nu era destul pentru a ridica nivelul distribuţiei, personajul din cap este interpretat de William Hurt. Mai în colo apare şi Dane Cook, aflat într-o pantă ascendentă, deşi mie nu-mi spune prea multe ca actor. Nu vă spun nimic de scenariu, pentru că e vârful de lance al producţiei, imediat secondat de jocul actoricesc al celor două valori Hollywood-iene. Film foarte fain, neapărat de văzut. Enjoy!

The war of the worlds. Ahhh! Un film dureros de prost. Ştiam că mă uit la el pentru efectele speciale, dar sunt sigur că balanţa a fost radical înclinată de scenariul infect şi jocul de doi lei ai actorilor, iar timpul pierdut pentru a viziona această telenovelă S.F. îl declar nul. Deci The war of the worlds este un film ce nu merită atenţia.

Marius Tucă are un articol în care denigrează bloggerul român. Evident că au sărit ca arşi membrii blogosferei că cum şi că în ce fel. Am dat un search pe google la "blogger tuca" şi am găsit rezultate cât să scriu pentru o viaţă despre ele. M-am mai ajutat şi de link-urile de la Buddha.

S3ptember.info ne explică cum bloggerii fură gloria ziariştilor, iar ăia de la Antene nu se iau Voiculescu. Hmm, având în vedere că suntem in secolul vitezei, curba lui Gauss e atât de accelerată în timp încât cele 15 minute de glorie ale blogosferei s-ar cam fi terminat. De ce spun asta? Poate că ultimul roblofest a ajutat la a-mi forma această părere. So... care glorie? Aia de carton?

Argumentul cu dar cei de la cele 3 Antene nu vorbesc niciodata de infractiunile lui Voiculescu,oare de ce? mi se pare infantil. E ca şi cum te-ai plânge că nu-şi dă din casă cutărică şi cutărică, iar, din câte ştiu eu, părinţii ne-au învăţat de mici să nu dăm din casă, că nu e frumos. Ce incorecţi ie ăia de la Antene! cel puţin în această privinţă.

Probabil ca va ganditi ca bloggerii nu au rectionat pana acum,defapt au reactionat,dar deasupra butonului “ok” de pe care postezi comentariul e o replica mica si indesata acolo ce spune urmatoarele:

ATENTIE! Sectiunea de comentarii din site este moderata. Mesajul dvs va fi afisat in site doar daca va fi activat de catre un moderator.

Pfff, se pare că unii au sărit peste perioada de glorie a forumurilor, altfel ar fi înţeles şi cum e cu această problemă a exprimării libere şi n-ar mai fi subliniat acest aspect.
------------------------------

Lui cezars i se cam zgărie discul şi are impresia că l-ar distruge pe Marius Tucă. E bine că recunoaşte că e cam mult scandal pe acest text.
------------------------------

Arhi răspunde penibil printr-o ironie grosieră depăşind nivelul de exprimare în scris, ajungănd la a dedica un filmuleţ acestei ( pfff ) probleme. Da, ştiu, mulţi am avut acelaşi model de mobilă. Eu încă mai am.
------------------------------

Zoso huiduie carul cu boi.
------------------------------

Iulian Comanescu vine cu o părere pertinentă şi frumos argumentată ce nu împacă şi varza şi capra, ci le delimitează avantajele şi dezavantajele.

Aşa că mă simt dator să spun ceva, deşi las altora grija de a-i răspunde lui Marius Tucă în cuvinte asemănătoare, convins că o să se găsească destui. Eu evit să le folosesc şi pe blog, şi la ziar.

Ei, un pulă pus unde şi când trebuie, face cât o mie de locuţiuni, să zic aşa :). Dar da, era de aşteptat ca mulţi să răspundă cu aceeaşi monedă, oferindu-i lui Marius Tucă satisfacţia de a avea dreptate într-o oarecare măsură. E şi o vorbă pe la noi, cum că adevărul supără.

o mare parte dintre ziariştii de presă scrisă sunt de o mediocritate, lene, lipsă de elan care îi plasează sub mica, naiva şi uneori imorala lume a bloggerilor fără alt background decât blogul

Aici pot da şi eu un exemplu cu duduia Maria Andrieş şi al ei GSP matematicos, că deh, fiecare cu damblalele sale, dar uneori te cam saturi şi te resemnezi. Şi-n partea blogerilor am vreo un, doi, trei preferaţi.

Dincolo de discuţiile cu privire la puterea de cumpărare a românului şi lipsa lui de apetit pentru lectură, explicaţia trebuie să se afle şi în calitatea proastă/inadecvarea ziarelor.

Partea ironică e că i se dă Caesarului ce-i al Caesarului.

da, există bloggeri care corespund portretului formulat de Tucă. Numitorul comun al discursului de blog din România e o cotcodăceală aproximativă, scabroasă, violentă

Cu riscul de a părea lipsit de inspiraţie, mă repet : i se dă Caesarului ce-i al Caesarului.

Genul ăsta de invective adresate de o tabără alteia (stârnite de invectivele de sens contrar lansate de nulităţi cu gura mare din blogosferă la adresa ziariştilor) nu fac decât să scadă credibilitatea de ansamblu a comunicării publice.

Şi astfel totul se transformă într-o ciorbă de varză, unde fiecare-şi permite să fie un Eminesc al realităţii sale, un Dumnezeu al cuvintelor, pentru că, după cum se ştie, Dumnezeu nu greşete.

Nu e cazul să ne scărpinăm unii pe alţii pe burtă într-un început de conjuraţie a imbecililor, dar nici să ne ofensăm reciproc, fiindcă publicul va ajunge la concluzia că suntem toţi o apă şi-un pământ.

Ce ziceam mai sus? Deci too late! :)
------------------------------

Dever îşi pune întrebări de SEO şi instigă la răscoală! Nţ nţ nţ! :)
------------------------------

Alex Brie îşi rezervă dreptul de a coborî printre muritorii răi de gură ( ca alde Zoso, după cum ţine să specifice ) şi reuşeşte să continue un joc de grădiniţă cu ba tu! ba tu!. Mă mir că n-a scris textul la persoana a III-a.
------------------------------

Gramo şi cu Gramo şi cu Gramo ( asta ca să fie, totuşi, trei persoane ) spicuiesc ( trei, Doamne, şi toţi trei ) ideile lui Iulian Comanescu.

In primul rand, Iulian raspunde ca si cand Tuca ar fi facut o comparatie intre bloggeri si jurnalisti. Dar Tuca nu face asta. Nu vorbeste decat despre bloggeri. Observatiile lui Iulian cu privire la jurnalisti si presa scrisa din Romania nu par sa fie, din aceasta perspectiva, relevante.

Ai nha! Nu cumva e evidentă poziţia ce o ia Tucă în tot acest peisaj? Adică aceea de jurnalist? E musai ca nişte cuvinte să fie scrise doar pentru a fi exprimate? Nu credeam că se discută un contract.

Iar observatiile de mai sus speram sa nu le luati in sensul ca am apara punctul de vedere exprimat de domnul Tuca. Nu vedem acolo nimic de aparat, fiinda nu vedem acolo nimic demn de a fi luat in considerare intr-o dezbatere cu argumente.

Just, corect, dar izolat.
------------------------------

Ciutacu se exprimă precum un tocilar rătăcit prin cartier ce-ncearcă să se dea bine cu băieţii. Ce bine că ne explică şi procesul prin care s-a ajuns la a posta, chiar şi el, o părere despre acest subiect. E ca şi cum un copil geniu ar dori să se joace cu cei de vârsta sa: nu iese, oricât de mult s-ar forţa. Nu, Ciutacu nu e un geniu, dar încearcă să mânuiască un vocabular ce-l înţelege doar ca definiţie găsită prin DEX, nu ca trăire. Ca şi cum aş începe eu să povestesc despre regimul lui Dej.
------------------------------

Piticu lipseşte de la ora de vocabularizare ( hai că am găsit cuvântul! ) şi confundă defulare cu refulare. Continuă printr-o analogie simpatică, dar corectă, asupra situaţiei. Şi termină printr-o constatare evidentă.

domnule Tuca si tot trustul tau, daca nu te adaptezi mori. Scuza-ma … daca injuri mai traiesti putin, da, ai dreptate, mai traiesti putin si ti se da atentie. Nu-i nici o problema, noi te consideram deja mort, numai ca am uitat sa te ingropam.

Se pare că grasa aia se pregăteşte să-i cânte domnului Tucă.
------------------------------

Andrei Ciubotaru face şi el o analiză a reacţiilor din blogosferă.

Total lipsit de ironie, Marius Tucă e simpatic.

Da... primele două rânduri, c-apoi ai impresia continuă de deja-vu, sau deja-li, sau cum naibii era.

Frazele “gata să sară de gîtul primului concept care să-i scoată din anonimat” şi “nişte onanişti ca toţi onaniştii care se ascund la adăpostul anonimatului” ignoră principiul non-contradicţiei. Ori ne ascundem ori dorim să ieşim din anonimat?

Aici aş vota puţin cu Dever. Sau cine ştie, o circula dubla personalitate prin blogosferă: o mână vrea să fie vedetă, iar cealaltă anonimă. Acum stau să mă întreb cum e cu onanismul. Care mână e mai bună? Anonima sau Vedeta?

Reacţia lui Iulian Comănescu nu este la obiect (a inventat nişte asumpţii în spatele editorialului lui Tucă - suprapunerea de sens între bloggger şi jurnalist este locală, însă e posibil să ştie mai multe) şi, deşi multe din opiniile lui sunt pertinente, nu mi-au plăcut insinuările sale. Câtă greutate, în economia discuţiei, poate avea faptul că Tucă a lucrat cândva la un aprozar?

Aia cu aprozarul n-am înţeles-o nici eu şi decât să calc strâmb, mai bine ocolesc. Oricum nu cred că era necesar să scrie bolduit că textul se vrea o denigrare a bloggerilor în comparaţie cu jurnaliştii. Dacă venea, să zicem, un gropar să zică despre bloggeri că sunt aşa şi pe dincolo, mai înţelegeam, dar cum suntem cu toţii conştienţi de datele problemei, n-are rost să ne ascundem dupe dejt.

Ce-i drept, editorialul lui Tucă a lovit în multe orgolii şi totuşi printre umorile sale a spus abrupt ceea ce ştim cu toţii: este multă maculatură, este multă pleavă printre bloguri şi multe din ele nu ne interesează.

Sigur nu la mine se referă Tucă. Sigur se referă la ceilalţi, la oricine în afară de mine. ( pentru chiori: e scris cu italic )

Haideţi să luam postările unui blogger de 16 ani şi să i le tocăm zilnic de la înălţimea unor criterii logice, din prisma relevanţei jurnalistice, din prisma activismului civic, a încălzirii planetei şi a scăderii pieţei imobiliare din Statele Unite, ca să vedem ce? Care-i poanta?

Hai să luăm bloggeri mai mari, ca vârstă, evident. Hai să aibă 18, 19, 20, 21, 22, 23, 25, 26, 27. Hai să nu ne băgăm la subiecte grele. Hai să vorbim despre chestii de bun simţ. Hai să punem punctul pe X. Hai că blogosfera nu e roz deloc.

Dacă Marius Tucă şi-a dorit o asemenea obiectivitate fără miez şi fără ţintă (judecând un fenomen complex după nişte criterii avortate), atunci editorialul său este neonest.

Dar bun la SEO!

Dacă reacţia lui Marius Tucă este răuvoitoare şi ţintită, atunci acei bloggeri vizaţi (ce poartă cruciade împotriva anumitor jurnalişti) nu se pot decât bucura. Au reuşit să enerveze. În această ipoteză, editorialul lui Tucă este irelevant pentru noi, celalţi bloggeri.

Cred că aleg varianta B. Totuşi, eu o aştept pe domnişoara Andrieş să se-nierveze! Păi ce? Ea nu merită?

Dacă reacţia lui Tucă este pur şi simplu neştiutoare într-un mod candid, atunci editorialul nu merită decât un zâmbet de înţelegere.

Am voie să-mi schimb alegerea? Cred că e un B+C la mijloc. Adică s-a dus la război fără armele corespunzătoare.
------------------------------

Manafu e haios cum nu se baga el in seamă. :)

Sper ca discutia bloggeri vs jurnalisti sa nu devieze pe o cale gresita. Stiu ca unii bloggeri au atacat aptitudinile unor jurnalisti si cred ca de cele mai multe ori au avut dreptate. In plus, bloggerii au cel putin doua scuze: sunt consumatori de media si au dreptul sa reactioneze fata de ce citesc si apoi nu trebuie sa raspunda unui cod deontologic si unor norme de breasla.

In schimb jurnalistii au cateva obligatii si responsabilitati. Iar printre acestea se numara si infranarea pornirilor de generaliza niste pareri si mai ales verificarea faptelor sau macar documentarea inainte de a pune pe hartie niste lucruri.

Cam ce-ar însemna cale greşită? Deja mi se pare că sunt martorul unui război surd între două tabere ce-şi autoproclamă supremaţia. Culmea, se fac transferuri dese între ele, dar probabil cei transferaţi sunt cei mai îndreptăţiţi să se exprime, dar şi aici stai să te gândeşti că şi neghina poate fi dusă de vânt dintr-o parte în alta. Mulţumesc pentru liberul arbitru!

Obligaţiile respective se pare că l-au făcut pe Ciutacu să refuleze o vreme ca apoi, mulţumită, surpraiz, blogului, să defuleze în limbj de colţul cortului.
------------------------------

deceblog.net nu face decât să dea leapşa mai departe. Mă uit la comentariile primite şi văd că marea majoritate sunt backlink-uri şi nimic mai mult. Cum e asta? Backlink-uri la backlink-uri la backlink-uri. Vai câte are de spus blogosfera. Şi cât de argumentată e! E un fel de Cine scrie primu, ăla e! A little less conversation, a little more linking.
------------------------------

visurât dă şi el cu mucii în fasole, că deh, altfel nu-i prieşte digestia. Cred că e cea mai lame reacţie la textul lui Tucă, dar na... blogul ne reprezintă, nu? Spune-mi ce postezi, ca să-ţi spun cine eşti cu alte cuvinte.
------------------------------

rampage.ro e pe val. Probabil discipol al visuluiurât, ne spune el cum s-a declanşat: [...]cand am vazut ce scrie mult prea inteligentul Tuca despre bloggeri m-au cuprins fiori[...].

Sensibil om... sau poate doar orgolios. Cert e că este unul vizat de Tucă, din moment ce l-au luat încercuit fiorii.

Vai ok ce sa ma spunem tu marele intelectual ai tot dreptul sa ne critici pe noi noi toti la un loc ati spunem CA NE PISAM PE TINE , ne faci pe noi onanisti cand tu esti cel mai mare onanist dintre toti , cu toate astea noi suntem baieti buni si ati dedicam toti o melodie si ati zicem toti in cor : NE SUGI PULA !

Acum ce să zic... ân astfel de situaţii chiar nu pot să militez pentru bloggeri. Chiar sunt nevoit să âi dau dreptate lui Tucă din când ân când, pardon... din link ân link.
------------------------------

vis89 împarte aceleaşi idei ca şi rampage.ro. Nu prea înţeleg eu ce vrea el să spună, dar bine că-i detepist, că altfel ce ne mai făceam.

In urma acestui articol domnul Tuca arunca cu material seminal pe o intreaga natie de bloggeri, doar pentru ca el, onanist de cand se stie se simte amenintat de bloggeri, e o chestie trendy ca intotdeauna in lipsa unui lucru mai bun de facut sa se gaseasca unul ca Tuca sa se puna impotriva unui curent, pentru ca pe el il deranjeaza bloggeri pentru ca ii distrag atentia de la intreaga operatiune secreta pe numele ei: onanie.

Deja mă doare capu' când aud de naţia de bloggeri. Ce bine de mine c-am repetat în nenumărate rânduri că nu sunt blogger, ci doar scriu, că cine ştie cum explodam şi eu şi mă enervam şi ziceam d-alea cu onanisme şi alte cele.
------------------------------

lanebuni.ro nu se lasă mai prejos şi se exprimă şi ei liber, că doar e democraţie, nu?

Mi se rupe pula despre parerea ta despre bloggeri. Bloggeri, sau na, majoritatea au o inteligenta mult peste a ta.

Nasol că s-a ajuns la astfel de traume, dar n-ar strica un i. Oricum e bine de ştiut că majoritatea bloggerilor au o inteligenţă mult peste a lui tucă. Nu mă îndoiesc de faptul că cei de pe lanebuni.ro sunt chiar dubli de inteligenţi.

Ceea ce faceai tu era Live Blogging televizat.

Aha...

Noi avem bloguri mai vechi decat show`ul tau de cacat.

Al meu e mai tinerel, dar tot nu ştiam ca Marius Tucă e cu alde scato and shit. Vai, ce redundantă exprimare am!

Si inca mai merge. De ce? pentru ca noi facem ceva.

Mda, mulţi cam fac ceva. De fapt se cam fac ceva mai mult de râs. Stai, greşesc. Ei nu se fac de râs. Ei sunt vocile stridente ale unor grupuri de adevăraţi. Mulţumi-le-aş şi nu-mi vine.â

Pentru ca noi suntem populari.

Clar! La mine-n bloc, când apare io, se cheamă babele cu pâine, sare şi petale de trandafiri.

Noi existam si datorita noua

Ete unde era Alfa si Omega. Şi eu care credeam că sectoristul are ceva merite la tine. Iartă-mă, Creatorule!

Te iei de niste oameni, care tie nu ti`au facut nimic. Sau poate esti un pic invidios, ca sunt mai cititi decat ai fost sau vei fi tu vreodata. Esti degeaba omule

Eu cred că se autoflagelează noaptea de oftică.

Ai grija de tine!

Agresiv, dar inimos.
------------------------------

andreanum.org, un blog cu subtitlu de frustrare provincială, începe cu aceeaşi poveste fumată şi peinibilă de n-aş fi scris, dar să vezi c-am scris! Nu ştiu cine e personajul, dar se pare că e un individ cu de la ţară, cu 8 degete, redundant în exprimare şi împleticit în jocurile sale de cuvinte.

provincialii invadeaza capitalistii. provincialismul e un mod de viata. capitalismul se invata

Asta e frustrarea.

a trebuit sa ma opresc stai sa-ti zic unde sa ne coordonam…niste rame care au iesit la suprafata. Eu aici m-am crucit precum stafia lui Mircea la Cozia, cu siguranta ramele nu pot face blogging pentru ca n-au manutse cu care sa tasteze, uite ca de exemplu acestea doua ale mele care acum fac munca a 8 rame.

Ete aci şi alea 8 dejte.

Şi de-aici n-am mai rezistat. Atât de redundant textul încât mi s-a luat. Înţeleg plasticul, dar să spui 3 cuvinte-n 4 rânduri... pas! E ca un text din Click cu vocabular îmbunătăţit.
------------------------------

Scarlatescu e dezamăgit de cele scrise de Marius Tucă. E de înţeles atunci când entităţile pe care le admiri tind să-şi arate o faţă urâtă, una opusă de cea cu care erai învăţat. Dar asta se întâmplă des atunci când evoluţia ne dictează caracterul şi nu invers.
------------------------------

Ionuţ Pepenar e dezamăgit şi el de situaţie, dar cine ştie, poate mâine-poimâine apare şi un disclaimer cum că de fapt a fost verişoara geamănă la taste şi ea e împotrva bloggerilor, iar Marius Tucă e problogging şi o să deschidă un ONG pentru a sprijini blogosfera. Daţi la sută 2 pentru blogări ca noi.
------------------------------



Eu ce să zic? De bloggeri... nu pot spune mai mult decât reuşesc ei să reliefeze. Orice altă adăugire ar putea să le fie benefică, chiar şi în mod involuntar. Despre Tucă... a scris un text neargumentat, inutil, inofensiv, scris într-un limbaj de doi lei. Nu prea am replică la asemenea texte.

Mă dor mâinile. Parţial de la scris, parţial de la masturbare. Îmi curg mucii, strănut şi tuşesc, deci am răcit, dar mi-e foame, ceea ce e un lucru bun. A! Am trecut astăzi peste pragul de 1 dolar din AdSense. În câţiva ani sper să-mi iau un ponei. Diii, călusuleee! Diiii!

Povestea tragi-comică a unei tinere iraniene, victimă colaterală a unui razboi de tranziţie. Precoce, inteligentă, visătoare se loveşte prematur de o realitate acidă şi ostilă. Fiecare principiu al ei este pus la zid de reflecţia în empiric a acestuia. De la răzbunarea Dragonului pana la ţigările cu iarbă, micuţa devine fată, apoi femeie, gustînd pas cu pas din bucuriile şi fericirile vieţii. Peste toată această dramă se arunca o mână de umor, necesar următorului pas. O adevărată lecţie de viaţă, istorie şi morală ce subliniază natura umană. Sunt sigur că fiecare-şi va regăsi un gănd privind acest film. Vizionare plăcută!

Ş-aşa nu mai scrisesem eu de-o viaţă în bAdvertising. Am găsit la navalitorul continuarea reclamei la Cava D'Oro.


Hmmm... nu prea-i în acelaşi ritm cu prima, nu? Apăi pe cât de ilară şi surpinzătoare fu prima, p-atât e de seacă a doua reclamă. S-a trecut de la o comparaţie între ţăranii educaţi şi gaborii inculţi la turistul rătăcit şi ţăranul fudul. Adică iei ie obijnuiţi cu d-astea ( ceapă, mămăligă etc. ), că doar le-a fumat pe toate, iar franţuzii ie proşti şi neumblaţi. Pe la noi, că doar noi contăm, nu?

În general o reclamă trebuie să te atragă in scenariu. Să râzi, să te simţi bine, să o înţelegi. Prima parte la Cava D'oro îi răzbuna o dată pe oamenii de la ţară şi-apoi pe cei ce-au pătimit una-alta de pe urma unei interacţionari cu organele. De poliţie, evident. Ştim cu toţi ce valoare are nepotismul în rândul gaborilor. În a doua parte parcă românul îşi dezvăluie adevărata identitate, lăsând de-o parte subtilităţi şi alte cele, trecând deja la fudulie şi megalomanie. Tot şarmul evoluţiei ţăranului de la sapă la cursuri de limba franceză s-a dus pe apa Sămbetei, iar peizantu' tot peizant dă semne c-ar rămâne, iar aici ne referim la caracter, nu la origine.

În concluzie campania Cava D'oro a început frumos, dar a continuat stupid. Probabil s-o fi îmbătat copywriterul de la atâta... elan şi a maltratat ideea. În fine, se mai întâmplă, că doar nu e prima oară.

Ce-i simpatec e că am băut Cava D'oro d-ăsta anu' trecut şi era o.k., dar după reclamă s-a cam botezat compoziţia. Argumentele-mi sunt susţinute de muncitori de-ai mei, degustători înrăiţi de cinzeci şi alte drojdiisme, deci care are tupeu să mă contrazică? Aşa mă gândeam şi eu. Hai să fiţi iubiţi, nişte ţăranilor!

Din capitolul plictisi-m-aş şi n-am cum, scot acum la înaintare unul dintre blogurile alea care culturalizează. Adică vă daţi seama că o să se lase cu damfuri de maxime şi exprimări dă milioane, dar ce sănţăleagă nijte ţăranii?

Bon, deci omul ne ameninţă că el face şi rupe. Evident că după scurt timp s-au epuizat toate resursele de ordine ( d-aia pentru structurare, evident ) chiar dacă el a plecat atât de plin de elan ( şi vreo doi reni ) la drum: Nu am mai vazut asta pe nici un blog asa ca va fi o premiera in acest sens :), sper sa va placa oricum stiu sigur ca mie imi aduce mari satisfactii.

Aşadar s-ajungem la postul cu princina, adică ultimul, că nu am chef s-aleg un altul. Evident, textul e unul d-ăla culturizatoru'.


Si a inceput weekendul calm, vineri seara acasa, un pahar de bere, o ora de joc, am crescut un nivel, chestii lejere.
Ne pregateam pentru uraganul de sambata.

Deci acum e perioada de acalmie dinainte de, citez, uraganul de sâmbătă. Cu alte cuvinte n-a avut cu cine să iasă vinerea în oraş, dar poate-s eu prea mojic, iar sâmbătă chiar o să urmeze un uragan. Rămân totuşi la prima părere până la noi probe.

Pe la 11 eram in gara ca am primit bunatati de la parinti, la 13 eram prin Popesti Leordeni, sa ajut un coleg caruia nu ii mai pornea masina cu cabluri curent alea alea.

Mhm... deci maşina nu mai pornea cu cabluri curent alea alea. Dar cu ce pornea? Cu-mpinselea? O fi vreo skodă ultimul răget ce-i prea fiţoasă pentru metodele ortodoxe.

Nu apucam sa salutam bine ca apare si perechea preferata de motociclisti, care erau la plimbare si s-au gandit sa treaca pe acolo, stapanul casei fiind in recuperare dupa o operatie destul de dificila la un genunchi.

Că sunt perechi preferate şi nepreferate de motociclişti, că nu sunt, nu mă interesează, dar... mmm... ce casă? Stai! Am găsti casa, ca omul nu era pe şosea, dar ce legătură are maşina cu venirea condiţionată a perechii preferate de motociclişti?

Cat am pornit masina si am studiat niste ciudatenii aparute la un windows s-a facut gratarul si vrand nevrand am mancat muuuult, daca ti se ofera nu poti refuza mai ales un gratar autentic.

Aia cu ţi se oferă, deci nu refuza e logică, dar sunt puţin sceptic la ideea că trebuie să mănânci muuuult. Adică pomana se face de două ori pentru ăi cu bun simţ, nu pentu toţi muuuult-mâncăii. Şi totuşi cum e cu vrând nevrând? Ahh! M-am prins de ce-ai mâncat tu mult! Ggrătargiu' te-a văzut că mânci şi s-a găndit el că eşti cam slab şi poate trebuie să fii hrănit şi dincolo de liberul tau arbitru. Oameni cu adevărat buni.

E bine că a fost autentic grătarul, că sigur nu mai mâncai. Iar tu ştii să deosebeşti grătarele între ele!

Pe la 4 eram in Cora sa cumparam cele necesare unui rasfat, se pregatea o gateala la mine acasa,Tocanita australiana. Si am ajuns acasa pe la 6, unde sa reunit o gasca de toata frumuseatea, multa bere stropita cu ceva tarii la aperitiv.

Trecem peste ce sa mai întâmplat pe ici colo ţi ajungem la o dilemă. Adică poate-i dimineaţă şi nu-nţeleg înşiruirea cu sa reunint o gasca de toata frumusetea, multa vere stropita cu ceva tarii la aperitiv. Adică, să invoc o vorbă din copilărie, e fără nicio legătură. Deja simt că mă depăşeşte profunzimea acestei fraze ji nu vreau ză par prea incult.

La aperitiv am avut pizza, facuta intergral in casa, blatul subtire si gustos, si ingredientele daca le luai separat nu pareau ceva exceptional dar combinate pe blat si date la cuptor au facut o pizza excelenta demna de comparat cu localuri vestite de prin urbe.

Ador laitmotivurile astea cum e cu: multa bere stropita cu ceva tarii la aperitiv. La aperitiv am facut pizza (...). O fi amprenta stilululului omululului. Vedeţi? şi eu pot avea amprentătătătă. Aşa. deci a descris omul ăsta pizza în cel mai dulce stil clasic, nu alta. Şi totul într-un stil atât de originalalalalalal.

Felul principal a fost tocanita australiana cu carne de vita fiarta in vreo 2 litri de vin rosu, productie anul 2006, via Odobesti Bacau, cu garnitura piure de cartofi si o salata.

Bun an. Bun Odobeşti. Bun Bacău. Buni cartofi. Bună salată. Pfoooai!

Totul s-a combinat excelent, bere mancare si multa voie buna, vecinii cred ca s-au obisnuit ca sambata seara sa fie cate o mica adunare si ceva mia mult zgomot decat de obicei in aparatamentul in care stau.

Multa voie buna. Aşa-i că sunteţi invidioşi? Deci de când caut şi eu voie bună şi nu găsesc! Ehei şi avem şi zgomot! Oamenii se distrează. Muzică, râsete, alea-alea.

Un lucru absenteaza de fiecare data muzica, pur si simplu nu mai e necesara.

Cred că m-am pripit cu muzica. Totuşi cât de tare trebuie să fie ca să nu ai nevoie de muzică? Muzica fiind ceva cel puţin necesar. În fine, ei nu are nevoie de muzică atunci când se aud vorbind. I-ar bruia, aşa că îi înţeleg.

Pe la 12 am tras cortina.

Ăăă... ăsta e... mmm... uraganul? Adică mă aşteptam la ceva activitate, dar uraganul s-a terminat la 12, atunci când s-a tras cortina!

La 8 ne-am trezit si la 9 am plecat spre Vama Veche, sa caute cazare o prietena.
Drum lejer, autostrada libera, soare din plin o placere sa conduci sau pur si simplu sa mergi.

Pfff... dar autostrada asta chiar e liberă, dacă e o plăcere să mergi. Dar tu ce-ai făut până la urmă? Pe jos sau pe sus?

Am condus si eu un Renault Megane II si mi-am schimbat opinia referitor la masinuta aia, are scaunele mai tari decat Buburuza mea, dar in rest este excelenta, pana la 180 de km/h nu caraie, nu plange, stabila si mai ales eficienta la consum.

Adevărul că este atât de rar este apelativul de buburuză pentru masinile astea mici, de nici nu s-ar prinde lumea că e vorba desre un autoturism. GG!

Am ajuns in Vama in 3 ore, iubita tropaia de bucurie de la Bucuresti, dar la vederea semnului de intrare in localitatea de frontiera pur si simplu a explodat si s-a luminat la fata.

Deci din DEX

tropăi verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) tropă'i	tropă'ire	tropă'it	tropă'ind	singular	plural
						tr'opăie	tropă'iţi
numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	tr'opăi	(să) tr'opăi	tropăi'am	tropă'ii	tropă'isem
	a II-a (tu)	tr'opăi	(să) tr'opăi	tropăi'ai	tropă'işi	tropă'iseşi
	a III-a (el, ea)	tr'opăie	(să) tr'opăie	tropăi'a	tropă'i	tropă'ise
plural	I (noi)	tropă'im	(să) tropă'im	tropăi'am	tropă'irăm	tropă'iserăm, tropă'isem
	a II-a (voi)	tropă'iţi	(să) tropă'iţi	tropăi'aţi	tropă'irăţi	tropă'iserăţi, tropă'iseţi
	a III-a (ei, ele)	tr'opăie	(să) tr'opăie	tropăi'au	tropă'iră	tropă'iseră

TROPĂÍ, trópăi, vb. IV. Intranz. A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti.

Deci iubita... ă... tropăia, era neluminată şi amorsată. Mmm?

Si am vazut marea frumoasa, curata, plaja curatata, primii oameni care faceau plaja, unii imbracati, altii dezbracati, nisipul era cald si te imbia sa te descalti, sa mergi, sa-l simti printre degetele de la picioare.

Aham... deci ăştia da oameni! Să facă plajă îmbrăcaţi. Acum mă întreb dacă prin sa-l simti printre degetele de la picioare se înţelege şi să-l simţi printre degetele de la picioare încălţat. Adică bronz prind când sunt îmbrăcat, deci de ce să nu am nisip între degete atunci cănd sunt încălţat? Păi nu?

Daca nisipul era cald, apa marii era sloi, am intrat 20 de secunde doar cu picioarele asa pana la ousor si nu le mai simteam.

Se întrabă din public: Avea coaiele lăsate? N-aş răspunde.

Erau si unii care intrau cu totul in mare, dar eu nu cred ca pot suporta asa ceva, sunt prea fragil.

Casant de-a dreptul.

La 5 eram inapoi in Bucuresti pentru ca la 7 trebuia sa mergem la teatru.

Stăturăţi mult în Vamă, ha? 9+3(ore la dus)+3(ore) întors=15. 17-15=2 ore în Vamă. Yupee! Că cultura n-ajteaptă.

premiera "Ecaterina cea Mare", cu Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern, o piesa despre picanteriile de la palatului imparatesei. Este o comedie de bun gust, jucata excelent. Se canta pe ritmuri rusesti, se rade cu pofta, se savureaza fiecare replica pentru ca merita, cu asemenea actori, nici nu cred ca putea sa iasa ceva de proasta calitate.

După cum descriseşi piesa mi-e că mă apuc de vizionat telenovele. Bine că nu crezi tu ca putea să iasă ceva de proastă calitate.

Maia Morgenstern pur si simplu domina scena din momentul in care apare si nu o lasa sa-i scape de sub control decat in cateva rare momente.

Da' ce face? Se dezechilibrează? Cum să-ţi scape scena de sub control? Cum o fi o scenă scăpată de sub control? - Alo, poliţia? Vreau să anunţ că de la noi de la TNB a scăpat o scenă de sub control. E periculoasă şi posedă decor de primăvară. Mmm... uber kinky!

La 9 pm ajuns acasa rupti de oboseala si am dormit dusi, imbratisati si reincarcati cu energii pozitive care intr-un fel ascuns ne tin spiritul sus pana la 1 mai.

Aham... ăăă... bine.

Deci uragane de dixtracţie, cultură şi alte cele. Ce bine e că ie şi oameni care dă din ce are ei, altfel ignoranţii şi neştiutorii ca mine n-ar mai avea acces la asemenea plăceri. Ole!


A murit Albert Hofmann. La 102 ani! I rest my case!