Un blog ratat

Radio Slave - Grindhouse (Dubfire Terror Planet Remix)

Prea scurtă vara. Mult prea scurtă pentru intenţiile adunate în extrasezon. Când să faci aia şi aia şi aia? E ca un eveniment în care ţi-ai pus mari speranţe şi te-a dezamăgit. Nu, nu. N-a fost o vară rea, ba dimpotrivă, a fost una veritabilă, dar trăită puţin cam atemporal. Adică s-a sperat mai mult într-un viitor decât să se trăiască în prezent. Bine, mulţi dintre voi nu mai faceţi greşeli d-astea, că sunteţi cu un pas înainte la acest capitol, dar na... oricât ne-am dori să învăţăm din greşelile altora, unele dintre lecţii le putem învăţa doar pe spinarea noastră. Din fericire, nu toate.

Lunile astea am prins şi eu ideea, într-un final, că problemele sunt omniprezente, singurul lucru pe care-l putem face e să le abordam corespunzător: cu zâmbetul pe buze într-o manieră ludică. Oricum se poate-ntotdeauna mai rău. Iar momentul trebuie trăit, dar nu cu o mentalitate de un radical carpe diem, că totuşi viaţa nu e un joc cu fise, iar noi trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru cele făcute, neavând dungă roşie pe buletin

Deci: echilibru, fără excese, azi! cu loc de si mâine!, sigur se poate mai rău, deci să ne imaginăm cât de rău şi, evident, dacă nu zâmbeşti tu, cine plm să zâmbească pentru tine?

Nu se termină vara, ci doar se măreşte noaptea!