Un blog ratat

Primii si eu pe ymsn.

Daca Adam si Eva ar fi fost chinezi, am fi inca in paradis, deoarece ei ar fi ignorat marul si ar fi mincat sarpele.

Cum ar fi sa nu putem da inapoi de la primul gand? Creierul nostru sa fie servit cu prima idee care-i apare si pe aceea s-o puna-n actiune. Nu am mai putea reveni asupra primei idei nicicand. Am fi la fel de rationali? Nu cred... probabil am deveni altceva, noua specie de homo-primus sau cum i-o mai zice.

Am fi moarte.

L-as omori pe asta ca m-a calcat pe pantofii cei noi.
Harst!

Am fi iubire.

Cred ca iubesc.
- Te iubesc.

Am fi vointa.

As vrea...

Am fi... orice. Am economisi tot timpul petrecut pentru a ne razgandi. Mi-ar fi frica sa fiu asa, dar mi-e ciuda ca nu sunt astfel.

Deci vine nea Mihai si-mi spune ca Ali i-a luat cablul de 380. Ala alb, ca ala verde e in baraca. Ma duc la Burak si-i spun cum sta treaba. Burak ma tirmite la Ali cu nea Marcel si cu nea Mihai sa recunoastem cablul. Ajung la magazie si nu e cablul, deci ma-ntorc sa-l iau pe Burak sa rezolvam enigma. Il gasesc pe Burak si merem la Ali la magazie. Aici aflu ca Ali a luat cablul la 10:00, dar la 12:00 nea Mihai inca-l folosea, deci dilema-i dubla, e o cvalema. Merg la baraca si vad daca nu-i cablul acolo, desi n-avea cum. Ma intorc la magazie si Ali imi arata alte cabluri, dar nu ala al nostru. Ma duc la Burak iar. Ma-ntorc la magazie si aflu ca de fapt cablul a fost lasat in fata magaziei, nu inauntru. Turcii le-au zis alora de la paza mai pe seara, ca le-a luat ceva timp sa-nteleaga ca cineva chiar a furat cablul. A venit la mine un paznic si m-a luat la per tu, ca deh, asa-s invatati astia. I-am pus 2-3 intrebari pana s-a balbait apoi am revenit la cablu. A dedus Burak despre cablu ca ar fi inca-n santier. Am plecat acasa. Poirot, unde esti?

Discutam cu Tibica adineauri una alta pe mess si-am ajuns si la discutia despre femei, ca deh... futai, sport si politica stie tot omu' sa analizeze. Evident ca personajele despre care e usor de vorbit sunt alea mai rau situate decat noi, ca parca-i mai interesant sa arati cu dejtu' si sa ranjesti decat sa admiri.

Ete ce-mi zise Tibik.

Pai nush ca boris are ganduri mari ..adica

Eu :" boris nu iti gasesti si tu o femeie "
Boris :" bai kiar ma gandeam la asta "

asta a fost toata discutia.....deci se gandeste

Indemnul meu ar fi Cu trupul, nu cu gandul. Platonicule care esti!

Deci da. Ca s-asa ma strofocai eu de ceva vreme pe care cum sa cand, am ales un Fujifilm F40fd. Constantin avea dreptate cand zicea ma, o sa cauti si o sa cauti si oricum n-o sa fii multumit de el, ca va fi altul mai bun. Pai na, am si eu o scuza: aparatu' costa 559 RON, deci la banii astia nu m-astept sa rup gura targului. Ehh, cat timp am frecat eu net-ul pentru a am hotari ce aparat sa-mi iau, am capatat si eu ceva teorie... cam 1% din ce-i p-acolo. Aflai si eu ca zgomotul nu e de fapt zgomot, ma prinsei ce tre sa face iso, ce-i cu pixelii, cu senzoru', in fine... chestii d-astea infime. M-am decis eu, pana la urma, ca un bridge e prea mare, de un slr nu am bani, ca prea mult nu tre sa coste, ca sa aiba si el un senzor mai maricel, ca una, ca alta si tot nu m-am decis, dar am zis ca F40fd se incadreaza cat de cat cerintelor mele de aproapeamator, viitor castigator depulitzer pentru fotografie. Nu? :D I-am dat sa instaleze nustiuce soft si imi face cd-ul asta de parca ar fi o ciocanitoare ce toarce. Deci da, e cazul sa trag lumea-n poza, dar unde naibi e butonul ala? Stiam ca-i p-aci pe undeva...

P.S.: Waiiii! In modul fd e un patratzel verde care fugareste moace. Waiii ce nuantza faina de verde.

Mai adineauri avea mandra mea o dilema "Cum ar fi daca despartitul ar fi fun?". Aceasta discutie am avut-o dupa ce-am vizionat Becoming Jane, film fain si vizionabil. Bun, si mi-am imaginat si eu un scenariu foarte posibil intr-o lume in care despartirile-s fun.


- Ba, ma despart de Elodia.
- De ce, ma? Nu va simtiti bine-mpreuna?
- Ba da, ma. Este tot ce mi-as dori in viata.
- Pai si?
- Pai iti dai seama ce fun o sa fie despartirea?
- Daaa! Ce tareee!


baidauei, stiati ca daca gugaliti "elodia", se gasesc 1.700.000 de rezultate? Ce-nseamna si OTV-ul asta, dom'le. Bine, nu doar OTV-ul, dar astia sunt maratonisti. A inregistrat careva marca elodia? Elodia, crema pentru hemoroizi. Mmm?

Mass pe ymsn: Bai, are careva Sin City varianta color?

Ca tot am eu am placerea de ceva timp ( cred ca-s vre doi ani ) sa ascult di si sky, dadui azi pe sky pe postul de muzica clasica si dadui de o piesa a lui Shostakovich cantata de Andre Rieu, anume The Second Waltz. Mi-a mangaiat urechea, deci iat-o.

- Asa esti tu?
- Asa sunt eu.
- Parca nu erai asa.
- Nu eram, dar eram.
- Cum vine asta?
- Pur si simplu.
- Adica?
- Adica as fi putut fi.
- Dar nu e ceva ce-as fi vrut sa fii.
- Nu?
- Nu.
- De ce?
- Pur si simplu.
- Hai nu fi...
- Acum sunt, dar tu nu erai.
- Ehh... ma stii doar.
- Se pare ca nu.
- Touche...
- Ehh... e ideea ca esti altcineva cu toate ca esti cum te vedeam eu.
- Si-s mai rau, nu?
- Eu asa te vad.
- Te-ai gandit ca poate tu te-ai schimbat?
- Dar te vad la fel... dar noul asta din tine e cam greu de mestecat.
- Te-am obligat eu sa ma gusti?
- Nu, evident, dar in lumea mea raman conexiunile.
- Tu si lumea ta.
- Mai cobor si eu printre muritori din cand in cand.
- Modestule.
- Ba mai nu. Modestia e pentru ai' de nu se stiu.
- Si... tu te stii?
- Din cand in cand, dar poate-ajung sa nu-mi placa de noul din mine. De fapt asta s-a intamplat de atatea ori. De ce ma mai mira ce se-ntampla cu tine?
- Pai de ce te mira?
- Nu stiu... asa... ma-ntreb si eu care-i logica. Si culmea e ca nu m-am schimbat intr-atat incat sa nu mai pot gusta cum trebuie. Ba chiar am invatat mai bine... am aprofundat.
- Si? Ce crezi?
- Ca lumea nu-i intr-atat de perfecta, iar daca, pentru mine, lumea incepe de la mine... pentru altii lumea-ncepe de la ei. Tind sa cred uneori ca deciziile luate-s perfecte, dar imi dau seama ca nu-s, dar tot doare.
- Doare?
- Dea. Tendinta aia de autoflagelare a perfectionismului: gresesti si te rastignesti singur. Pe cruce doare.
- Dar merita?
- Nu stiu inca. O sa aflu cand oi muri. Intre timp sunt Iisusul Universului meu: ma rastignesc, mor, invii, ma-nalt, renasc, sufar, fac miracole si-apoi ma-ntorc pe cruce. Gata ciclul.
- Deci ce nu-ti placea?
- Ehhh... nu-mi place, ma, ce sa-i faci. Stii ca nu-s omu' ala de tace. Spun.
- Stiu, stiu...
- Culmea e ca daca vedeam asta cand te vedeam eu...
- Ce?
- Cred ca ma enervam sau ma... in fine, oricum nu-mi placea.
- Deci e bine ca lucrurile au decurs astfel?
- Se pare ca da. Stiam ca e musai sa evoluez si ca acest lucru se-ntampla, dar este destul de interesant sa vezi exact punctele unde-ai evoluat... asa... prin comparatie. Ma-ntorc.
- Te-ntorci?
- Dea...
- Unde?
- In realitatea mea.
- Iar eu?
- Pai tu... evoluezi, nu?
- N-ai zis ca nu-ti place?
- Oi sti tu ceva, iar tu-ul de-acum o fi un pas bun in evolutia ta.
- Si daca nu e?
- Daca nu e... sper sa-ti dai seama din timp.
- Si daca nu-mi dau seama?
- O sa-ti dai seama... acum... sau mai in colo. La final sigur.
- Atunci am plecat.
- Am vazut.
- Sunt.
- Si asta vad.
- Plecam?
- Plecam.


Your other side i like. Is the other side of your other side I don't like.

Oamenii vin cu bagaje si bagaje de informatii, amintiri ( exploatarea lor ), trairi, sentimente... si tot asa. Evident, nu putem sa facem de fiecare data apel la ceea ce avem, deci suntem ceea ce suntem atunci cand suntem intr-un anumit fel. Adicatelea in momentul T eu sunt suparat pe viata, automat accesez anumite pachete de informatii, trairi, sentimente... si tot asa. Nu spun ca-s neaparat rele pachetele doar pentru ca eu sunt suparat pe viata, ci ca-s si bune si rele, acum depinde de fiecare-n ce masura-s d-ala sau d-alilante. In momentul T+oleaca eu sunt fericit, deci vin cu alt pachet de informatii, trairi, sentimente... si tot asa, dar nu spun ca-s toate bune. Poate-s mai rau in unele situatii fata de cum eram la momentul T, poate-s mai bun, dar sigur nu-s doar alb sau doar negru.

Deci trag eu concluzia logica... toti avem personalitati multiple, chiar daca niste almanahe de specialitate specifica altfel. Ma intorc la personalitatea mea actuala.

Nu, nu e vorba de vreo cugetare de-a lui Robert Turcescu, ci de o fraza a unui inginer turc.


- I will kill this guy, I don't like this guy and this one... smiles all the time.

Pai Cristi de la 7 e un tip cu oarece pareri si pozitii fata de femei. Si fra'su la fel, deci s-ar putea sa fie o trasatura de familie. Gay nu e, ca futu curve. Deci il vazui azi cu o femeie, si nu oricum, ci coborand din lift, deci a fost cu ea in casa la el. Partea mai interesanta e ca Floc si Boris pierd teren in fata unor persoane venite-n viteza din urma, niste outsideri surprinzator invingatori. Deci sa ne rugam Domnului sa vina cu noi Marinul.

Dadu PetRush cu tag-ul in mine si zisei s-o dau mai departe, ca na, cica asa se joaca la leapsa d-astea: n-ai coco.

Ultima carte citita: Bel Ami a lui Maupassant. Tre' sa zic si ceva de ea? Da' chiar trebuie? Pai un tanar frumos si cu vointa este introdus in lumea jurnalismului de catre un amic. Restul este evolutie, involutie, revolutie. Are de toate alea-alea: amor, miselie, umor, pilde, descrieri. Nu-mi place sa povestesc cartile ce merita a fi citite, pentru a nu le taia din surprize cititorilor. Parerea mea.

In curs de citit: 199.000 ( ma spurca Constantin ca n-am citit inca asta :D) si Viata lui Pi, ca am ales-o din Colectia Cotidianul. Dea... si cu colectia asta. M-am gandit eu c-ar fi fain sa ma tin de ea, dar m-am prins mai tarziu cum e cu cartile astea bagate la gramada: 2 bune, 15 proaste. Am decis eu ca mai bine aleg eu ce sa citesc si pe ce sa dau banii decat sa ma conformez cu o colectie. Deh, ma prind si eu mai greu. A.. da si cum ziceam, 199.000 asta e despre un copywriter ce se hotaraste sa scrie cartea vietii sale in publicitate. Pana acu apucai sa citesc doar despre bagaboante, coca, iarba si masini. Pana la final poate ajunge si el la un pistol ceva. Viata lui Pi este despre baiatul unui detinator de Zoo ce-si cauta Dumnezeul. Cel putin asta cetii pana acum, dar cica se lasa cu naufragii. Sper s-apara si Brus sa-l salveze. Ce-i drept nu prea ma-ncanta viata astuia, ca se cam baga capitole neintelese sau indicatoare, ceea ce nu prea ma-ncanta, dar poate-poate.

Pentru viitor? Termin astea de le incepui si revin la Zola si Brussolo. Momentan astea-s planurile de viitor.

A... taguiala. Pai pe Anca, s-asa are blog nou, deci tre sa-i dau tema de post, Rholes : trezeste-te, bestie! :)) si Constantin, frate de suferinta.

The Condemned. 10 baieti rai sunt pusi pe o insula pentru a se elimina, iningatorul avand parte de premiu, medalii, alea-alea. Americanul este nevinovat, milostiv, corect si invingator. Un scenariu de rahat, interpretare de plangi pentru timpul pierdut. Deci nu stiu cat de mult l-au platit pe Vinnie Jones de s-a bagat la filmu' asta. Oricum, bine ca la filmu' asta am avut intuitia sa-l downloadez de pe net.

Stardust. Care e cea mai proasta telenovela pe care-ati vazut-o? Aham... mai proasta? Intrebati publicul, sunati un prieten, pick a number. Ete la a mai proasta telenovela gasita prin sondaj adaugati un Robert de Niro in roz, gay vanator de fulgere; un Peter O'Toole sadi-comic ( also lame ); o Michelle Pfeiffer, mai milf ca niciodata, ce trage cu verde-n toate partile si transforma toate alea-alea si o Claire Danes ce straluceste cand se excita. Este ca abia asteptati sa dati banii la cel mai cel cinematograf pentru a vedea aceasta capodopera?

Shoot'em Up. V-a placut de Clive Owen in Closer? Este ca juca frumos? Hai ca si scenariul a fost fain. Ei uitati-l! In Shoot'em Up Clive este un Bugs Bunny ceva mai criminal, mai agresiv, mai alunecos ( pe ulei ), mai MacGyver, mai cel-mai-cel care omoara oameni cu morcovi. El este urmarit de un ochelarist care-a tras cu ochiul la scenariu, un fel de pathfinder urban ce gaseste orice, oriunde, oricand, oricum. Monica Belluci este si ea prezenta cu fizicul ei ispititor. Aci joaca rol de curva cu lapte-n tzatze. Deci au astia niste roluri de 5 Oscaruri o data. Filmul este presarat cu scene din ce in ce mai jenibile, fiindu-ti foarte usor sa-ti dai seama ca ai platit degeaba biletu' si ca ai vrea sa te duci sa revezi Stardust decat tampenia asta. Morcovi in ochi, morcovi curati scosi direct din tzarana, patinaj viteza-spate pe ulei, super-dude ce trece prin 2 parbrize simultan si tot asa. E un film ce nu va recomand sa-l vedeti singur. E mai periculos pentru psihicul vostru decat un horror japonez.

Deci da, sa va spun si povestea filmelor proaste. Eu si cu Floc avem un duel destul de nociv prietenilor nostri. Floc m-a convins acum cativa ani sa vedem Spiderman in loc de Blade 2, ca cica a vazut el trailer-ul si era cam intunecat. Din doua rele, a aleas-o pe aia mai... in fine. Din primele 5 minute eu radeam isteric si boscorodeam, pentru ca stiam deja tot scenariul, Boris se uita dupa boxe, iar Floc incerca sa-si fereasca mana de o grasa fomista. La Stardust am luat eu avans la capitolul satisfactie atunci cand l-am vazut cufundat in fotoliu, incercand sa adoarma sau sa ce-o fi incercand el acolo. La Shot'em up am cazut de-acord ca suntem chit pentru ca Stardust a fost mult prea lung, iar impactul a fost mai nimicitor decat la Spiderman si Shot'em up adunate. Victime colaterale tot sunt, ca doar pentru aia-s prieteni. Sa sufere!

Dupa ce scapai de santier sambata, ma dusei si eu la Kilipirim, c-auzii c-ar fi preturi mici ( cam cat un epsilon bine ales ). Ete p-acolo oferte si oferte, alea-alea, fiecare cu marfa lui. La un moment dat T aud prin spatele meu niste doi, un el si o ea, ca purtau o discutie ielevata, vezi tuh, despre cateva titluri

- Il cunosti pe asta?

- A, nu. Pe asta nu-l cunosc.

La momentul T+oleaca aud iar un dialog intre ei. Nu ma intorsesem sa-i vad, dar am ureche muzicala. I-auzi una! I-auzi doua!

- Ia, citeste aici.
- De unde? De-aici in jos?
- Da.
( El citeste de-aici in jos )
- Da...
- Eu zic ca se merita.
- Si eu zic ca se merita.

Imi venea sa sar pe ei sa le spun Eu zic ca voi o sugerati aiurea!, dar am stat cuminte si i-am lasat sa treaca pe langa mine, sa vada si ochiul meu cine erau literatii. Deci eu sunt ingust in umeri, iar cand sunt beat si abia ma ridic de pe scaun tot sunt mai senzual in miscari decat era tanti aia cu semeritatu'. El era slabanog si obidient. Se meritau.

Mai auzii cateva dialoguri intre ei si deja eram in dilema. Daca plec, pierd carti, dar scap. Daca stau, poate cedez nervos. Asa ca facui o tura de parter si ma-ntorsei mai calm.

Deci snobismul e la el acasa peste tot, mai ales la standurile cu reduceri, dar se merita, dom'le.

- Eram cam putini in Fire.
- Cati?
- Doi.


- Parintii lu' asta sunt plecati. Toti!

Cand eram mici stiam unde se deschid si unde nu usile lifturilor. Ne alergam la gardiana prin lifturi atunci cand era prea frig si prea noapte sa ne alergam prin imprejurimile blocului. Ciocaneam la usile vecinilor, iar vecini avem la toate etajele. Lasam petarde la usile vecinilor; in sepcial alora de la parter si alora de la 1 si alora de la 2... deci da, vecini avem la toate etajele. Mai alergam cand fugaream vreo mandrutza sa-i pipai nurii, iar ea din greseala se ducea la liftul din spate. Celelalte se bucurau ca ea va fi prinsa si maltratata, dar ea era singura ce stia ce-o asteapta. ( Mda, cum ar fi sa stii ce senzatie o sa ai daca faci ceva anume. Nu toate senzatiile de pe drum, ci doar cea finala. Ne-am uimi pe drum? Am renunta? Am renunta stiind ca acolo e ceva ce sigur merita? ) Deci ne alergam cand fugeam si de vecinii al caror somn il intrerupeam cu veselia noastra de copii. Mai ne-o luam cand ne prindea pe scari, fiind prea aproape de lift pentru a pleca cu el ( sau macar sa tinem usile inchise cand bodoganea vecinul prin hublouri ) si nici prea departe pentru a nu fi prinsi. Ne mai trezeam cu cate-o tzeava de cornete pe gamba, dar na, senzatia finala merita. Adica senzatia data de rasetele de dupa, de glumele facute pe seama vecinului.

Deunazi a trebuit sa iau liftul de la etajul trei. Pe vremea cand ma plimbam cu elevatoarele stiam ca usa asta e inchisa. Ma suparam ca am nimerit la un etaj cu usa blocata. Ajunge liftul si trag de usa. Stupoare, se deschide! Parca era inchisa usa asta... hmmm... Usa nu era inchisa, deci daca s-ar mai fi intamplat sa fug dupa o domnisoara s-o inghesui la colt, m-as trezi cu vreun vecin peste noi, caci usa de la 3 s-a deschis. O fi bine ca usa de la 3 se deschide? Probabil usile deschise nu fac intotdeauna un bine.

De fiecare data cand se intampla ceva cu usa de la 3... ne mai dam seama ca am imbatranit. Ca am mai pierdut o fuga pe drum. Bine, nu de vecini, ci dupa un autobuz. N-am mai fost urmariti cu tzevi de cornete, ci cu cainii. N-am mai inghesuit domisoare, ci tarfe. Ca am pierdut rasete.

Am observat eu ca o placa vibrocompactoare scoate, uneori, sunete de didgeridoo. Parol. Deci si pe santier se canta! La la la laaaa! A... da. 500 de posturi.

E luni azi. Fusei pa santier, vreme nasoala. Doar a fost nasoala pentru ai' de-au mers oleca prin oras, d-apai sa lucrezi la inaltime ( altitudine, nu altceva ) in aproape-camp. Asadar m-am luptat ceva ore cu interperiile si-am luat-o si catre casa la un moment dat. Dureri de gat de la pozitia de "nu mai bate, 'tu-tzi ma-ta de vant", ceva atentionari la mijloc, putina miscare si la ureche si, evident, mucii de rigoare. Acasa mancaci ceva, dadui Wish you were here-ul celor de la Pink Floy pe loop, am dat drumu' la apa sa se umple cada, am asteptat si-am sarit in apa. Impropriu spus sarit, ca doar m-am strecutat incetisor, centimetru cu centimetru, acompaniat de tipetele iscate de apa fierghinte si... si gata! Imi era destul s-aud chitara si sa ma afund in caldura. Pentru ceva momente fusei in Vama; cel putin asa simtii eu. Nu-s om de baie, preferand dusurile, dar uneori mai merita si-un astfel de efort.

Mi se intampla uneori sa-mi vina-n gura gusturi ce ma transporta-n timp. Astazi, pe santier, in timp ce ma luptam cu vantul si ploaia, m-am simtit cu o aroma de cip in gura. Mai tineti minte cum erau cip-urile. Bombonelele alea mici-mici in cutie cilindrica. Imediat cum am simtit aroma de cip mi-a revenit pe retina imaginea bombonicilor multicolore si, pentru cateva momente, am avut starea de neliniste ce-o aveam cand reuseam sa o cicalesc pe mama la cap intr-atat incat sa-mi ia si mie o cutiutia de cip. Atunci, ca si acum, ma cunfundam cu totul in aroma momentului. Da, sunt un impatimit al senzatiilor, iar cip-urile dadeau senzatia de culori printre blocuri.

Na, ca-i de-al vostru. Voua, iubitorilor de Chienvelo.

Garantat 100% tocmai l-a avut invitat pe Billy Cobham. Om de jazz, de viata si de bun gust. Fara impresiile ce si le-ar putea permite prin prisma statutului posedat. O discutie libera ( bine, avea Catalin Stefanescu o foita cu intrebari, dar si-a permis sa mai sara de pe foaie printr-un simplu joc de conexiuni logice ) in care s-au dezbatut mai multe subiecte, evident muzica fiind in prim-plan. Frumos, placut, ca pentru o zi mohorata.

High Life Confidential cu Monica Stan mi-a aratat inca o data ca suptu' pulii, sectiunea viteza, nu este doar un hobby, ci un stil de viata. Duduia Monica Stan a fost desfiintata de Silviu Prigoana. Indiferent ce subiect i se dicta din regie pitipoancei, Domnul Prigoana ii dadea peste nas intr-un stil lejer. Deci in emisiunea asta au fost 3 persoane, Monica, Prigoana si inca o tanti mai grasa, al carei nume l-am pierdut o data cu primele minute din emisiune. Monicutza ( nu, nu suge putza, ca nu-i Columbeanca in oras, in restaurant, la cinema sau a coada la butelii ) mai venea cu un subiect din cand in cand ( daca asa era scenariu' ) si cu un da... da... , ca oricum era incapabila de a scoate ceva mai mult, tanti aia grasa zambea si-atat, iar Prigoana matura cu Monicuta la fiece cuvintel scos de pitipoanca. Asa mai da.

Duamne cat de imbecili is astia de la Dansez pentru tine. Stau cu Floc si analizam la recele ginului cat de interesanta e emisiunea asta. Floc a prins o repriza de 5 minute in care-a aflat cateva despre doua dintre echipe. La modul in care n-ai avea cum sa alegi vreo echipa. Acum, dupa ce-a fost aleasa sa iasa afara, echipa cu Gyorfi mai e pusa sa si danseze pe final ca, dupa ce ca nu stiu sa danseze, sa mai rada lumea de ei.

Eu: A?
Floc: A... nu. Ma gandeam ca pe Gyorfi am vazut-o cand sugea pula.
Boris: Ba, ai servetele?

Doaaaaamne, ce emotionant este cum niste oameni cu probleme sunt exploatati pana la sange in dulcele stil clasic protv-istic.

Floc: Invers, Andrei. Apropo, v-ati facut pensie?
Boris: Eu nu mi-am facut. Trebuie sa ma duc sa-mi fac, ca-mi da cinci sute de mii.
Stefan Banica Jr.: Flacara arde in inima ta. Am ramas numai noi doi. Vrei sa-i chemam inapoi in platou?
Boris: Cum zice asta, ma?
Toti: Fraaateeee, cum danseaza aalaaaa.
Boris: Dar stii ca nu au voie sa pronunte "tiganesc".
Floc: Vreau si eu un kilogram de muschi etnic rom. E! Scrie in spate "dans etnic rrom".