Un blog ratat

Un film despre noroc, oameni si ruleta ruseasca. Film bun, spaniol, clar. Nu sunt multe de spus, ci de vazut.

A, ca mi-a placut ideea videoclipului Voodoo People, ia uitati-va la urmatoarele doua clipuri.

The Prodigy - Voodoo People - Pendulum remix (2006)



Intacto - un pariu (2OO1)

Ete traileru'.



Concluzia e ca Rambo inca vorbeste precum un zerg, iar apa detine toate raspunsurile. Pfoai ce-am ras la trailer.

Alrma. Daca-mi pun la Dacia mea asta, mi-e sa nu mi-o cutzaneasca vreun animal.

Un amic ce nu imi citeste blogu' mi-a sugerat niste boxe interesante.




Am uitat sa-i spun ca NU LOCUIESC INTR-UN HANGAR! Multumesc oricum pentru sugestie! Huo!

P.S.: Ce-s astea, Doamne?

Coborai pe jos dupa tigari(mama, nu eu) si-mi luai si eu o inghetata di pofta si, pentru ca ma-ntalnii cu un vecini si discutaram oleaca despre ape minerale, o sticla de Borsec. El isi lua intai o sticla de nu-stiu-ce, dar o arunca dupa o gura pentru ca nu-i placea gustu': era izvor d-ala natural cu gust mai aparte, dar daca nu-i placu' omului, doar n-o sa-l hidratezi cu forta. Si-a luat spre compensare doua sticle de Borsec plata. Apai luai si eu in vara asta de mai multe natii, sa vaz care-i mai care, dar nu se compara cu Borsec nimic. A si mai imi place aia decarbogazificata, dar si acolo anumite marci. Deci huo Coca Cola si alte tanpenii d-astea naturale! Borsec rulz!

Foarte fain film. Regia si scenariul revin lui Nikita Mikhalkov, ceea ce ar trebui sa spuna destule despre film. Filmu' demonstreaza cu mult feeling cam cum e cu dragostea si viata altfel decat ca la carte. Fiind vorba de un rus, simbolurile sunt si ele prezente, dar avand in vedere ca e realizat in '98, lasa sa fie influentat si de Europa vestica (mai ales de francezi), realizand astfel un melanj nici prea siropos si liniar, nici prea greoi si ascuns, exact undeva pe la mijloc, intr-atat incat sa faca placere oricarui privitor. Filmul nu te lasa sa vezi finalul, ci te cheama in prezent, la un bal, la o betie, la un amor; cel putin pe mine m-a captivat intr-atat incat sa ma gandesc destul de rar la desfasurator, iar asta e ceva. Filmul clar merita vizionat, chiar daca dureaza 3 ore (nu inteleg cum e cu versiunea pentru tv care dureaza 275 de minute...hmmm). Hai ca m-am luat cu altele si mi-a fugeat inspiratia de exprimare. Filmu' face toate minutele.

Evident, eu sunt acela. De ieri (dumineca, 24 iunie) sunt inginer diplomat. Am reusit sa inchei 6 ani de facultate (fainali) cu chiu cu vai cu of of cu mai mai cu iunie iunie. Avui si bursa si restante (nu simultan) si reusite, si suturi in gura, si zambete, si lacrimi pe acoperis, ca ma sinucid daca nu ma treceti! Deh...se termina si facultatea asta. Acum tre sa imi scot piciorul stang din ea, sa-l pun langa cel drept si sa pasesc in viata cum trebe: cu baga-mi-as picioarele.

Apai imi luai si eu niste boxe mai de-un Doamne-ajuta mai mic, ca deh, banii tot bani raman, chiar si cand iti achizitonezi o boxa. Culmea e ca boxele arata mai bine decat in poza, iar claritatea e prezenta si ea, pe masura banilor. In fine, le-am ales p-astea din doua motive: 1. capital redus si 2. prea au tot fost apreciate de altii. Nu darama termopanele, dar pot sa fac si eu diferenta la kbps. Oricum, se-aude bine John the revelator, iar radiourile de tutzi-tutzi asisderea. La muzica clasica, in schimb, tre sa dau bass-ul mai jos ca nu-i a buna. Auditie placuta mie! :)

No...timpul ne schimba pe toti, mediul in care traim ne schimba, actiunile ne schimba, reactiunile ne schimba, in fine...cam tot ce ne inconjoara si cu care interactionam direct (si uneori indirect) ne schimba. Bun, accept ca ma schimb azi in rau, maine-n bine, dar ma modific cumva in structura mea ca tot unitar. Sunt responsabil pentru actiunile mele, chiar daca ele sunt urmare a altor actiuni, bine...eliminam situatiile in care se face blank si se taie filmu', momente in care nu mai existam din punct de vedere al controlului. Boon...si na, trecem prin experiente si invatam una alta (buna sau rea)...dar ce se intampla cu cei de nu admit sa se fi schimbat? Cum se poate reactiona fata de ei? Pur si simplu se-nchid intr-un cocon si nu accepta ca s-ar fi schimbat, chiar daca modificarile sunt destul de vizibile. Poti sa faci ceva? E foarte probabil ca orice actiune intreprinsa pentru o luminare a realitatii sa declanseze sistemul de defensiva. Si...e bine asa? Iar ajungem la ideile mele dintr-un post de pe blog (habar n-am pe unde-i) in care afirmam ca unui om nu este bine sa i se ofere ajutor, ci sa-l ceara.

Timpul trece si peste programele de televiziune, ratingul fiind vanat cu cine stie ce arme. De curand a aparut la PrimaTV o emisiune de zile mari : Curat murdar. Daca nu sunteti la curent, emisiunea are cam urmatorul scenariu : o casa jegoasa este facuta gigea. Ok, intelegeam sa fie reparat un acoperis, pus un termopan, sau alte chestii utile, dar acestea n-ar atrage cote de rating ridicate. Asadar si prin urmare emisiunea se bazeaza pe jegul unor putori ce nu se sinchisesc sa se miste. Dom'le, recunosc, si la mine mai e dezordine, se mai pune prafu', da' nu am transformat niciodata camera intr-un laborator de obtinere a unor noi tipuri de jeg, mucegai, molii si alte astfel de accesorii, bine...poate intr-un sex garrage, ca doar sunt a sex machine :D. Revenind deci, emisiunea e jenant de penibila. Sincer, stau sa ma gandesc cati bani si-au primit aia sa-si prezinte cocina, ca doar le-au fost calcate in picioare toete intentiile de a-si creea o imagine. Hai sa zicem c-ar fi fost de bun simt ca emisiunea sa se fi desfasurat in casa unor batrani care nu pot sa se miste prea bine si nu este cineva sa-i ajute, dar eroii episodului de duminica erau niste doi pusti, un el si o ea de vreo douazeci si ceva de ani. Pai, mai nene, aia unde dreq se futeau? Nu, sincer! La ce cloaca era acolo nici loc n-aveai, iar eu unul nu cred c-as fi avut vreun chef. Cred ca o mai ardeau si ei pe laba...sa dea de mancare la mucegai. Sexi, nu?

Reusii si eu sa vaz filmu' asta. Deh, m-a atins ceva ceva, pentru ca...na...conteaza si atmosfera in care vezi un film, iar eu l-am vazut duminica noaptea, pe la 1, deci logic. Filmu' e interesant si destul de veridic in interpretare, povestea e dezvaluita de la inceputuri, deci nu e un film ce te tine in suspans cu posibilitatile de dezvoltare ale scenariului, ci prin franchete si puterea mesajului(repet, l-am vazut noaptea). Sa zic ceva despre subiect...pai un dealer de droage il rapeste pe fratele unui client datornic si il omoara (va dati seama ca-l omoara de cand apare pe ecran martorul numarul cutare). Pana sa-l omoare il introduce intr-o lume a drogatilor, cu fieste, fomei, alcoale, arme si alte zapaceli d-astea. Alpha Dog este un film ce se povesteste in 3 cuvinte, dar e cam greu de descris, d-aia tre' vazut. Si da...factorul social dicteaza modul de vizionare al filmului, adicatelea de experientele privitorului. E ca si cum impresioneaza un om cu matele scoase pe un medic sau pe o bibliotecara. E de vazut.

1. Nu situ cine mi-a schimbat limba la blogger in romana. In secunda 3 am schimbat-o in engleza automat. Secunda 2 am ocupat-o cu orbecaiala.

2. Domnul Coae ne este iar chirias. Mama-l bodoganea azi c-a trezit-o inca de la 5 dimineata, avand evident chef de ciripichat cu celelante pasarici(nonbasesciene). Acum vorbeste cu apa de la chiuveta - sursurul pare comunicare.

3. M-am ars oleaca pe spate. Sunt putin cam rosu, dar se asorteaza cu sangele, ca m-am zgariat la munca.

4. Cainii de la munca put. Or fi ei simpateci, dar miros not fun.

5. Ieri am mancat caise, dar nu din pomul grasului cu mustata, ci de la vecini. Dadui si de vro doua-trei mai cu locatari, da' restu' erau fara carne si zemoase si gustoase cum numai din livezile alea vechi gasesti. De mentionat ca pe respectivele locuri fu, mai cu ceva timp in urma, o livada mare. Acum is case-nghesuite.

6. Na d-aci de jale!

Ce-mi plac mie oamenii care-si cunosc limitele si responsabilitatile. Eram azi pe la munci si vazui langa cismea un cais (nu va zic unde lucrez, ha!) asa ca, pofticios cum sunt, ma duc si iau si eu 3 caise acolo, de pofta, nu de ghiftuit, si ma duc sa le spal la cismea. Aud eu o usa deschizand-inchizandu-se si urmeaza dialogul.

El(un muncitor gras, in salopeta, dotat si cu mustata-un fel de tresa la ei): Sa nu mai iei caise de-acolo? Ai inteles?
Eu(mirat de tupeu): Da' altfel nu stiti sa va exprimati?
El(consecvent si nervos): Sa nu mai iei caise de-acolo!
Eu(consecvent si aporape calm): Asa...si de ce-mi vorbiti asa? Altfel nu-mi puteati spune?
El(stricaconsecventa): Pai de ce iei?
Eu(aceeasi stricaciune): Pai scrie undeva ca n-am voie?
El(nervos): Pai nu trebuia sa iei.
Eu: Asa...si? Era necesar sa ma luati cu "sa nu mai iei de-acolo, ne-am inteles?"?
El(plictisitor): Pai nu trebuia sa iei.
Eu(plictisit): Pai ia invatati dumneavoastra sa va exprimati si p-orma mai vorbim.
El(perplex): Pai asta...e...a...lipsa de obraz.(cu fading)
Eu(concluzionand): Da da.
El(pleaca):...

Deci de mentionat ca eu eram decat in pantaloni, sandale, sapca si ochelari (mai sexi ca maneaua) si s-o fi gandit Stai ca asta-i pustan si ma dau si eu rotund p-aciliea, chiar daca sunt un vai mama mea si nu fac decat s-o frec aiurea, dar eu am salopeta noua, ier el doar pantaloni, ochelari, sandale si sapca. De ce are sapca?!!

Deh...asta ramane inca un extras din capitolul Toti paznicii sunt directori. Nu este vina lor ca pe hartie, in spate si in cap este altceva. Birocratia asta, bat-o vina!


Hai si una mica, warm-up pentru joi, dupa Mercurea Cuc.

Din suta-n suta mai numar si eu. Deci blogu' a ajuns la 400 de postari, care mai de care mai...deci da. Nu-s multe de spus la ora asta tarzie, doar ca azi deja-i maine si saptamana o-nceput deja. Joi vreau lautar, Duminica am dizertatie, iar intre...cred ca odihna. Sa ne citim cu bine!

Deci joi, 21 iunie, cu ocazia Sarbatorii muzicii, la Muzeul Taranului Roman are loc un spectacol de muzica de-a noastra si de-a lor - lautareasca si ceva jazz-rock, numa bine de-nghesuit un mic si-o bere. Deci e musai sa te prezinti, daca esti cu pofta de petrecere ca la carte...sau na...ca la tzap-tzambal.


Program:
19.00 – concert de muzică lăutărească în Studioul Horia Bernea. Participă tarafurile lui Vasile Năsturică (Bucureşti), Andrei Mihalache (Bucureşti), Cozmiţă Lascarache şi Doru Farcaş (Botoşani)

20.30 – concert Mamienco (Franţa) la Clubul Ţăranului

22.00 – o cântare la ureche, voie bună, mititei şi bere

Vasile Năsturică şi taraful său (Bucureşti)
Vasile Năsturică este un violonist plin de har. Ascultându-i tonul delicat, modulat cu căldură şi inteligenţă, clienţii restaurantului în care este angajat se înduioşează până la lacrimi. Năsturică este expert în muzica lăutărească de la periferia semirurală a Bucureştiului – acea muzică pe care o executa, cu câteva decenii în urmă, Ion Albeşteanu. În echipa sa de acompaniatori, antrenată în urmărirea celor mai subtile inflexiuni melodice, pionul de bază este fratele său Gheorghe Năsturică, un acordeonist fără egal. Repertoriul curent al lui Vasile Năsturică include cântări de dragoste de pe Vlaşca şi din întreaga Muntenie, cântări şi jocuri de nuntă, cântări „clasice” de cârciumă bucureşteană (Inel, inel de aur, Pe uliţa armenească, Leliţă cârciumăreasă), melodii de joc şi piese lăutăreşti.

Andrei Mihalache şi taraful său (Bucureşti)
Bucureştean prin adopţiune, acordeonistul şi cântăreţul Andrei Mihalache este descendentul unei vechi familii de lăutari din satul Fierbinţi, judeţul Ilfov. Totuşi, stilul muzical de care s-a ataşat şi în care excelează este cel al cartierelor populare din miezul capitalei, stil în care s-au exprimat cândva cu strălucire Dona Siminică, Fărâmiţă Lambru, Romica Puceanu şi Gabi Luncă. Versurile cântărilor lui Mihalache sunt naive, fruste, uneori tragi-comice (Te-am zărit printre morminte, Azi eram un tânăr june etc.) sinceritatea, forţa şi ancorarea lor în real sunt însă cuceritoare. Interesant este că în acest moment stilul şi piesele lăutăreşti ale lui Andrei Mihalache sunt foarte prizate de tineretul cultivat al Bucureştiului.

Taraful lui Doru Farcaş şi Cozmiţă Lascarache (Botoşani)
Violonistul Doru Farcaş şi acordeonistul Cozmiţă Lascarache sunt punctul de atracţie al celui mai luxos restaurant din centrul Botoşaniului. În fiecare seară, cei doi îşi cântăresc clienţii din priviri înainte de a se adresa fiecăruia din ei în stilul muzical şi cu piesele care li se potrivesc cel mai bine. În repertoriul lor figurează cântări şi jocuri ţărăneşti din Moldova, cântece de pahar, romanţe, piese populare provenind din toate regiunile României, miniaturi concertistice, arii naţionale şi şlagăre internaţionale, piese de café concert, cântări lăutăreşti. Doru Farcaş şi Cozmiţă Lascarache sunt instrumentişti de o virtuozitate excepţională. Vasile Năsturică şi Andrei Mihalache vor trebui să se investească în mod serios pentru a dovedi că nu sunt cu nimic mai prejos decât invitaţii lor botoşeneni.

Mamienco (Franţa)
Cei cinci muzicieni şi solista grupului Mamienco îmbină sonorităţile calde de swing cu valsul sau cu îndrăcitul punk. Cu nuanţe de „klezmer” şi uşoare tuşe de „manouche”, universul lor invită la visare, la petrecere, la dans. Foarte cunoscut în Franţa pentru acest gen de muzică hibridă, Mamienco trăieşte propria sa sărbătoare a muzicii de la Bucureşti ca pe o întoarcere la origine alături de tarafurile de muzică ţigănească conduse de Vasile Năsturică, Doru Farcaş, Cozmiţă Lascarache şi Andrei Mihalache.

Sursa: Muzeul Taranului Roman.

Asa...revin cu note de dupa...

Deci a fost organizarea deplorabila, cel mult de un leu vechi. Cum am scris si in celalalt post, domnul Chisu lauda publicul ardelean pentru prezenta in numar mare la spectacol, dar nu subliniaza ca probabil la ei sunt prezente alte conditii. Pai la polivalenta, cam 20% din spatiu nu era utilizabil din cauza pozitionarii celor patru (!!!) ecrane, si un alt procent a fost a fost anulat din cauza caldurii excesive (ma uitam in lume si incercam sa numar revistele transformate ad-hoc in evantaie imperios necesare supravietuirii).

O alta greseala a fost in difuzarea spoturilor, la un moment dat publicul ajungand sa zica "hai, fratee", iar astfel de "hai, frate"-uri n-ar trebui sa-si aiba loc la asemenea nivel (premiera mondiala).

Alta hiba a reprezentat-o subtitrarea (sau lipsa ei). La o adica, eu nu prea stiu multa chineza, coreeana sau argentiniana, deci se poate face macar o traducere in engleza, daca nu si in romana, avand in vedere ca mai sunt si unii care au facut rusa in generala (nu?).

Deci, pe viitor, rog Orange-ul si pe domnul Dan Chisu sa se ocupe mai serios de un eveniment atat de important si frumos, caci ar fi fost cel putin o placere sa vizionez compilatia de reclame in situatia in care-as fi putut viziona si respira cu placere. De ce e musai ca pana si la nivelul acesta sa se sublinieze ideea de noi suntem niste romanai nepriceputi ? De ce nu se poate arata ca profesionalismul e prezent si in actiunile intreprinse de un roman? Probabil nu se prea scot bani multi din acest spetacolo si de-aici si interesul scazut pentru acest eveniment din punct de vedere orgazitional.

A...o reclama foarte faina, ce a amuzat publicul, a fost cea avandu-i ca protagonisti pe Clive Owen si Madonna, iar ca regizor pe Guy Ritchie, un remake dupa Taxi, Transporter si Snatch. Au mai fost si altele, dar tre sa mi le amintesc. :)

Deci am pierdut prima ora din spectacol, ca deh...vedetele ca noi tre sa se lase asteptate. M-am pus pe un scaun ce-mi solicita lateral gatu' pentru a putea viziona. Pana la final cred ca m-am ridicat de 2 sau de 3 ori, ce sa-i faci...eram destul de obosit incat sa-i rog pe altii sa-mi aduca un brifcor si un sendvish. Caldura mare, transpiram si nu intelegeam de ce - macar de-aveau ceva gauri in tavan sa mai respire si cladirea aia la cati oameni erau stransi. La unele reclame am reactionat cu "aha", la altele cu "da...m-am prins de poanta si nu e prea reusita", iar la altele cu "ahaaaa...m-am prins si e foarte tare" sau cu "fraaate, este im-po-si-bil", in functie de impact. Am ramas pana la sfarsit cand m-am trezit singur (m-au parasit cu totii, huo!) si-am luat-o la picior spre casa, o plimbare ce era necesara. Adormii la 5, ma trezii la 17, deci mi-am facut somnul pe saptamana asta.

Propun ca urmatoarea Noapte a devoratorilor de publicitate sa se desfasoare ori in aer liber ori intr-un cort (sa fie prezent doar acoperisul), ca nu-i chip sa respiri in Polivalenta.

A...cred ca ala de-a castigat "suntetul din buzunar" (sau cum i-o zice la concursul desfasurat de cei de la Orange) a jignit pe scena, iar materialul lui era inferior celui de pe locul 2. A...si multe specimene de personjae ce n-aveau nicio treaba in zona, venind clar pentru orice altceva.

Dan Chisu a apreciat ca vor urma spectacole in Ardeal, zona in care "Noaptea devoratorilor de publicitate" a avut cel mai mare succes anul trecut. (dailybusiness) - Apai bine, bre nene Chisule, da' poate si-n Bucuresti ar fi stat lumea gramada, daca ar fi fost organizat mai de bun simtz, adicatelea mai multe proiectoare si o sala mai de Doamne-ajuta, nu o sauna involuntara. Unde-i condica de reclamatii sa scriu si eu vreo doua? Ei comedie!

Adi: - Tu stai in spate, nu?
Dani: - Cum ar fi!? Eu sunt soferul.

Ma doare capu', ca nu-s destul de evoluat sa nu am masea de minte ca sa nu mi-o scoata. Da, asa mi-a zis dentista, ca maselele de minte nici nu se mai dezvolta la oamenii mai evoluati. Ce sa-i faci. Daca mama nu m-a nascut genial... Dap, din cele 4 masele de minte aparute, una a facut cel mai mult scandal, restul doar ma inghesuie, dar fara dureri de cap. De cand mi-a scos-o nu prea poci sa deschid cura cum trebuie, la inceput si sa rad ma durea, acum ii inteleg partial pe cei de ajung sa mance cu paiu'. E chiar enervant sa te uiti cum sade mancarea langa tine si sa stii ca fiecare-mbucatura te doare.

Diseara vreu sa ma duc la Noaptea Devoratorilor de Publicitate. Am vrut mereu s-ajung, dar aflam ba a doua zi, ba n-aveam bani, ba eram plecat, ba cu obligatii. Azi ajung si o sa ma bucur de timpul petrecut.

E dezordine in camera, tre sa fac curat de-a dreptu', nu doar ordine. Deh, daca mi-am impartit timpul cum mi l-am impartit si p-acasa n-am prea stat. Ehh, da' tre sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului.

Aseara ma uitam pe Vh1 si am prins doua documentare tzutz, ambele despre roacari. Primul despre Metallica, iar al doilea despre Pantera. Mi-au placut mult. Se pare ca si zeii plang si gresesc, dar exista. Nu stiam despre Chitarsit c-a fost impuscat in cap si na...multe chestii nu le stiam, ca am ascultat Pantera, dar n-am aprofundat istoria lor - tare intortocheata si plina de rock life. Despre Metallica stiam mai tot ce se enumera, dar tot eram captivat.

Niciodata n-o sa inteleg...de fapt o sa inteleg, da' nu stiu dac-o sa accept, cameleonismul oamenilor, dar nu ma refer la rechinii cu coada de vulpe ce-si regleaza greselile inainte de a le vedea careva si se muleaza corespunzator situatiei, ci alora ce nu stapanesc arta camuflarii sociale cum trebuie, dar o tin p-a lor. Recunosc, sunt mai din topor in ceea ce priveste oamenii, dar na...poate oleaca diplomatie nu strica...din partea tuturor :).

Wierd Al e cel putin un sarit de pe fix, dar pana la urma...cine stie sigur care-i fixul?

Dedicatie pentru cei ce se vor a fi oi...negre, de turma, roz, cyan, curcubeul aromelor Skittles.

Nu am facut blogul asta doar sa ma vaz eu scriind si sa ma laud waw ce-al dreq sunt la scris ci l-am conceput ca metoda de interactionare-socializare virtuala. Asadar imi place cand lumea da un semn ca macar 10% le pasa de ce-i scris pe blog, chit ca e o critica sau o lauda. Deunazi am primit un mail de la o necunoscuta mie cum ca i-ar placea una si alta la blogul meu. Evident ca m-am rosit oleaca, dar bine ca nu era nime' pe langa mine sa ma zareasca. Mai e o cunoscuta ce mai imi zice cand ma vede mai scrie, ma, si tu pe blog sa mai rad si eu. Astfel de situatii ma fac sa ma simt oleaca flatat, oleaca mandru. Bine, mai sunt si unii de-si baga si-si scot, dar bine ca functioneaza comment moderation.

Mai sunt si unii de citesc, dar nu recunosc. Ei astia-s putin mai ciudati, chiar ascunzand faptu' ca ei ar citi. E haios cand ii prinzi la colt atunci cand intreaba dar ce-ai vrut sa spui acolo?. Parca nu citeai blogu' meu. Eee...nu citesc, dar am apasat din greseala pe status...

A blonde at the grocery store:
- I would like 4 tomatoes, 4 potatoes and 4 onions
- I can help you with the tomatoes and the potatoes, but not with the onions...
- Ok... than I'll have 2 tomatoes, 2 potatoes and 2 onions
- I see you don't understand me: I have tomatoes, I have potatoes, but I have no onions
- I see... than I'll have a tomato, a potato and an onion
- Ok, let's do this the other way around. If you take the "mato" out of the "tomato", what do you have?
- Aaaa... "to"?
- Right, and if you take the "tato" out of the "potato", what do you have?
- Aaaa... "po"?
- Excellent, and if you take the "fuck" out of the "onion", what do you have?
- Aaaa... aaa... but there is no "fuck" in "onion"
- Exactly, there is no fuckin' onion!

Dupa ce-au avut un duel cand a fost vorba de demiterea (scuzati cacofonia) lui Basescu si dupa ce una a convins-o pe ailalta sa-si schimbe inclinatiile politice ( probabil printr-un lesboshow netelevizat...inca. sper si eu ), Simona Senzuanal si Andreeaaah Tonciu au facut primul pas (cracanat) catre o cariera politica.


Fetele au mers insotite de Libertatea la Sediul PD, Organizatia Sectorului 3, unde au facut primul pas spre a deveni membrele partidului din care doresc sa faca parte.

Pfoaaaai, de ce n-au zis ca vin in sectorul 3? S-asa eram p-acasa. Poate veneam si eu p-acolo sa fac si eu parte din una...alta...cealalta.

Cu toate ca in timpul campaniei pentru referendum, Simona avea alta opinie politica decat prietena ei Andreea, care sustinea PD-ul, frumoasa blonda ne-a declarat ca s-a gandit mai bine si ca 'tot cu Traian Basescu e mai bine'.

Dupa ce i-au luat la rand pe toti, s-au gandit ca totusi Basescu e mai dotat. Deci pentru a fi lider n-ai nevoie de cojones ci de cocoshel, ca doar cu ala-i taxezi pe inamici.

Nici Simona nu a ramas indiferenta la vederea sediului in care ar putea activa de acum inainte. Emotionata, ea si-a trecut numele pe formularul standard care ii va permite sa-si atinga visul.

Ei pe dreq. Atarnau vibratoare pe la geam? Paznicul era negrotei? Ce vis pot sa isi fixeze astfel de personaje? Sa si-o traga cu Ken? Sa-l invie pe Kenny? Sa devina virgine?

Daca totul decurge bine, fetele ar putea primi carnetul de membru in maximum 10 zile si vor participa la sedintele de partid.

Si eu care credeam ca fetele ar putea primi membrul de la fiecare mascul din partid in maximum 10 zile. Chiar as vrea sa vad o sedinta d-asta de partid. Or sa le puna pe dudui la microfon? Sa zica din deepthroat cam cum ar dori ele sa vitalizeze partidul. Cum pe ele nu le doare-n cur de cel de-aproape, chiar le face placere acolo. Cum ca ele se pricep sa manuiasca o masa de oameni. Oare cat or sa inghita de la cei cu idei invechite? Oare or sa detina botul de veto? Hmmm...cate intrebari isca niste domnisoare valabile aruncate in mijlocul unoi partid...

Sursa Libertatea (logic)

Azi avui uimirea la statia de metrou Unirii sa fiu lasat sa ies din vagon fara a mi se pune un cot in stomac, un cap in gura, sau o gura-n prohab, gura fiind a unei copile trasa cu japca de ma-sa sa intre-n metroul plin sa gaseasca loc pe scaun - de aici probabil si tendinta astora mici de a se apuca de supt mai din timp. Intr-un fel le inteleg, doar se lovesc de instrumente prea des pentru a nu le manca putin curiozitatea ceva ani mai tarziu. Bun, revenind la cei doi (doi erau la numar) ce m-au lasat sa ma bucur de atentie s-au deschis usile si nu este nici un ghiolban care sa va deranjeze coborarea. El era la costum si camasa...ceva bej-maro, iar ea bluza alba, pantaloni negri. Nu reprezentau un cuplu (mai culmea!), ci doi oameni cu bun simt ce n-au crescut tarati de mame sa dea cu gura-n shlitz pe cand la metrou se intra cu fise. Multumesc celor doi ce nu stiu ca mi-au adus un zambet sincer pe buze.

E 12:11 acum. Ieri purtam o discutie cu mama la o bere despre oameni, despre cum ar trebui sa ma comport cu oamenii de pe santier. Bine, parerea ei este inca una in lungul sirag de sfaturi primite in legatura cu aceasta stituatie. Stau si ma gandesc daca-i mai bine sa nu ai informatia si sa inveti pe pielea ta, sau sa ai prea multe surse de informatie si, iarasi, sa inveti pe pielea ta...

Sunt prea capos sau prea necopt ca sa inteleg cum e cu pupi-n-curismul asta. Stau si ma uit la oameni cat de mult se misca cand e cazu' sa obtina ceva sau sa atraga atentia. Cat efort depun sa-i gadile rectu' cu limba doar doar s-o scoate si el. E necesar sa-ti umpli limba de rahat? Poate ca da, dar n-am ajuns eu inca la stadiul ala in care sa ma dedic unei astfel de stratageme si sper sa n-ajung.

Intrai si eu pe un site de posturi T.V. online si, dupa ce ma uit la ce ma interesa, dau si la categoria de adulti. Partea haioasa e ca privirea nu mi-a fost atrasa de o scena de amor nebun ci de niste link-uri, si anume urmatoarele : "Find Hot Women In Costestii Din Vale! , Find Sexy Singles in Costestii Din Vale! , Find latex, leather & skin in Costestii Din Vale! Find romance and love in Costestii Din Vale, Bondage , Online Dating Single , Lesbian Personals , Gay OutPersonals , Gay FriendFinder ". Oare cate fomei bunoace sunt in Costestii din Vale? Cat latex zburda p-acolo? De cat romance si love e impaienjenit Costestii din Vale? Oare gay-ii din Costestii merg la parada? Oare Costestii din Deal e mai jmeker?

Am primit deunazi un comment de la un X ce isi face (sau si-a facut) el un blog de reclame proaste. Pe forumu' bloggerilor se tot batea unu' cu pumnii in piept cum ca el face o modificare in lumea blogurilor, o schimbare printre reclame, ce sa mai, o revolutie. Cand colo eu am o categorie veche de un an si ceva numita bAdvertising si n-am mai facut asemenea scandal pe niciunde, dar probabil eu nu-s constient de faptu' ca-s asa vizionar sau poate unii vor sa inventeze ei acum mersul pe jos. Deh, ce-i aia atentie? Ce-i aia deuntologia blogarelii? Si inteleg sa se laude la altii, da' sa vina la mine sa-mi explice ca ceea ce fac ei este ceea ce fac eu de ceva timp, dar la ei este original. Uneori am dureri de cap si nu stiu de unde vin. Acum am inteles: e de la radiatiile cerebrale ale unora precum astia. GG voi!

Is your sister bunoaca?

Azi am ajuns pe la munci. Stiu, e sambata, dar muncile nu stie sa citeste-n calendar, asa ca mai tragem din cand in cand si sambata. Is nou pe santier, asa ca invat. Ce surube-s bune acolo, cum se monteaza alea, ce-ar fi daca, sau daca nu. Sunt inca la varsta intrebarilor. Vremea tocmai buna, dar nu de munci, ci de-o balaceala. Urechile, ceafa si antebratele-mi sunt bronzate. Pana si bronzul se realizeaza conform unui grafic. Totul e ca la carte-n inginerie.

Suruburi, grinzi, chei, piulite, saibe, bere. E sambata inca.

E de preferat ca lucrurile sa fie folosite pentru ce-s facute.



Stau si ma gandesc oare de cate cazuri au avut parte astfel incat s-a ajuns ca ambalajul sa contina o astfel de indicatie? Hmmm...

Celebra reclama cu "I wanna fuck you in the ass" cat si melodia completa.



Toata melodia aci. N-avea rost sa mai incarc inutil pagina.

O reclama sincera. Ei chiar iubeshte. Bine macar ca nu-i firma vreunui cabinet stomatologic.

Deci eram eu azi in drum spre un santier in afara orasului si-i zic tipului ce era la volan ca pe la 6 am examen la Instalatii. Eu am zis, el n-a auzit, iar timpul a trecut. Pe la 4 il deranjez cu un semn si aflu ca ajunge-n juma' de ora. Juma'ua aia s-a facut o ora si am amai dat un semn. Aflu cu aceasta ocazie ca ce-am zis eu n-am zis, iar ce-a glumit el n-a fost gluma, asa ca ies in fata santierului la ia-ma nene. Trei se duceau in Pitesti, unu' a fugit de mine ca de FISC, iar abia al 5-lea a fost alfel.

- Fiti amabil, unde mergeti?
- La Bucuresti.
- Ma luati si pe mine?
- Pana la Bucuresti?
- Da!
- Hai!

Am mers repede, drum bun, vreme schimbatoare. La intrarea-n Bucuresti a observat ca lipseste muzica, iar masina n-avea player, ca nu era a lui: o imprumutase. Asadar si prin urmare scoate mobilul si-l pune sa cante. Avea un giga, dar n-avea mp3player pe el, deci le schimba manual. Om bun, muzica buna: Dire Straits, Bill Haley, Falco, Phill Collins. Mai oldies, dar faine.

Am plecat de pe santier pe la 17:4O, iar la 18:OO incepea examenu'. Vroiam sa ma teleportez, dar imi uitasem tzoala cu semnu' de la oltcit acasa. Drumul fu lins pana la intrarea-n Bucuresti, apoi a inceput auto-pipaiala: bara cu bara, clanksonul cu urechea, semnele cu privirea, nervii cu inima, timpul cu examenul meu.

Am ajuns intr-un final in fata la Instalatii. Nu stiu cat era ceasu': mobilu' murise cu ceva timp in urma (bucuriile nu vin singure). Salut, ies, inchid usa. Ajung in clasa, profu' inca acolo. Imi permite sa iau o foaie sa scriu ceva (mai erau 5 minute din examen). Scriu eu ce scriu la repezeala (intre timp m-a intrebat de ce-am intarziat si-a ramas oleaca blocat cand i-am spus c-am venit cu ia-ma nene la examen) si ma prezint. Mai fac pe 'teligentu' si-i explic cum mere una si alta, ca sa vaza ca io am invatat. Partea urata fu cand m-a intrebat cum il cheama: nu am stiut. Luai totusi examenul pentru prezenta, cele scrise pe foaie si, probabil, pe povestea reala expusa-n 2 cuvinte.

Examen greu nu de trecut, dar de ajuns la el. Bravo mie!