Un blog ratat

Se-ntampla uneori sa ma trezesc tarziu si sa n-am timp sa-mi fac un pachet, iar seara precedenta sa-mi fi fost prea lene sa mai pun de-un sanghish, si sa trebuiasca sa-mi cumpar ceva de la patiseria din statia de metrou de la Timpuri Noi. Aici sunt vreo doi vanzatori, un el si o ea, dar parca el e mai mereu la tejghea, ea ocupata fiind cu preparatu'. Bun, prima oara cand l-am zarit pe el in actiune ma grabeam ca intarziam si la munci si s-asa-mi facusera sefii gargara ca prea nu-s punctual. Cer si eu o cutare si o cutarica si se-apuca sa-mi aranjeze cele cerute. Dar nu oricum, ci cu migala si rabdare. Oricum nu prea aveam ce sa-i spun sa se miste mai repede, nu vrau ca alta data sa ma trezesc cu bascutza cu pietre, sau polonez invechit, ca sa nu zic de alte nebunii scarboase (sper ca v-ati prins :D ). Si eu n-aveam stare, si el n-avea viteza. Ne completam reciproc precum un cuplu de melc cu mierla. "Hai, frateeeeeeeee!!!", dar fratele nu-mi citea gandurile, deci nu le urma. Cat timp a infasurat el o cutare si o cutarica eu am avut timp(destul) sa-l observ. Are infatisarea ceea de ardelean neaos: vertical, sigur pe el, paru' alb (chelia inclusa), domol (cred ca si-n cazul unui jaf la banca ar avea probleme cu viteza, pan' sa ridice el mainile se tireaza hotii, vin gaborii, se-nchide banca si el tot pe drum e), cu voce puternica. Zic de voce ca-i puternica pentru c-am avut si prilejul sa o aud si la un nivel de decibeli mai ridicat cand am avut o discutie cu el, evident nu-mi placea mie ceva. Am avut ceva de comentat referitor la produse ca-mi vanduse ceva mai trecut spunandu-mi ca e proaspat, si i-am reprosat asta intr-un dialog.

(...)
- Dar sa fie proaspete.
- Pai cum nu-s proaspete?!
- Mi-ati mai spus candva ca-s proaspete, dar erau vechi.
- Nu se poate asa ceva. Eu vand numai produse proaspete.
- Daca va spun. Credeti ca vorbeam asa...degeaba?
- Hmmm...nu stiu...

Pe tot timpul dicutiei a avut acelasi calm in ritmul exprimarii, chiar daca nivelul vocii a mai crescut.

Azi, iar am intarziat, iar m-am prezentat la ardelean. Si eram pe viteza iar, dar cand l-am vazut cum sta el cetinel sa desfaca punga, sa ia o cutare, s-o puna cum trebuie, sa puna hartie, sa puna servete...m-am calmat. "Ete...parca a oprit timpul. Ce ma agit eu ca oricum n-am ce-i face.". Mi-a uns asta agitatia cu ceva sedative de am ajuns la munci cu zambetu' pe buze. Deh, intarziasem, dar nu e vina mea, oprise ardeleanu' timpul in loc.

La intrebarea "Esti fericit?" s-a vomat ce-a fost de vomat, iar rezultatu', dupa o saptamana si o zi de dezbateri interoare este urmatorul:

Dildoaie este?	30%	3
Nuuu!	20%	2
Daaa!	20%	2
Nu daaaa!	20%	2
Marsh, ma!	10%	1
Mmmm...ce dai sa zic?	0%	0
Banii aduce fericirea!(?)	0%	0
Doar singur.	0%	0
total votes: 10

Deci majoritatea cititorilor mei sunt niste obsedati sexuali, urmati, la egalitate, de negativisti, optimisti si molestati. Cu un singur vot se afla critica. Acum inteleeeeg...

Nu stiu daca Nutzi ajunge strada sau daca tie nu-ti ajunge strada, mie sigur nu-mi ajunge, pentru ca-s gadilat in orgoliu. Deunazi un amic de-al meu a raspandit linku' catre Argint. Neobisinuita n-a fost deloc actiunea, ci una dintre reactii. O tipa oarecare, nu stiu cine, cum, care e, a citit creatia si na...s-o fi udat si ea ca, nu-stiu-cum, a inteles ca eu as scoate o carte, moment in care a reactionat "Cum?!! Unde?? Cand?! O cumpar!". Mai, eu i-as vinde cartea, da' s-astepte pana mai citesc eu sa ma formez corespunzator si abia apoi ii dau motive de udatura. Deci, daca scot o carte porno, sigur o sa am cel putin o cumparatoare! Deja ma simt bogat. Eniuan els?

Sunt enervat la culme pe dashteptzi si maturi si 'telectoali si toate alea. Bun, nu zic ca-s perfect si nici ca n-am momente de prostie crunta, da' prea tre sa fiu calm si intelegator la toate eruptiile de prostie, ipocrizie, fudulism, megalomanie, idiotenie si alte calitati d-astea. Prea si le afiseaza toti asa in public. Nu e problema, sunt prost, vezi asta, discuta cu mine sau deloc. Ahhh...si ma enerveaza toti idiotii aia de ma freaca cu poezia aia scrisa de un copil african cu "cand ma nasc....cand cresc...". Ala e textul melodiei And You got the fucking nerve to call me coloured a lu' Tongue Forest, deci lasa-ti-o in puii mei de prostie.

Asta nu mai e o simpla reclama frustrata, e chiar o reclama cu frustrati. Deci vedem la inceput un metrosexual ce serveste o bere care, dupa un pahar de bere, deja se i-o cam ia razna mintea (ce dreq au pus in berea aia, ca vreau si eu). Evident ca ne gandim "clar asta fute!". La un moment dat toate fomelele alea valabile tipa si se ascund. De ce? Ete pentru ca vine matroana.La ce te gandesti? La nimic! Minte! Minte! Se gandea la fomei! Bine...se gandea pana s-apara blondina, blondina care e si telepatetico-paranormalo-cool ca prea ii experimenteaza creierii. Dupa ce se asigura ea ca micutul curv(blonda-i matroana de curvi) nu are ganduri ascunse, il mangaie pe capshor cam cum il mangai io pe Baiatu', catzelu' blocului, pentru ca a fost cuminte si n-a facut pipi pe presu' lu' Pijama. Apai ce dreq sa-nteleaga lumea din reclama asta imbecila? Ca blonda-l cam fute pe metrosecsoal la greu daca nu-i permite nici sa gandeasca. Deci blonda-i o matroana comunista! Ajaaa! Moarte metrosexualilor! Moarte gandirii libere (nu zic exprimarii)! Reclama asta parc-ar fi facuta pentru strutzi. Metrosexualu' e un strutz ce-si ascunde capu'n gaura de golf, gaura in care sunt multe strutzoaice ce-si falfaie penele, da' vine blondina si-i baga capu'n rect sa vada ea ce vede el. Evident ca strutzoaicele petrecaretze s-au ascuns dupe radacini. Si...de ce sunt unii platiti? Sa faca rectoscopie neortodoxa la strutzi?

Weeeeee kend cu examen si oboseala cumulata din pregatirea pentru examen. Dap, mi-a pasat de respectivul examen chiar daca sunt la masterat. Nu ma fac astia diplomat fara toate examenele si ar fi si culmea sa-mi trag restanta p-acum. Luai un 8, da' mi-am propus sa le rup gura pe semestru' viitor, numa sa-nvat si eu ceva web design. Pe seara m-am relaxat alaturi de iubita-mi si de tembelizor, azi m-am relazat cu iubita-mi la o comedie haioasa, adica MI - III (munuroman - treiroman) adicatelea Misiune Imposibila 3. Haios film. Si-atat.

Acum ma uit la VH1 la Unplugged Best of. Pan'acu fura Layla, Human Behavior, Cornflake Girl, Have I told you lately, Run, baby, run. Cine-o mai fura...nu situ.

Primii ca raspuns la posturile cu Balerina cosmonaut urmatoarele randuri:

Domnule,
Din respect pentru acesti copii care nu v-ar intelege limbajul la adresa lor, va rog sa stergeti din postingul dvs. cuvintele care nu-si gasesc locul. Stiti dvs. care.

http://suntcalm.blogspot.com/2007/01/balerina-cosmonaut.html

http://suntcalm.blogspot.com/2007/01/balerina-cosmonaut-2.html


O persoana care cunoaste personal acesti copii si care doreste ca daca macar nimeni nu-i ajuta, macar sa fie respectati pentru ceea ce fac ei pentru noi!

De raspuns am raspuns si eu:

1.Data viitoare poate va asumati raspunderea pentru cuvintele spuse. Adica nu postati anonim, sa stiu si eu cu cine vorbesc.

2.Haideti sa folosim citate exacte din textul care v-a tulburat. Ca sa ne intelegem.

3.Mi-am expus o simpla parere ce tine de observarea catorva situatii, atata tot.

4.Nu am folosit argoul sau jargonul pentru ca acesti copii sa nu-mi inteleaga limbajul.

5.Acei copii nu fac nimic pentru mine, si nu asta era problema, ci ce fac altii pentru ei...sau nu fac.

Cu stima?

Totusi, nu-nteleg cum s-a ajuns la ideea ca eu as avea ceva impotriva copiilor supradotati. Poate m-ajuta cineva cu un raspuns argumentat. In fine...dupa cum se stie...nici o fapta buna nu ramane nepedepsita.

Ieri citeam un articoletz al Simonei Sora din Dilema Veche, unde se mira de reactia unui om ce n-a clancsonat-o si n-a boscorodit-o ca a asteptat cateva minute-n masina pentru ca a fost blocat in parcare de catre autoarea articolului. Bon, ieri, in drum spre iubita-mi, eram la stop la Mosilor, la Imperial, si vazui o miniatura de caine ce nu vroia sa treaca strada, opintindu-se-n labele de spate si tragandu-l inapoi pe al de-l tinea. De fapt el nu cu strada, cu semaforul sau cu vreo marca de masina avea problema, ci cu stomacu' si, probabil, cu teama de a-si face nevoile pe zebra (si eu, daca as fi zebra, as copita pe cineva ce-ar vrea sa faca caca pe mine), asa ca nu s-a lasat pana nu l-au lasat sa-l lase (pe el, pe caca) la orizontala. Adicatelea, o face el pe-asfalt, da' nici in halu' asta, pe trecerea de pietoni. Poate-l ametea discontinuitatea nuantelor de gri. In fine, se screme pseudocatzelu' mic si pricajit si-si termina treaba-n drum. "Pffff, bine ca te caci acilea. Place de tine.". Uimitior, stapana a tinut sa-mi strice fericirea si a scos din mana o punga. "Ete na! Nu-mi zice ca-l strange". Ba la strans, va zic! Ei fapta capabila sa-mi strice fericirea in mod clar. Chiar nu ma asteptam ca, dupa ce-am vazut 'nshpe rahatzi imprastiati (pe unii chiar s-a dat cineva de-a alunecatelea), m-a mirat sa vaz cum respectiva fata a facut un gest de bun simt, adunand opera animalului. Ehh...nasol e si cand baetzii de la salubritate uita frecventa przentei cosurilor de gunoi sau cand baetzii de cartier cam raresc aceasta frecventa si te lasa sa te plimbi cu motzatu'n mana. Deh, cand nu-i aia, e ailalta.

Am primit mail ca nu pot fi contactat(prin comment moderation). Ete c-am modificat uidgetzurile si acu pot fi contactat pe mail si de cei ce nu ma stiu. Rog multi spammeri sa ma bage-n seama pentru ca-s recompensat cu un mail si juma' la 150 de spam-uri primite. R we cool?

E 2:22, clar cineva trebuie sa ma iubeasca foarte mult, parca asa era cu ceasu', nu? Mai nasol daca-i 7:06(6:66) ca atunci clar esti satanist si trebuie sa fii deposedata, de preferat de Ronaldinho, ca sa nu-ti rupa gioalele.

E tarziu, da, dar lucru e la proiectu' mamii lui, mai ales ca-l fac a doua oara si nici macar nu stiu daca-i bine, prima oara avand imensul noroc sa-l pierd undeva prin pc din cauza unei salvari de sine statatoare, cu a sa personalitate.

Nu am mai scris de mult un post fara tinta, de fapt aveam eu ceva-n minte si sigur imi voi aminti ce, dar pana atunci scriu caci mainile n-au stare, decat de spirit, iar aia e agitata. Mi-am umplut winampu' cu Morcheeba si Simply Red, 'tu-i...si vroiam sa-l umplu cu ceva cantareti d-astia neintelesi care sa-mi zgandare membrana difuzoarelor, dar parca mai bine ung urechea si sufletu' aste doua trupe, nu mai zic de Mick Hucknall cu ce adiere sonora poa sa mangaie sufletu'. Acum e-n unda Morcheeba - Big Calm, bine ca nu e cu Big Suntcalm, dar s-asa suna bine, chiar daca Roma nu fu facuta-ntr-o zi, dar foc ii dadu Nero-ntr-o singura zi, chiar daca incerca el sa ponpiereasca ceva. Gata, bagai si Tracy Chapman si mi-am facut lista pan' de ziua.

Aruncandu-mi un ochi pe o scriere si stand putin sa-mi rumeg prezentu' si trecutu' am observat ca-s oameni la care-i valabila ideea ca arta se naste din suferinta. Ma uitam putin in urma pe blog (adica-mi aminteam eu, ca doar nu-mi arde a rasfoi tot ce scrisei) si-am comparat cu prezentu'. Cam multe lamentari (aia cu multe pule e de referinta) si suferinte. Evident ca totu' se datora prezentei(sau nu) a unei femei prin zona. Nu e problema doar de mine ci asa...in general cam cu toti masculii. Ok...sa nu-i luam in calcul pe cei ce trateaza fomeia ca bucata aia de carne din juru' pzidii...nu d-alta, da' mai sunt doua orificii tare interesante. Deci ma refer la masculi ce mai gandesc (nu neaparat bine) si nu-s setati doar pe dat din buci si bifat. Nu zic sa nu intretii sexual intercourse-uri, ca totusi sexul, fie el futai sau dragoste, ajuta la eliberari de tensiuni, contact, comunicare, bla bla bla, in functie de relatie. Vazui de-atatea ori oameni ce oscilau dintr-o extrema-ntr-alta inainte si dupa aparitia cuiva in viata lor incat mi-e greu sa nu observ fuga aceasta subliminala de singuratate. Evident mai sunt si unii de stau singuri ca asa vor si se intreaba de ce stau singrui ca deh, asa vor ei sa se-ntrebe. Logica? N-am, au mancat-o cainii maidanezi chiar decat aia danezi.

Mai imi musc putin dintr-o unghie. Se tine tare, jigodia. Deah, tre sa ma las de sportu' asta ca prea dau a Olive Oil cand il zarea pe Bluto punandu-l pe marinar la respect. Deci am nevoie de spanac, pana atunci maine...de fapt azi peste 12 ore...ma duc la mamaee sa manc urzici. Face o crema d-aia de urzici de-ti musti unghiile infulecand din urzicile preparate cu arta si pricepere. I-am zis sa-mi dreaga si ceva ciuperci ca s-asa-s eu impatimit dupa ale(exemele nu-mi place).

Revenind la femeie(tooot la ea ne-ntoarcem) nu-nteleg ceva. Am vazut ceva situatii(destule la numar) in care un el se iubea cu ea-n tacere, dar cand s-au desparti, a prins glas si i-a denigrat imaginea. "Da-o in pula mea ca e o proasta". Proasta, proasta, da' nu te deranja o muie si nici sa te plimbi prin viscol sa-i cumperi tampoane. Candva iti straluceau ochii mai ceva ca halogenii cand o zareai si uitai sa respiri cand te atingea. Candva gravitai precum un electron cu moaca de caine si limba carma atunci cand exista pentru tine. Pe vremea aia nu erai atat de inteligent ca sa-ti dai seama cat de proasta e. Intre timp ai evoluat si te-ai maturizat si ai vazut realitatea. Da! E o proasta si lumea merita sa stie ca ea e proasta si ea e de vina. Si lumea...Pai da...lumea abia astepta s-auda asta. "Ti-am zis eu ca era pe ici si pe dincolo", dar cand o spune altu' parca-ti atinge putin ramasitele trecutului si te incrunti oleaca pe interior, dar pe-afara nu se vede decat siguranta ca ea e proasta. No si invers se-ntampla la fel de des. Bine...nu stiu eu de cate ori si pe unde, dar e clar ca tre sa se-ntample sa fie si masculi prosti.

Si da, ca tot ziceam, lumea abia asteapta subiect de barfa. Nu stiu de ce, dar lumea-i ciudata. Se fereste de sfarsituri, ale vietii, ale trairilor, ale telenovelei preferate (nu stiu cine se fereste de sfarsitu' la "Tanar si nelimbistit"...o prinde serialul asta a doua glaciatiune?), al orgasmului, dar se bucura atat de mult de sfarsiturile altora de nu-ti inchipui. "Ai auzit? X s-a desparit de Y! Hai sa-ti zic!", "A murit o baba metalista cand se plimba cu choparu' si s-a belit de o striparitza grasa de vreo 125 de kile si 56 de ani" si tot asa. Cu cat e finalul mai interesant parca ti-e mai mare dragu' sa schimbi o vorba doua despre el. Nu-s ipocrit sa zic ca n-as schimba o vorba despre un martirism sau ceva de genu' asta, da' ce dreq sa zic despre niste sinucigasi, niste victime etc.?

Deci...ce vroiam sa spun? Hmm...a...da. Ii tarziu, sunt somnoros si sensibil. Noi, racii, avem o arece sensibilitate noaptea, in legatura stransa fiind cu Luna. Hmmm...imi lipseste paharu' de vin, da' mi-e lene sa ma duc sa-mi pun acum vin. Iau o gura de apa de fantana. Aduse mama apa de la Snagov si adevaru'i ca e altceva...n-are clorul ala atat de necesar gustului adevarat de apa. E aeru' inchis si dezordine prin jur. Nu-i a bine. Tre sa schimbam sistemul intr-unul care da randament mai bun ca asa nu-i placut si daca e dezordine nu-s energiile dispuse bine si se duce naibili tot feng shui-u'.

Iubita mea face 28 de ani luni(luni e 29?) iar noi facuram 6 luni ieri...sau nu...alaltaieri. Deci, prin calcul, i-a luat 27 de ani 5 luni si douazeci si ceva de zile pan' la mine. Cum o fi sa ti se spuna "o sa castigi bani muuulti cand o sa ai 30 de ani"? Cred ca m-as bucura c-as imbatrani, cu toate ca m-as apropia mai mult de moarte, in caz ca-i naturala.

Nu-s genu' de om care sa fuga de prezent din cauza unei nesigurante a viitorului si a unei amintiri imperfecte a trecutului. Sunt genul de om care-n prezent ar dormi, dar tre sa fac uratenia aia de proiect. Cred c-o sa-mi alerge mainile in vitezea a 6-a (mi-am luat cutie de viteza noua, e si frumoasa, si cocheta) in urmatoarele ceva ore.

Ma bucura sa vad oameni fericiti in mod sincer, nu zambitori cu suferinta-n bocceluta, iar cu bocceluta-n san, sa-ntepe-adanc inima, dar nu si rictusul. Ma bucura sa ma vad pe mine fericit. No, mai is banii aia, 'tu-le muma-n cur, ca-n rest ii frumos. In general unele sentimente si trairi le exprim mai subtil, cu un rand...cu un cuvant...cu o poza de pe undeva, dar acum am un somn si-un stil incat, daca m-as apuca sa fiu subtil, nu stiu unde-as ajunge, dar sigur as fi la sinapse distanta de gandul de start.

Femeie, azi te iubesc, dar azi nu exista ieri, iar cand te voi iubi maine, azi va fi deja istorie. Nu incep acum a-ti expune motivele, ca doar am de facut un proiect...a doua oara chiar, iar timpu' parca nu-i de-ajuns sa ma exprim. Mai am nevoie de o dimensiune, poate acolo s-or gasi unitati de masura si limite, in fizica ce-o stiu...slabe sanse. Claar, lumea asta-i prost dimensionata, sau cel putin nu suntem noi destul de dezvoltati s-o abordam corespunzator. E 3:33, deci clar ca si tu tre sa ma iubesti...undeva-n dimensiunea de ne-am dat intalnire fara sa stim. Frumos aci, n-am ce zice, dar am ce simti.

Eu am fugit sa termin trebi, asa ca las noaptea sa adoarma-n liniste si sub unda aerului de care am nevoie sa te iubesc, doar a aerului...a vantului ce ne va aduce nisipul sub picioare, iar soarele in spate...sus...pe dreapta...mai la dreapta...aacolo!

Nu a mea, ci a eroinei din cartea cu acelasi nume a lui Emile Zola. Toata povestea se-nvarte in jurul martirismului unei fatuci simple, cu probleme, dar cu principii si iubire de fericire, a ei...si mai ales a altora. Personajele-s putine la numar, dar diferite prin complexitate, unu' e blocat pe ideea mortii si lasa viata sa piara printre nereusite si zvacuri de moment, altu' e creeat pentru a fi iubit si alintat, altul nascut, parca, pentru a suferi si tot asa. Autorul, prin eroina sa, creeaza vietii o haina mai mult decat pesimista ducand-o usor catre un paroxism sadic, dar fara sa creeze o stare de rutina in idei. Stilul mi-a placut foarte mult, reusind sa ma tina foarte atent chiar numai cu descrierile lipsite de activitate sau de un suspans anume. Mi se pare foarte fain cum se reuseste transofrmarea unor personaje simple cu ajutorul cuvintelor. Ma refer la faptu' ca unele situatii sunt previzibile, putand chiar sa irite pofta cititului, dar autorul reuseste sa traseze ekg-ul astfel incat atentia sa ramana mereu vie. Spre deosebire de alte carti ce le citeam pana la final doar sa caut ceva atractiv(sunt capos), aceasta am citit-o fara a-i dori un final si cu placerea usurintei de transpunere datorata stilului...sau poate-s eu mai sensibil :D. In fine, cartea-i faina si merita citita, chiar daca (v-am zis?) am gasit-o printr-un anticariat la 2 lei.



Melodie de stare : Bonobo - The sicilian

Ma plangeam ieri de lipsa unui drum sigur in viata si-i invidiam pe cei pentru care acest drum e pecetluit de mic. Ei bine, la ei e alta problema : degeaba tu poti daca altii nu vor, o problema dezbatuta astazi in Cotidianul sub titlul Supradotatii: o bogatie prafuita a Romaniei. Copii acestia supradotati se misca haotic intre talent si sistem, intre placere si impedimente, intre posibile materializari de vise si realitati usturatoare.

Ce m-a uimit mai mult a fost explicatia Alexandrei Abrudan ce sublinia ca, de multe ori, ajutorul este venit de la cei de langa, de la cei ce-ar trebui sa te ajute.

„In domeniul muzicii, trebuie sa ai ori pe mama, ori pe tata in domeniu si sa aiba un nume mare. Sau sa ai bani pentru un profesor foarte mare. Altfel e greu, toti incearca sa te puna la colt, oricit ar nega-o. Se intimpla uneori chiar la tine in scoala, unde ar trebui sa fii ajutat"

Pai daca Alexandra nu stie sa suga pula si sa dea din cur pe ritmul banilor, cum dreq sa aiba sanse? Mai asculta si Marylin Manson, deci clar nu face parte din grupul pipitzelor ce-asculta telenovele si sunt platite sa realizeze recenzia unei carti ce n-au inteles-o. Deh, ele au tztze mari, cur...alea-alea.

Alt supradotat, victima a sistemului de "vere, e cu mine!", este Giuliano Zamolo, un impatimit al artelor martiale ce si-a primit caraba din fundu' gradinii inca de mic, cu ajutorul mentorului sau.

„Locul intii l-a luat un elev al presedintelui federatiei. Giuli trebuia sa faca o kata la categoria lui, dar antrenoarea, la intelegere cu presedintele, l-a pus sa faca una de centura maro. El a spus, bine, dar nu am voie, ma depuncteaza. A facut-o, era foarte bine pregatit, dar a fost depunctat. Lumea tipa in sala ca e facatura. La sfirsit, presedintele federatiei i-a spus: «De data asta te-am facut, Giuli!» Pe fata, unui copil...“

Stefan Mircea Gogoncea, un fenomen polivalent, afirma: „Eu as ramine in tara cu tot dragul, daca as avea certitudinea ca pot sa fac ceva aici. Dar nu m-as sacrifica pentru nimic, doar ca sa stau in Romania“. Tot el afirma si „Oamenii se impart in doua categorii, cind stau in jurul unuia care are succes. Cei care vor sa-l sustina si il admira si cei vreo 20% care sint invidiosi si care ar face orice sa te traga inapoi. De multe ori am avut de-a face cu persoane importante, care au preferat sa aleaga pe altii in locul meu. Cutare e mama concurentului, alta e sotia fratelui bunicului...“. Mai incap comentarii?

Stim cu totii ca, in general, lumea se teme de ceea ce nu intelege. Cum sa poata ala sa faca aia si aia? Dar de ce e asa si nu e precum copilul meu? Intrebari ce nu-si au rostul, dar se pare ca-si au locul lor bine stabilit. Comparativ cu acesti copii geniali, caprele celorlalti sunt moarte din start, da' parca mai dulce e suferinta ca al tau copil e unul normal (ciudata suferinta, nu?) daca poti arunca un bat, un ciomag, o dalta-n spitele evolutiei unuia mai daruit.

Am aruncat un ochi cu gugalu' si-am gasit o organizatie ce se ocupa de acesti supradotati, pe nume IRSCA GIFTED EDUCATION, iar primul meu impuls a fost sa ma duc sa vad care-s sponsorii lor, sa vad cam cat de mediatizata si cat de sustinuta e respectiva organizatie. Nu-mi fu deloc prezenta mirarea cand am observat o lipsa reala de interes din partea unora sau altora. Ce nu-mi placu fu si implicarea americanilor, implicare ce ma duce cu gandu' la "ii cresteti voi o vreme si-i preluam noi mai in colo", sorry, dar sunt antiamaricanizare, ata ete.

In fine, situatia nu e roz deloc (nici de timp, nici de spatiu), realitatea lovind putin cam tare obrazul campaniilor politice. Adicatelea banii de-au fost investiti in amenajarea(de 3 orin intr-un an - trebuie sa pape si stomacele lor, nu?) a spatiilor verzi de la mine de pe strada cu ajutorul, ba a unor pari, pa gardulete, ba ciment nu puteau s-ajunga la geniali de-acestia? Si cate-or mai fi fost situatiile in care s-au furat in draci. Bcali a dat 400 de mii de euroi la niste taietori de frunza la caii furati, dar nu poate baga cateva zeci de mii in sustinerea unor copii talentati. Dar na, voturile tin de numar, nu de valoarea celui ce voteaza. Si de-aci iar ideea ca nu toti ar trebui sa aiba drept de a vota. De ce sa fie totul condus de cei multi, naivi si neinstruiti? Pe vremea comunismului ii alergau sa-i cazeze-n mititici, iar acum le taie orice mijloc de reusita si asteapta sa vina americanii sa-i duca la plimbari lungi pe alte taramuri, in locuri in care se vor exploata cu cap talentele lor, in locuri in care nu vor mai fi romani.

Preselectia pentru American Idol, parintele Megastarului. I luv za ruacar and za freak!



Fame? Now? You?



Nu stiam ca Maical Jecsan s-a intors la culoarea sa initiala. Astia or supravietui, dar eu nu mai cred ca fac fata la o revizionare.



A, mi se pare ca am vazut-o pe Skin. Ce urat poate sa faca o balena esuata. E bine ca, dupa ce ca n-au voce, mai incearca si umpic de Prince.

- Andreeutza, ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
- Eu vreau sa ma fac balerina.
- Bogdanel, tu ce-o sa te faci?
- Eu vreau sa fiu cosmonaut.

Sa-i spuie careva Andreeutzei ca va deveni o curva ce-o va suge pe bani (bine ca nu pe eugenii), iar lui Bogdanel sa se aduca la cunostinta ca aselenizarea a fost decat o mare minciuna, iar sistemul nu functioneaza, oricat de mediatizat ar fi.

Ce vrem si ce putem deveni? Sunt oameni si oameni. Sunt oarecum invidios pe cei ce stiu ce vor face in viata inca din frageda pruncie. Unu' are inclinatii catre fotbal, altu' catre cantat, altu' catre desen si tot asa. Multi dintre acestia vor ajunge sa-si treaca inclinatiile pe un plan secundar din lipsa de resurse: ba au bani si n-au timp, ba n-au timp ca alearga dupa bani, ba au timp si n-au bani, ba nu au un suport in background, ba...ba...BA! No, ei stiu ceva la care se pricep mai bine, si-au descoperit atuul; daca nu pot sa-si realizeze visul, macar au la ce visa.

Eu unul habar n-am dupa ce s-alerg, sau ce sa-mi exploatez. Daca aveam un talent care sa se evidentieze net fata de celelalte mai ziceam, dar cum nu-i asa, dilemele-si fac simtita prezenta. Am 24 de ani si nu stiu pe ce drum s-o iau, cu toate ca variante sunt, dar inca-s cufundat in intrebari "o fi bine-ntr-acolo? dar intr-acolo?". Bun, sunt tanar si am timp sa-mi gasesc drumul, important e sa-l si caut, sa verific toate posibilitatile, de asta sunt perfect constient. Si totusi, cati nu sunt in situatia asta in care s-au pus in intersectie cu barba-n palma si privesc? De ce nu mai sunt semnele intr-atat de lizibile incat sa putem face alegerea buna din prima incercare?

Totusi, nu mi-as fi dorit sa fiu un geniu, un neintegrat al timpului si al vietii. Ii mai vedeam la televizor pe copii ceia de scriu poezii la 3 ani sau rezolva probleme dificile si vedeam ca le lipseste licarul vietii. Nu puteau sa se bucure de prezenta altor copii sau a soarelui fara a se vedea pe fata lor o urma clara de fortare. Nici s-ajung sa ma fortez pentru a fi natural nu mi-ar placea, dar atunci sigur n-as mai fi avut aceasta problema cu "unde merem?". Probabil ma-nsel eu si cei ce au avut parte de o exploatare a unei calitati evidente se plang ca n-au avut dreptul la alte incercari, sau cine ce alta trilema. Probabil si ei is iniviosi pe cei ca mine ce-ncearca mai multe cai.

Parc-am fi intr-un show televizat "Bun, ai ghicit pretul corect, dar acum trebuie sa-ti alegi ordinea usilor pe care le vei deschide. Doar una dintre usi duce spre telul tau in viata, restul doar iti vor manca bani si nervi, dar evident ca tu stii acest aspect din moment ce ai 46 de ani si te-ai descurcat lamentabil in viata. Nicio problema, oricum mai ai de trait 10 ani, oooops, asta nu trebuia s-o spun, este replica din alt shiw. Ba, care te joci cu foile? Eniuei, alege-ti drumul, iar...si iar...si iar... Poate vei reusi. Oricum mi-e indiferent, eu sunt doar prezentatorul acestui show crud. Macar inveseleste-te la gandul ca esti actorul principal in viata ta si spune merci ca nu au venit mai multi actori la auditie. ALEGE AZI! Vei fi balerina sau cosmonaut?"

Azi evolutia nu consta in a-ti depasi conditia, ci in a te incojura de personaje inferioare.

Ce au in comun Rolling Stones si Romania? Pana acum mai nimic in afara de niscaiva fani. La o populatie de 30 de milioane, e cam greu sa folosesti cuvantul "multi" cand te referi la fanii unei trupe, chiar daca este vorba despre una legendara. Situatia asta cu punctele comune s-ar putea sa se schimbe in curand. Se tot vehiculeaza prin mass media ca vor veni la Bucuresti pentru un concert gratuit. No, Rolling Stones in Romania e ceva...sf-istic, mai ales ca e o trupa ce pare sa-ntinereasca pe an ce trece, cu un Mick Jagger dubios de plin de vitalitate. Stau si ma gandesc, daca o fi pe dabogea...s-or ivi si manelisti? Doar sunt martor ca manelistii pot fredona la infinit "taaaaamtamtamtamtamtaaaaaamtam" de la Seven nation army intr-un karaoke spontan de o reala valoare culturala. Eniuei, sper ca aceste zvonuri repetate sa aiba un corespondent in realitatea imediat viitoare. Poate s-or gasi si alti binevoitori, gen RHCP, U2, R.E.M. si alti necunoscuti d-astia, sa ne premieze pentru integrarea-n UE. Meritam, nu?

U2 creeaza, Sepultura preia frumos. Sincer, prefer cover-ul. Parca Bono nu prea reuseste se puna atata putere cum a reusit in In the name of the father. U2 il are totusi pe The Edge. Este?!! :)

Ieri fusei prin oras ca ie reduceri si-am luat si eu una alta. Is fericit ca mi-am tras camasa lila si o geaca Little Big. Inca mai sunt reduceri de 50% la Little Big si Motor, cel mai favorabil e cu jeans-ii ca ajung pe la vreo 80 de lei la Motor si putin mai mult la Little Big. In rest, reduceri si pe la House of Art, am vazut un sacou reiat pe la 200 de lei care-si cam facea banii, da', in momentul respectiv, nu pe-ai mei. Unirii plin si asta de reduceri. Avantajul la barbati e ca nu-s prea multi care se imbulezsc si sa-si rupa unghiile tragandu-se de par atunci cand mai e o pereche de pantaloni nu-stiu-cum sau o caciula fensi. Mai avantajos in perioada asta a reducerilor e pentru cei ce au treaba cu costume, camasi etc., pentru ca aci chiar e cam pustiu.

Referitor la moda, snobism si prostie, am vazut niste cizme din cauciuc la Tina R pe la 60 de lei. Bai sa-mi bag. Adicatelea cizmele alea de le purtam cand eram mic si era chip de scandal cu noroi sunt acum la moda doar pentru ca le-a vopsit nu-stiu-cine? O sa ma duc sa iau cizme din Obor(care Obor?) sa le pensulesc oleaca si sa le vand ca cizme la moda. Oare s-ar imbraca una cu o fusta si sa poarte si niste cizme d-alea de pescar vopsite-n roz? Hmm...uberkinkyyy! In fine, io-s mai inginer si nu-nteleg arta si cultura. Sunt prea depasit de d-astea.

Asa, dupa cotrobaiala din magazine am luat o pauza si-apoi am iesit in oras sa aerisim produsele proaspat achizitionate. Dupa o bere-n Rembrandt am dat o tura prin Utopia, am vazut ca-i aiurea si-am ajuns in A. Ehh, aci ne-am pus pe-un tzopait si o distractie sora cu sor-sa. Eram trei oameni: eu, mandra si Billy, dar parc-am fi fost o haita. Deh, asta-i diferenta intre a iesi in oras cu 20 de oameni care nu misca (mai tin eu minte niste Gherlosi obositi) si a iesi cu 2-3 care stiu sa se distreze. Billy a plecat mai devreme si-am ramas eu cu mandra pana pe la vreo 5, cand am tulit-o ca dicioiu' prea o ardea nasol cu melodii de "plecati acasa!".

Fu interesant uichendu' asta, trecand peste faptul ca al meu pc infect mi-a comis o tampenie de-am pierdut un proiect. Ah, si vineri am fost in Bluzz la seara U2 unde-am socializat cu cativa turmisti si cu Mary. Deci da, fu tare.

In ultimii ceva ani am lasat cititul sa ajunga pe un loc codas in prioritatile mele. Pot sa invoc facultatea si multi alti factori, dar nu asta-i important. Important e ca a cam renascut pofta de cetit. Asta nu se datoreaza unor carti la moda, chestii cool si mediatizate. Daca era sa ma iau dupa asta, ultimile 3 carti inaintea asteia de-o citesc acum au fost cool si m-au enervat. Probabil nu-s eu destul da 'telectual sa rumeg corespunzator randurile respective, asta putand fiind unul dintre motivele pentru care nu prea ma atragea cititul, chiar si dupa ce terminam respectiva carte cu sfortari de calm si bunavoie - ideea e ca-s foarte optimist si tot speram sa dau de ceva placut pana la final...nu prea dadam. Eniuei, acu pusei mana pe "Bucuria de a trai" a lu' Emile Zola (o gasii printr-un anticariat la un pret derizoriu), iar cu respectiva carte s-a schimbat si pofta mea de citit. Bine, la inceput eram sceptic, ranit fiind inca de creatiile anterioare, dar, incet incet, am prins gustul placut al rasfoitului si mirosul de carte buna. Nu se pune problema ca acum sa-mi pun statusuri cu "eu citesc aia si aia" sau sa alerg lumea cu citate ca, vezi Doamne, a reusit ingineru' sa citeste neste pagini, ca doar nu citesc pentru altii. Problema ce-a aparut si m-a intrigat, si incitat totodata, a fost acea sete de comparatie. Bun, am citit o carte, doua...patru, dar parca e nevoie de mai mult pentru a te putea plimba cum trebuie in lumea asta a literelor. Simpla nevoie de a face conexiuni mi-a resuscitat pofta cititului, bineinteles prefer o carte buna si se pare ca ma atrag destul de mult clasicii. Nu mai stau urmez recenzii facute de dragu' mediatizarii si mai bine prefer sa intreb oameni pe a caror parere te poti baza, macar in acest domeniu sau, pur si simplu, sa ma duc la anticariat si sa iau carti care le simt eu c-ar fi bune. Dar ce ma fac daca nu-s cool?

Naivitatea stangaciei sincere e mai puternica decat o prestatie de Oscar.

E cam ciudata starea de-o am. Asa, un fel de "pula mea...". Se poate sa fie din cauza racelii ce ma tot agaseaza, dar am vazut ca nu posed doar eu acest chef, el fiind prezent si la alti purtatori.

Sambata am examen. Proiect cu prezentare. Weeee! Inca juma' de an si voi fi diplomat. Dap, asta devii daca-ti iei masteratul. Mereu m-am intrebat ce titulatura o sa am dupa 6 ani de facultate si am descoperit din greseala, aruncandu-mi ochii pe o cerere, unde-am vazut "diplomat" aruncat inaintea "ing."-ului. Nu mica mi-a fost si mie mirarea cand am aflat ca-s pe cale de a deveni diplomat. Bine ca nu voi deveni sacosha sau posheta.

Tehnologia e buna? "Evident!" ai raspunde. Doar te poti deplasa cu viteze ametitoare, poti zbura, poti vorbi cu Vasilescu ce se afla la 'nshpe mii de kilometrii distanta, ai acces rapid la yotta (10 la putoarea 24) de informatii doar dintr-o tastare, ai sute de canale de televiziune, ai forumuri si chat-uri si messenger-uri.

Ar fi bine daca tehnologia ar avea doar aceasta parte...pozitiva, dar intotdeauna exista si al doilea tais. Nobel a inventat dinamita in vederea folosirii ei in constructii, dar, dupa cum exista scopuri si scopuri, dinamita a luat si un drum mai putin pasnice. Diesel si Carnot au dat frau liber motoarelor pentru a usura deplasarea, bine ca acum ajuta la poluare. Televiziunea (cu toata mass media) nu e decat un mijloc de manipulare in masa (e clar ca aselenizarea merita Oscarul, anual!). Internetul face conexiuni, dar izoleaza oameni. Cati nu-s cei ce si-au pierdut realitatea intr-o virtuala existenta? Cand ai scris ultima oara un mail? Ieri? Cand ai scris ultima oara o scrisoare? Aham...

Trecand peste raul pe care-l fac unii altora cu ajutorul tehnologiei, e mai periculos raul care ni-l facem noi insine sau...permitem tehnologiei sa ni-l faca. Unde trebuia sa se opreasca acest proces tehnologic pentru a nu ajunge in aceasta situatie? De ce accesul la tehnologie nu se face pe baza unor examene? Poate era mai sanatos pentru multi dintre noi daca existau si altfel de impedimente. Pana la urma...suntem niste technowinners sau technolosers? Castigam mai mult decat pierdem? Pierdem mai mult decat ne permitem? Oricum, stiu sigur ca pe fi-miu n-o sa-l cheme Yahoo, dar Skype e un num interesat pentru un caine...

Un tip bate la poarta unei case! Un caine se ridica in 2 picioare si-i spune:
- Stapanul nu e casa!
Tipul lesina de spaima. Cand isi revine, il intreaba pe caine:
- Pai,daca esti caine,de ce nu latri?
- N-am vrut sa va sperii!

Scientists have finally discovered what's wrong with the female brain : On the left side, there is nothing right, and on the right side, there is nothing left

RATM cu Guerilla radio




si Killing in the name

Era o vorba ca unii oameni discuta oameni, altii evenimente, altii idei, in functie de valoarea lor (a oamenilor). Adevaru' e ca depinde mai mult de cat de introvertit sau extrovertit e omul, de tendinta de socializare, tentatia de barfa existand acolo. Barfa nu o cauti, nu stai sa arunci tu un rahat doi, poate-poate s-o trezi altu' sa-ti tina companie. Asa reusesti doar s-atragi atentia intr-un mod deloc favorabil. Stai cuminte, iti vezi de ale tale si, mai devreme sa mai tarziu, un sambure de frustrare tot isi arata coltu'.

Varsta este un element absolut irelevant in aceasta problema, limba dezlegandu-se dupa propriile-i reguli. Si daca-ti incepe un oarecare X-ulescu sa debiteze de-ale lui, e de preferat sa-l lasi sa-si lepede zadufu' si-i arati ca esti atent, fara a-ti periclita pozitia de neutralitate. Un "hmmm, nu stiam"..."aha" sau o simpla grimasa e destul. Nu putine-s situatiile in care barfitorii-s agenti dubli si te trezesti penetrat la spavanache si n-ai habar de pozitia ce tre s-o adopti. Barfa poate fi o modalitate de petrecere a timpului liber(a nu se practica de unu' singur c-o dam in altele) sau poate fi un simplu drum spre esafod, batatorit fiind cu naivitate si lipsa de experienta. Barfa reprezinta doar un alt exemplu al puterii cuvantului rostit. Cate n-au fost situatiile in care un simplu gand cenusiu indus in subconstient printr-o barfa nevinovata n-a intors dramatic situatii?

Sunt cazuri si cazuri. Subalterni "executati" de "binevoitori" cu limba ascutita si mieroasa, dar cu ganduri ascunse. Grupuri ce-si hranesc prejudecatile si crezurile cu ajutorul unor vorbe-n vant referitoare la terte persoane. Grupuri(2 sau mai multe persoane...) ce s-au scindat din cauza unor astfel de barfe. Iar exemplele le puteti lua cam de pe oriunde, doar cascati oleaca urechile si va convingeti.

Un film ce dezbate aceasta problema sociala expunand-o intr-un plan mai radical Gossip (cum altfel) arata cam cum ar decurge un posibil scenariu de barfa, bineinteles intr-un mod extrem. Si totusi, aveti grija cu cine barfiti. Maine s-ar putea s-o beliti.

Ca cam asa a facu sursa mea de la PC acu ceva zile. Enervant fu ca acum chiar aveam treaba cu pc-ul, dar deh, baiurile apar can' ti-e lumea mai draga sau te alearga mai mult.

Azi, in drum spre facultate, ma perindai pe la cateva magazine de calculatoare din drum. La Best-ul din Unirii era inventar, asa ca m-am dus la Depozitu' de Calculatoare. Imi arunc eu un ochi fugitiv pe oferta lor si ma-ntrerupe un vanzator.

- Cautati ceva anume?
- Ma intereseaza si pe mine un pret informativ pentru o sursa.
- Sursele sunt acolo.

"Acolo" reprezenta undeva in capatu' opus al magazinului. "A...bine ca-s sursele acolo. Vanzatoru' curului" am scrasnit in minte. Ma duc "acolo" si vad sursele, dar preturi canci. Ma chiombesc eu prin lentilele aburite cateva minute, dar tot nu gasesc vreun pret. Ma duc la alt vanzator.

- Fiti amabil, m-ar interesa si pe mine un pret informativ la o sursa.
- Vedeti in ala.

Ma uit in "ala", "ala" fiind cativa chiloti cu niste grafice de comparatie la placi video, harduri si altele, orice numa surse nu. "Astia sunt idioti cu pile!". Ma duc la al treilea vanzator.

- Fiti amabil, m-ar interesa si pe mine un pret informativ la o sursa. (Consecvent si calm :D )
- A...eu nu sunt cu calculatoarele. Incercati la colegii mei.
- Pai am incercat, dar unu' m-a trimis p-acolo, iar celalalt mi-a indicat o oferta aiurea.
- Nu stiu, eu nu sunt cu calculatoarele.
"Oooooh...bine ca tu nu esti cu calculatoarele, iar ceilalti sunt idioti". Ma duc sa ma uit mai cu atentie la oferta si gasesc pana la urma preturile si la surse. De mentionat ca au astia de la Depozit o oferta intr-un hal fara de hal, dar isi permit. M-am mai plimbat eu la un magazin doua si ajung iar la un Depozit si zic sa iau de-acolo ca oricum cam alea erau preturile in general si mai mult chiar nu ma incanta sa dau.

- Fiti amabila, m-ar interesa si pe mine o sursa.
- "No name" sau (multe alte marci)?
- Mai ieftinache, la vreo patru cinci sute.

Se plimba oleaca prin magazin duduia.

- Sa stiti ca n-am sa va dau punga.
- A...pai o cutiuta mica nu are si ea?
- Nu. Si imi zambeste tamp.

Gaseste sursa nebotezata si, cand mi-o aducea, imi zambea stupid a "vezi, ti-am zis ca n-are cutie". Imi venea sa-i zic "bine ca-mi zambesti. ma iexcit total si uit de punga". Am stat ceva minute ca procesoru' lor sa scoata o amarata de chitanta ca deh, eram la Depozitul de Calculatoare. Intr-un tarziu final a iesit si chitanta netrebnica, am platit si am fugit naibii. Nu-i chip de calcat in magazinele din acet lant. E plin de pilosi basinosi si idioti. Dar li se permite. Unde dracu' e condica aia de reclamatii?

Who's the biatch now?!

Saptamana de lucru inceputa cu spuma (deloc a marii) si nerv (deloc productiv). De ceva zile ma razboiesc cu o tuse enervanta. Mai sensibil de fel, m-a cam luat de prost raceala si s-a cuibarit in mine. M-as simti flatat daca nu m-as simti bolnav, asa c-am fo si pe la doftor. Statui mult. Mi-e somn si dor. Ma duc sa visez.

Aseara a murit Geanina. Cine e Geanina? Cum cine?! E...de fapt a fost nevasta domnului inalt si tuciuriu. Calca posomorat expunandu-si la inertie si burdihanu' de badiguard ca doar e angajatu' lu' Pescariu. A vorbit cu seful lui sa-i dea liber azi ca a murit nevasta-sa.

La 12 noaptea s-a dus in pat si pe la 12 si 10 Geanina a inceput sa respire suierand, avand o mimica macabra. A sunat la salvare la 12:15 si au venit aia pe la 12:25...12:30 ca sa-i spuna ca a facut atac si ca s-a inecat cu flegma ei.

Grasul tuciuriu isi racaie gatu' de o flegma ce-l deranjeaza. O mai suie putin...o mai inghite-n jos oleaca. Intre doua plimbari de flegma mai arunca doua vorbe, poate-poate discuta cineva si cu el. N-ar dori dusmanilor ce-a patimit el. Fata arata ca viata nu l-a uitat intr-un ungher de fericire, hranindul arar cu cate un ras. Mustata carunta devine fioroasa cand domnul urca flegma, iar geaca de badigard se-nfoaie pe el intunecandu-l si mai mult, aruncandu-l, parca, intr-un abis de anonimitate.

"Zicea ca le-a dat ea la ai ei si sa n-am grija. Acum ca a murit, m-au lasat asa. Era buna cand traia. Acum nu mai e buna. Si a venit acum...nu putea sa mai astepte o saptamana? Asta mi-e necaz. Peste o saptamana eram si eu in bani. A zis ca dau ai ei. I-am luat lu nepota-miu bicicleta, le-am luat si alora d-alea...Dar acum nu mai e niciunu. Avea suflet bun, dar ma batea. Tot timpul se trezea sa ma loveasca. Si bea...o betiva si jumatate! Au venit aia de la salvare aseara si mi-au zis sa vina medicu de familie sa constate ca ei nu fac d-astea, iar acum stau cu mortu'n casa. Si doctoru' asta, n-am mai vazut asa ceva! De azi dimineata sunt pe drumuri. N-as dori nici dusmanilor mei asa, Doamne!"

Habar n-am cine era Geanina. Doar ca era mama, nevasta si...un suflet bun.

Tras linie la blog ca-i an nou si pentru el, bine...abia in martie strange de-un motz, dar revelionu' tot l-a trecut, iar concluziile s-au tras si ele. Poai a inteles si el ca e mai popular cand duce o viata controversata intre surori si labii sau cand teatrul coboara in strada la fel cum a inteles ca unele versuri (sau altele) sensibilizeaza subtil. S-a redescoperit in biRectulRomaniei, filosoful aiurit sau in diferite interpretari. Hmm...oare anu' asta ce se va mai intampla?

E o arta sa stii sa oferi si tot o arta e sa stii sa primesti. Oferi o atentie, o maslina, o ridiche, la naiba, oferi si un cacat, dar cum il oferi conteaza. Conteaza gestul, conteaza povestea, conteaza momentul, conteza persoanele. Mi-e greu sa ofer cuiva o floare cu "na!", fara sa am si o poveste-n jurul ei. Nu trebuie sa o nascocesc trebuie doar sa fiu atent, la ploaie, la baticul vanzatoarei, la vantul ce flutura celofanul, la soare, la ceas, la televizorul din florarie. Sunt destule detalii ce pot creea o poveste care sa-mpacheteze cadoul intr-un mod frumos, fara a transpune povestea intr-o dimensiune prea siropoasa, dar se poate ajunge cu firul povestii si in s.f., numa sa prinda. Si ea sa nu ia floarea s-o arunce cat colo. Si nu e doar de o floare, e de un ghemotoc, de...un cadou oarecare, cel ce primeste tre sa transmita placerea pricinuita de respectivul cadou.

Complimentele-s la fel de sensibile pentru ca si ele-s niste cadouri, doar ca-s mai verbale si mai ieftine, dar deloc de neglijat. Si acestea ajuta cand sunt bine folosite, iar reactiile sunt pe masura.

N-am inteles niciodata de ce-s multi care nu pot oferi si sunt tot multi si aia de nu stiu sa primeasca? Sa fie oare socul surprizei? Nu se astepta sa fie complimentat pentru cravata sau sa nu se vada rujul asortat cu cerceii? N-as crede...

Situatia 1:

El: Poftim. Un trandafir.
Ea: Multumesc.

Sau:

El: Poftim. Un trandafir. Sa stii ca n-a fost usor sa fac rost de el. M-am luptat cu doua babe metaliste care vroiau si ele sa-l cumpere. Pfoaaai ce taraboi a fost.
Ea (zambind): Ai, ma...
El: Dar m-as fi batutu cu ele daca se ivea ocazia. Le dovedeam eu cumva.


Situatia 2:

El: Imi plac pantofii tai.
Ea: Da? Si mie. (sau) Mi s-a mai spus. (sau) Mie nu-mi plac. Ii port pentru ca mi i-a oferit X.

Sau:

El: Imi plac pantofii tai.
Ea: Multumesc.


Disclaimer: Nu e un post misogin...e unu' unisex. Sunt situatii ipotetice.

God's gonna cut you down N-am mai vazut atatea vedete-ntr-un videoclip de la Michael Jackson cu al sau "Liberian girl", videoclipul se leaga prea putin de melodie, iar ritmul e puternic precum mesajul.




Hurt. Dilematic.

Cre ca-i la moda deja, dar nu m-am putut abtzine sa nu-l postez si eu. Genitala melodie!

Anul trecut, tot pe 3 Ianuarie, eram lovit de o raceala ce m-a tintuit la pat vreo 3 zile. Anul asta se pare ca se repeta povestea, dar probabil o zi e destul de tintuiala. Anul precedent a fost unul foarte interesant, deci, daca e sa ne luam dupa "semne", si anul acesta va fi cel putin la fel de interesant. Sa spermam.