Un blog ratat

Shhhh...

Ce bine ca au venit sarbatorile. Un bun moment pentru fiecare de a-si evidentia latura sa umana. Ce bine ca putem sa aratam cat de buni putem fi. Poate mergem la impartasit si spovedit. Poate intreprindem si ceva care sa ne apropie de ceilalti. Poate suntem alaturi si de straini. Si ei merita atentia noastra, nu? Poate ne iubim mai mult familie.

Toate astea pentru ce? Pentru cine si pentru cat timp tot acest circ de doi lei? Nu e pentru "ei", ci pentru "noi". Pentru ca noi sa ne simtim bine in pielea noastra. Nu conteaza ca-n restul anului suntem niste curve ipocrite fara nici un Dumnezeu, dar important e sa imbratisam cu bratele deschise sarbatoarea de Craciun. Important e ca noi sa ne acceptam inumanitatea cu care traim restu' anului si sa ne dovedim noua ca suntem buni. Nu ne intereseaza de un necunoscut si de zambetul lui, ci ca noi i-am provocat acel zambet cu toate ca peste o luna o sa-l lovim pe la spate zambind, de data asta pervers. Nu conteaza ca tot timpul anului umblam printre milioane de necunoscuti, necunoscuti prea insignifianti prin comparatie cu noi si problemele noastre. Nu conteaza ca pacatuim in draci, dincolo de multe limite. Nu conteaza cata decadenta servim. Conteaza sa fim buni zilele astea. Ah, si mai sunt si sarbatorile de Pasti, moment in care iar ne aducem aminte ca trebuie sa fim oameni. Sa ne umplem sufletul de Lumina, bla bla bla. Nu inteleg aceasta ipocrizie de "azi sunt o persoana buna, sunt mandru de mine, iar aceasta zi le sterge pe toate celelalte in care nu am aceste calitati. eu cred ca am dreptate".

In subconstient s-a dezvoltat ideea de "trebuie" atat de puternic incat totul se desfasoara mecanic. Trebuie sa fim buni azi, trebuie sa facem cadouri, trebuie sa...trebuie sa.... Bun, asa azi, dar maine? Maine nu mai trebuie. Maine putem sa mintim, sa uram, sa fim prosti in mod voluntar, sa taiem in stanga si-n dreapta, sa scuipam, sa cacam totul.

Or fi altii care accepta astfel de situatii si se complac, dar eu nu pot sa sarut pe buze pe cineva care-a supt-o tot restu' anului si nici macar n-a supt-o pe-a mea. Nu pot sa accept niste curve ce se dau drept sfinti vreo cateva zile pe an pentru ca asa trebuie sa se dea. Ar trebui sa intelegem ca doua-trei zile pot contrabalansa un an intreg? Eu nu inteleg asa ceva. Tu?

Alice in chains - Don't follow (melodia conteaza, nu videoclipul)





Black Sabbath - Solitude




Led Zeppelin - Stairway to heaven

Sam The Sham & The Pharoahs - Wooly Bully



Coasters - Yakity Yack!



The Trashmen - Surfin' Bird (un oarecare videoclip)



The Kingsmen - Louie Louie



The Kinks - You really got me



Destul, ca obositi.

Stau si ma uit ingandurat la Marius. Nici nu stiu daca a fost vreodata altfel, de fapt…nici cum e acum nu stiu. As vrea sa pot sa vad dincolo de fizic si actiuni. Nu pot patrunde in lumea lui. Nu stiu daca e narcisism sau nebunie. Sau poate ambele.

Il cunosc pe Marius de mic, dar tot nu-l inteleg. La inceput era foarte tacut, abia daca schita ceva. "O fi mai retras" mi-am zis. Apoi, cu timpul, si-a mai dat frau liber sentimentelor, dar totul se petrece intr-un cerc destul de restrans, de fiecare data cand apare cineva cu care n-a petrecut destul timp sau nu-l prea ingite, se inchide in el, izolandu-se de orice tentativa de dialog sau contact. Cand e cu cei pe care-I cunoaste e mai liber, mai expresiv. Uneori mai si canta, lucru ce este foarte greu de crezut de cineva din afara, dar eu ii cunosc si aceasta parte, aceasta stralucire a sa. Ma duce cu gandu' la Elijah Wood din Sin City, personaj la fel de ciudat, bine…nu ma refer la ideea de canibalism ci de tacere si stralucire a glasului.

Inainte era ok, dar de la un timp trece prin niste momente cel putin bizare. Sta si isi mangaie reflectia in oglinda. La inceput am crezut ca doar e atent la ceva anume. "O fi mai ca femeile", dar era ceva mai mult. Am realizat asta atunci cand si-a sarutat imaginea din oglinda. Isi urmarea fiecare atingere a oglinzii ca si cum in oglinda ar fi fost EA iar fiecare atingere a oglinzii ar fi reprezentat o parte din ceea ce reprezinta perfectiunea unui cuplu, o sincronizare ideala, unde amandoi gandesc si actioneaza intr-o armonie inimaginabila. Fiecare miscare atragea dupa sine o reactie de fericire. I-am explicat ca e doar o oglinda, ca acolo e decat el, dar nu poate face diferenta. Nu intelege raceala oglinzii si nici sincronizarea ei eterna cu el. M-am pus si eu in oglinda sa ma vada si pe mine, poate asa intelege ca e o reflectie. A inceput sa se agite crezand ca vreau s-o fur pe EA. M-am speriat. Nu dupa mult timp a incetat sa manance, s-a izolat mai mult ca niciodata, n-a mai vrut sa iasa din camera lui, a refuzat total realitatea, lumea lui rezumandu-se la dreptunghiul oglinzii si la EA. L-am vazut ieri intins in fata oglinzii, fara suflare, fara gesturi, la fel de rece ca si EA. S-o fi dus in lumea ei rece si perfecta?

Ia sa vad acum, daca ma misc asa, ma va intelege? Se va misca oare la fel ca si mine? Ahhh, da…chiar se misca la fel ca mine. Unde-o fi fost atata timp? Unde ai fost atata timp? De ce nu vorbesti? Cred ca vorbeste simultan, dar poate prea incet ca s-o aud. Imi stie cuvintele inainte sa le rostesc si tot ce face e sa-mi arate ca ma cunoaste atat de bine. Nu-nteleg…de ce mereu e rece si se-ncalzeste doar cand o ating? Sa fiu eu oare caldura ei? Miscarile noastre sunt perfect sincronizate, dar nu ma fericeste asta. Vreau sa faca si ea primul pas, nu doar sa m-astepte pe mine doar pentru a-mi arata cat ma cunoaste. Mi-a placut la inceput s-o vad mereu spontana, mereu atenta, mereu vie, dar mi-e greu acum sa stiu ca ea nu face decat sa fie acolo prin mine, datorita miscarilor mele, datorita dorintelor mele. As vrea sa vad ca poate si ea sa dicteze un ritm, sa ofere caldura, sa vorbeasca, sa … Nu inteleg!!! Stiu ca ea E, dar cum sa stiu ca intelege ce-I spun daca ea nu face decat sa ma vorbeasca incet si in acelasi timp cu mine? M-am saturat!!! Toata lumea ma preseaza sa interactionez cu ceilalti. Nu-mi pasa de ceilalti. Pentru mine exista doar EA. De ce e atat de perfecta si rece? Nu o vreau perfecta...O vreau altfel, o vreau vie. Nu mai vreau sa ies din camera. Inchid ochii si sunt doar eu cu EA! Nimeni altcineva nu mai este in camera. Doar EA ma intelege, dar de ce nu e atenta la ce-i spun? De ce ma ignora? De ce nu vrea sa fie imperfecta? Mi-e rau. N-am mancat de atatea zile, dar nu mananc pana nu termina cu raceala asta. Nu mananc pana nu inceteaza cu perfectiunea. Daca ma iubeste, va deveni imperfecta pentru mine. Mi-e rau...foarte rau. Nu vrea sau nu poate sa se schimbe? Nu vrea sau nu ma poate iubi? De ce? Nu inteleg!!! Daca ea nu vrea s-o faca, o voi face eu. Voi deveni eu rece si perfect. Deja simt cum ma racesc...cum se duce din mine imperfectiunea. Uite, EA e mai calda acum. DA! Asta e solutia! Vin! Vin! Asa, incalzeste-ma! Vin! Mi-e dor de papagalul meu, Marius.

Duminica m-am gandit c-ar fi frumos sa ne incheiem week-end-ul cu o iesire la teatru, deci ne-am facut drum la "Teatrul Mic" si ne-am aruncat un ochi in programul zilei. Piesa ce se juca pe scena era "Pe gaura cheii", stiam c-am vazut-o, dar nu-mi aminteam nimic, cel putin posterul nu-mi spunea mare lucru. Ne-am luat belete si, cum mai erau aproape doua ore pana la inceperea piesei, ne-am gasit de lucru in pizzeria de langa Coyote Ugly, mereu imi scapa cum ii zice. Local interesant. Peretii aranjati astfel incat sa reflecte vechiul ce se asorteaza foarte bine cu picturile expuse pentru vanzare, luminile de un galbui prafuit completate fiind de lumanari, scaunele cu tapiterie-n ton cu localul. Servirea e de laudat, personalul dand dovada de promptitudine si atentie. Singurul minus il reprezinta muzica, in difuzoare auzindu-se un singur CD (sau un playlist) pus pe loop. N-ar fi fost o problema loop-ul daca n-ar fi continut, pe langa Patricia Kaas, Toni Braxton si cateva instrumentale imbinate placut cu atmosfera, si ASIA cu cireasa lor amara sau, cea mai cea, o melodie haus autohtona ce cuprindea filosofii gen "calc-o-n picioare, salt-o" si alte urari d-astea.


Am ajuns la teatru cu ceva minute inainte de a incepe piesa, timp suficient pentru a ne face comozi la balcon, acolo unde aveam bilete. Vazand decorul mi-am adus aminte de scenariul piesei, piesa ceva mai vulgaro-libidinoasa, dar cu destule momente amuzante pentru o Duminica seara. Ne-am aranjat noi comozi in scaune si am mai aruncat cate un ochi pe ici pe colo sa mai treaca timpu'. Dupa cateva secunde de scrutari, mandra mea m-a atentionat ca este flancata de un imputit. Am aruncat si eu un ochi si-am observat un supraponderal ce se afla in dreapta mandrei. De miros nu m-am lovit, dar am crezut-o pe cuvant.

Incepe piesa. Prima scena amuzanta, prima consternare. Nu de pe scena ci din spate. Undeva la doua randuri in spatele nostru se pozitionase o domnisoara cu snururi in par (d-alea la moda). N-am nimic cu snutuletele, dar micuta domnisoara beneficia de un ras capresc si constant. Cred ca 80-90% din piesa actorii au fost acompaniati de rasetele fatucii. La inceput a fost bizar pentru ca se declansa prea des si prea nemotivat, dupa care a devenit iritant. Eu mi-am facut scoala stresului cu frati-miu, deci nu ma stresa ca behaia (sau ce fac caprele….in afara de a sta), dar ma deranja ca se suprapunea peste replicile actorilor. Bine ca vazusem piesa, ca altfel tare nervos mai eram. Din cand in cand porcul mirositor mai ridica din brate si mai lansa o unda de damf, mein damf si mi-o mai lipea pe mandra de mine. Ar fi fost amuzant daca eram la prima intalnire pentru ca mi-ar fi usurat munca de apropiere, dar asa nu facea decat sa deranjeze. Porkenstein, pe langa faptul ca duhnea a alea-alea, mai si ragai in gusa la un interval anume, chiar n-am numarat secundele intre doua capodopere. Am stat noi ce-am stat, dar n-am mai rezistat undelor de damf, asa ca ne-am mutat un rand mai in spate. Aici mirosul nu era asa de persistent, ragaiturile dolofanului nu mai erau perceptibile, iar cu capra aia mica ne-am obisnuit, oricum…din doua rele trebuia s-o alegem p-aia mai putin rea. Am urmarit piesa de teatru printre eschive ale nasului si concentrari la replicile actorilor. Si totusi, sa luam partea buna a lucrurilor: nu am fost taxati pentru porc si capra.


Mi-am adus aminte de gluma cu oaia si bancurile. Putem sa inlocuim oaia cu o capra cu snurulete-n lana.

Leul nervos face intrunire mare de bancuri.

- Bai animalelor, fiecare tre sa zica un banc. Daca nu rade toata lumea, ii tai capu'.

Se pune prima camila, spune un banc amuzant, toata lumea rade-n afara de capra. Harst! I se ia capu' camilei. Dupa executia camilei urmeaza marmota. Asta, agitata , scoate o gluma idioata. Toata lumea tace in afara de capra.

- Capro, ce tot razi? Gluma a fost infecta…
- Bai ce banc misto a spus camila.

Ta-daaah! :)

Thank you for smoking e un film pentru PR-isti in primul rand, punandu-se pe pelicula o lectie adevarata intr-ale lobby-ului. Totul se petrece in jurul tigarilor si al efectelor lor, actorul principal fiind vioara intai a unei societati ce apara interesele producatorilor de tigari. Problemele apar din toate partile, dar valoarea cuvantului si, mai ales, tehnica folosirii sale inclina balantza corespunzator.

Filmul este plin de replici cheie si faze imprevizibile, unele mai haioase decat altele, totul perindandu-se intr-un mediu real si verosimil. Mai mult de atat nu e cazu' sa mentionez deoarece s-ar putea sa dezvalui mai mult decat e necesar. Filmul este unul ce trebuie neaparat vizionat. Deci enjoy, or else...

Astazi, ma plimbam de la un calculator la altu, stresam cand un inginer, cand altu' si am dat de niste integrame. Erau "Academia de integrame", o revista mai...porcoasa sa-i zic asa. Adicatelea cuprinde caricaturi porno, iar dezlegarea integramelor contine si ea ceva pornoreli. In fine, daca iti vedeai de dezlegari, nu era cine stie ce problema. Si chiar si-asa, sunt oameni peste 40 de ani, oameni ce stiu cateva cuvinte din argou.

No...eu si un alt inginer ne-am luat de detinatoarea respectivei reviste "ahaaa, d-astea dezlegati, ha?", moment in care doamna respectiva s-a scuzat si ea ca i le-a dat vanzatorul, ca nu-stiu-ce, in fine...chiar nu ne interesa prea mult provenienta, dar ne placea ca se rusineaza intr-un mod mai mult sau mai putin vizibil. Rezolvam (eu si cu celalalt inginer) o integrama si o lasam pe masa.

La un moment apare si o alta duduie si ia revista si se uita prin ea. Dupa ce-si arunca un ochi, azvarle cu revista la gunoi. Eu cu celalalt inginer am ramas cam blocati.

- De ce-ati aruncat-o?
- Pai daca nu era a mea.
- Pai si...?
- Ce ma intereseaza ce era. Am aruncat-o.

Eu mi-am vazut de ale mele si cand m-am intors prin zona am vazut revista rupta. Pesemne a avut loc o discutie si duduia a rupt revista de nervi. Probabil ca s-a ofticat ca nu stia a cui e revista ca noi nu i-am spus sau mai mult ca sigur s-a rusinat cand a vazut tzatze goale-n caricaturi si a rupt revista, cu toate ca nu era a ei. Hmm...urmele comunismului greu se sterg. Ntz ntz ntz. Ma-ntreb ce-or face babele daca aduc un "Hustler" prin birou...

Ma uitam pe contoarele mele(de useri) si am vazut ca din martie-ncoa am cam avut 21.OOO de vizitatori. E de bine?

Tot rasfoind aceleasi contoare am mai aruncat si un ochi pe "came from"-uri.

pro-bike.ro - se pare ca micutul kiwi chiar face ravagii in randul cititorilor.

www.google.ro/search?hl=ro&q=cuvinte cu doi e&meta= - Este rare acestea.

www.google.ro/search?hl=ro&q=idei principale alba ca zapada&meta= - Saracu' om, a dat peste perlele alora de la FJSC. Le-o fi luat de bune?

Google Search: fetele de la taraf se fut - Sex, vulgare si tzambale.

MSN Search: olderme - Oldereeee, te cautaaaa craiii. Sa le spun ca esti maritata?

Google Search: all i ever wanted all i ever needed is here in my arms words are very unnecesary they can only do harm - Depeche vous, s'il vous plait.

Google Search: take+ five brubeck - Da, da, da! Misto melodie!

MSN Search: eggball - Sare pe ou pe rana.

Din capitolu' "Cui dau altii limbi". :)

Am scris "se merita" in ideea ca ele intre ele se merita, continuarile ca despre asta vorbeam.



Bun, asta e primul clip zaraza. Il stie mai toata lumea ca deh, de la un timp totzi e domni, ce plosca lor. Bon, se pare ca spotul se adreseaza celor cu ceva cultura, celor cu ceva principii morale (astea-s cele mai amuzante, dar e alta mancare de pesti), in fine, spotul reprezinta un gadilici la orgoliu' celor ce beau Zaraza sau mai citesc o carte din cand in gand. Spotul e ok spre misto, avand un impact destul de mare. Bon, mai jos sunt si reactiile unora si altora vis-a-vis de acest spot.




OK, problema apare cu ultimul spot de la Zaraza; nu mi-l mai amintesc exact, dar o sa incerc. Cred ca s-a vizionat si acest spot ca nu-l gasesc pe youtube sau pe iqads. In fine, in acest spot sunt puse sase poze pe un panou. Se ataca putin personajele cu masini kewl, mobile cu blutut si pe cei ce-au pupat in cur sa ajunga sus, sau ceva de genu'. Bon, pana aci doar faza cu pupatu-n cur e deplasata, la fel de bine putand sa zica si "pentru cei ce n-au supt pula" sau "nu s-au ars in cur" ca la o adica sunt mai des uzitate decat "pup in cur". Mai departe Zarza ii saluta pe cei ce dau banii doar pe carti, calatorii si pe filme. Haida na ca ce-i mult strica. Deci o masina buna costa mult si presupun ca nu sunt prea multe persoane care ar prefera o dacie in locu' unui mertz. Nu sunt fan inrait Mercedes (eu unul prefer Jaguar XJR...mmm...se simte careva? macar de ziua meaaaa? :D ), dar daca ai mertz asta nu-nseamna neaparat ca esti basinos. Se preapoate sa fi strans din cur o vreme pentru a-l achizitiona. Aici reclama scoate la iveala frustrari. Adica daca aia are masini scumpe este niste bashinoshi sau na, nu e domni.

Apoi e faza cu datu' banilor pe carti, filme, calatorii. Alooo! Cineva sa le explice realizatorilor spotului c-au luat-o razna. Din cate stiu eu calatoriile se fac pe bani, cartile se iau pe bani, filmele se vad pe bani (sau prin vecini, sau de pe net). Importanta e faza cu calatoriile. Poai ca sa-ti permiti sa dai banii doar pe carti, bani si calatorii inseamna ca pentru celelalte necesitati ai bani din alta parte, deci esti un intretinut. Deci pana la urma intretinuti sunt si aia de se pozeaza-n cluburi si aia de se duc in calatorii si dau banii pe carti. Exprimarea lu' domnu' respectiv lasa de dorit avand in vedere ambiguitatea mesajului general.

Finalul, daca nu ma-nsel e cu "Valoarea nu sta in ce detii, ci in ce stii". Hai sa fim seriosi, pot sa detin cunostinte si deja se strica treaba si nu mai e bun spotu'. Nu ma mai gadila in orgoliu.

Primul spot e fain, incisiv, critic, aranjat. Al doilea e ambiguu, vulgar, frustrat. Inca o data se demonstreaza ca urmarile unui succes nu se ridica mereu la aceeasi inaltime. Deci se merita?

Nu e copac, ci este florarie. Eu molfaind un corn cu ciocolata, stirista aberand despre ubertragedii la ororile de la stirea 17, florareasa impachetand unui client niste garoafe, clientul asteptand.

- Daca doriti ceva, sa-mi spuneti.
- Astept sa terminati.

Mai ma uit iar la orori cu babe proaste. Vreau sa-i iau lu' mama niste garoafe asa...ca mi-a venit mie. Ii iau flori ca mi-a venit mie, garoafe-i iau pentru ca stiu ca-i plac. Termina clientu', ma duc si eu.

- Fiti amabila, as dori si eu trei garoafe, una de-aici, una de-aici si una de-acolo.

Florareasa alege gresit.

- Nu d-aia!
- Da' de care.
- D-aia.

Alege pana la urma 3 garoafe cum vroiam eu, una rosie, una alba, una roz si se apuca sa le aranjeze.

- O pun pe asta alba in mijloc.
- Nu. O vreau pe aia roz.
- Ziceam asta alba ca e mai mare.
- Nu conteaza. Aia roz in mijloc.

Ma-ntorc iar cu privirea la tembelizor, chiar era interesant cat de proaste-s unele fiinte. In continuare haleam la corn (ce cornuri mari fac astia la fabrica de paine, iar cornurile cu ciocolata au si ciocolata-n ele). Termina treaba, platesc, nu fac doi pasi si ma-ntorc.

- Nu e bine asa.

Vanzatoarea se uita la mine, blocandu-se putin.

- Ce nu e bine?
- Panglica asta nu se pune la florile astea.
- De ce?
- Nu se asorteaza cu nimic.

Vanzatoarea se blocheaza putin mai mult.

- A...a...daca n-ai zis.
- Pai n-am fost atent. Ma uitam la stiri.
- A...a...pai...
- Ehhh, data viitoare sa nu mai faci asa.
- ......
- Ok, am plecat.
- Hai ca esti cel mai tare barbat! Toate alea...

Zambesc

- Sa nu uiti sa-mi aduci aminte data viitoare.
- Nu uit.

Deunazi m-am prins eu ca n-am mai citit nicio carte (de beletristica, ca de tehnice tot am parte) de ceva timp, asa ca am zis sa pun mana pe ceva. Cum aveam colectia "Cotidianul" de la numaru' 5 in colo, mi-am zis ca e cam incompleta situatia, asa ca m-am dus peste cei de la Editura Catavencu si mi-am luat si volumele lipsa. Foarte amabila si simpatica doamna Servastre, daca-mi mai aduc aminte bine numele.

Prima carte din colectie este Ai toata viata inainte scris de Romain Gary. Trec peste descrierile si comentariile ce le puteti citi cu un simplu google-click si ajung si la parerea mea neavizata. Romanul incepe simpatic, intr-un ritm alert, cu fraze ce pot reprezenta teme de carti filosofice legate de viata, moarte, moralitate, fraze ce pot fi folosite oricand pe post de citate, dar totul intr-o exprimare ciudata. Trecem peste limbajul trivial, ca nu asta e problema, dar inconsistentza actiunilor m-a derutat. Pe de-o parte Momo(eroinul principal) da semne de precocitate, pe alta parte da semne de retardat implicandu-se in activitati de o reala incostienta. Bon, la inceput e acceptabil limbaju' si stilul scriitorului, dar asta doar pentru vreo 1O pagini. Dupa asta deja devin deranjante laitmotivurile mai mult decat frecvente. Nu prea m-au incantat niciodata aceste repetari dese de idei, explicatii, fapte. Mi se par bune legaturile intre peisaje, dar nu in acest stil. Prefer subtilitatea in locul agasarii succesive. Dupa vreo 20-30(parca) de pagini se epuizeaza si lectiile de viata si totul devine o monotonie iritanta. Povestea este destul de interesanta, ce-i drept, dar rafalele ciclice de exprimare strica tot ritmu' cartii.

Cel putin de vina este adaptarea pentru ca am observat cateva traduceri anapoda si am mai dat si peste cateva greseli de gramatica si redactare. Hai ca peste gramatica si redactare pot sa trec usor, dar peste adaptare...mi-e cam greu.

Spre final, cand Momo este pus la incercari, pentru a se scoate in evidenta maturizarea sa prematura, se fortzeaza putin cam mult nota cu actiunile si gandurile sale, lucru ce iar nu m-a incantat.

Cartea se vrea scrisa de un copil ajuns la varsta de 14 ani, dar maturizarea fortata (de catre autor) ii taie lui Momo mult din ideea de copil, dar nici nu-i ofera destul din notiunea de maturizare, personajul osciland tot timpul intre extreme. Explicatii pentru actiunile sale se pot gasi foarte usor, la o adica si despre o piatra din varf de munte poti scoate cateva idei profunde, dar autorul forteaza nota bagand prea mult in Momo, la un moment dat bagand si replica "eu nu m-am nascut copil" sau ceva de genu' asta. Totusi, Momo nu este un geniu, in acest caz intelegeam, ci este un simplu copil de curva ce s-a maturizat prematur. Oricum am citit din prefata ca ar fi precoce(cu toate ca-s destule situatii ce contrazic aceasta opinie) , da' s-a batut mult prea mult tam-tam pe tema asta, dar de fapt spre sfarsit se vede ca de fapt e invers. La finalu' cartii eram deja "haaai frateee in puii mei ca ma plictisesti " si mai asteptam un pasaj de bun simtz, ca sa nu cred c-am citit 160 de pagini doar pentru cateva randuri. Repet, la cum se prezinta textul, cred ca s-a pierdut mult din "aroma" cartii prin traducere si adaptare. In romana cartea e iritanta, cel putin pentru mine. Nu ma prinde stilu' asta scuipat cu mitraliera. Dar, repet, parerea mea nu e avizata, nu e sustinuta de paralele si de opinii asemanatoare ci doar de impresia lasata.

M-am uitat pe net si am vazut aici parerea unui altui cititor, parere evident contrara. Uitandu-ma putin pe blogu' lui vad ca si el ceteste colectia Cotidianul, dar nu ma-ncanta deloc opinia sa. Cateva epitete aruncate contradictoriu si gata. Emotionanta? Nicidecum, poate doar explicita. Pasajele ce se doresc emotionante m-au lasat mai mult decat indiferent, ba mai rau, repetandu-se asa de des m-au iritat. Claritate este in exprimare, subtilitate...mmh...mmhh...aci e discutabil, fiecare vazand ce doreste sau poate. Ce ma deranjeaza e lipsa de liant, multe dintre pasaje se succed la modul "jap, jap!", mod ce nu ma fura. In fine, gusturile nu se discuta, dar se posteaza, iar parerile tin si de experientele vietii, una fiind sa faci analogie intre opere, alta e sa o faci cu amintirile. Mai tine si de imaginatie, caracter etc-ul fiecaruia. Sau poate asta se-ntampla cand inginerii se lovesc de literatura. Ce insensibili tre sa este acesti ingineri :). Deci cartea merita sa fie citita doar pentru cateva idei frumoase ce mi-au furat un "foarte frumos spus", dar pe ansamblu, ce-i mult strica. Daca se rezuma la o nuvela, poate avea alt impact, nelasandu-mi timp sa ma suprasaturez de jap-jap-uri, dar asa...

Pentru cei ce vor sa downloadeze formatul pdf, sa clickuiasca ACILEA, sa se duca la "Volume traduse", right click, save target as si ata ete. Va dau voie sa le downloadati si pe celelalte :D, oricum nu ieste ale mele.

...sau cel putin stapanii lor. Se pare ca postu' Au innebunit cacatii a fost vizionat de cineva, fie el caine, stapan de caine, ruda sau prieten al stapanului de caine, ruda sau prieten al cainelui. Bine, inca mai isi marcheaza teritoriu printr-o fecalizare a locului (azi dimineata, adormit mergand, am fost nashic de rahat. adicatelea i-am luat motzu' unuia. bine ca doar motzu' si nu m-am dat pe el ca pe ghetzush, ca am mai vazut eu cateva excremente intinse), dar au alt obicei in program de la un timp. Acum ei fac caca la inaltime. Sa va sexplic, acum ceva luni (3-4 sa fie la numar) s-a intrat cu constructia-n strada mea si, pe langa sosea, au mai lucrat si la niste borduri ce separa trotuarul de gradini. Bordurile astea-s ca m inaltute (100-200 mm) si destul de incomode, in sectiune avand forma de trapez, dar asta nu i-a impiedicat pe micii cacaciosi sa-si faca trebile si acolo. Pesemne s-au simtit lezati de postarea mea si au zis totusi sa nu mai creeze jaloane imputite din 2 in 2 metri. Sau poate au facut cacutza la-naltime sa se aplece mai usor stapanii sa adune. Si stapanii, era ta-su', ma!

Un alt impatimit al genului.

Am ales varianta cu scene din Equilibrium pentru ca e destul de reusit mixaju'.

Daca toti am arata la fel, care-ar fi definitia narcisismului?

Vineri am stat cuminte acasa. Chiar n-am simitit nevoia sa ies undeva. Am stat si-am downlodat "Good Will Hunting" ca tot mi s-a spus ca-i bun. Si fu. A fost un film previzibil dar bine conceput astfel incat sa te mentina atent, fara clisee enervante, fara actori rataciti. Lipsa de imprevizibil e contrabalansata de regie si jocul actorilor. Mi-a sincer placut. Chiar e un film de vineri noaptea pe la 4, cacam pe la ora aia s-a terminat.

Sambata am avut neinspirata inspiratie de a alege ca loc de distractie "Twice". Stiam ca e idiot acolo, dar am mai acordat o sansa. Mare greseala! Sa nu mai fac asta niciodata! Deci...erau mai multe persoane decat ar fi fost de bun simt, era plin de baetzi kewl, cul, cool, whatevaa (mai nou e la moda genu' de spaca cu care ma rusinam eu cand o purtam acum vreo 10 ani, din aceea cu plasa, dar na...acum se poarta), dansatoare incapabile, burtoase si cu tztze aiurea (astea sigur n-au fost alese pentru ceea ce pot face la bara ci pentru cat de bine si-o trag), muzica mai kewl decat baetzii care dansau pe ea (Loredana ruleaza impreuna cu alte "staruri" autohtone!), la nivelul de jos nu era aer, la celalalt era curent. In fine, nu prea ne-am distrat noi cine stie ce. Nici macar Boris nu si-a gasit blonda de Twice. Macar atat...Cea mai interesanta parte a serii a fost cand ne-a dat Papusha in giratorel, giratorelu' numindu-se un Passat care se-nvarte-n sensu' giratoriu ceva vreme. Ne-am dat noi in giratorel pana ne-am simtit cu fluturasi in stomac ce nu erau din cauza vreunui trac.

Duminica am avut parte de frantzuzisme. Am fost la Elvira Popescu sa vedem si noi Lundi matin ca sa ne delectam cu ceva frantzuzisme. Am ajuns acolo cu intarziere dar la timp pentru a prinde filmul exact de la inceput. Spiritul romanesc se simtea inca de la intrare, lume mai multa decat era cazu', iar dupa ce s-au terminat biletele pentru scaune s-au dat biletele pentru scaunele de plastic, apoi biletele pentru stat in picioare, apoi s-a dat liber "lasa-i sa intre". Mai, gestul ar fi fost ok daca s-ar fi putut respira in sala aia! Nu ma deranja ca era sala plina, dar ma deranja ca eram nevoit sa transpir mai mult decat mi-am planuit sa transpir la un film frantzuzesc. Si nici macar nu era asa palpitant. Dupa film au urmat divergentele intre mine si mandra pe seama filmului. Eu am inteles tot scenariu' de la inceput, deci imprevizibilul pica. Sirul lucrurilor era destul de evident si puteai sa legi si anticipat scene se aflau la distanta de o ora sau de 5 secunde, filmul fiind presarat cu clisee clare. Bun, am zis ca scenariul il stim, dar sa ne uitam la regie. De la regie ce sa te astepti? E cam greu, daca nu imposibil, sa abordezi corespunzator un numar asa de mare de aspecte ale vietii intr-un timp atat de scurt, chiar dac-a durat 2 ore. In filmu' asta e vorba de un muncitor ce se hotaraste sa ia o pauza asa ca se duce sa se plimbe si se-ntoarce. Cam atat despre palpitantul din film. Totul decurge previzibil si lent de stateam "ok, face aia...acum face aia...". Ideea e interesanta si chiar se putea scoate ceva mai mult din filmu' asta daca se punea accent pe detalii si restrangea planurile de desfasurare a actiunii. Cam cat de explicit poti sa fii cand vrei sa exprimi idei ca libertate, viata, fericire, iesire din rutina atunci cand ai ca platou Venetia si un satuc din Franta? Ma mai deranja si umorul tipic englezesc. Nu stiu de ce, dar in franceza, cu francezi nu suna cum trebe, parca nu mai e sarcasmul ala "in scarba" al britishului, ci doar un "mai zi o replica sa treaca timpu' ". Evident ca mandra a concluzionat cu "Nu te mai iau la filme frantzuzesti!", ea fiind o amatoare a respectivului gen. De parc-ar fi dupa ea! Sa ratez eu sansa sa fac scandal? :D ki ki ki. Bun, dupa film a urmat o plimbare de seara, de duminica seara. Placut, foarte placut.

Acasa, cand eram pe punctu' de a adormi, am butonat si-am ajuns pe TVR1 si-am vazut ca-ncepe un film. "Hmm, Duminica seara...astia dau filme bune. Ia sa vedem." Si am vazut...Aprez vous. Evident, frantzuzesc filmu'. Un el incearca sa se sinucida, un alt el il salveaza si incearca sa-i refaca acestuia viata. Iar de-aci reactii in lantz. Eu m-amuzam de familiaritatea ideii, destul de przenta astazi. O comedie ce era necesara pentru a inclina balantza cum trebe dupa vizionarea filmului acela pesimist, "Lundi matin" adicatelea. Amuzant, intortocheat, realist, vioi, de zambilit.

Weekend mai calm, dar in urmatoru' ma voi razbuna!

Una dintre formatiile mele preferate.


Flutter



Silver - Videoclipu' e de fapt un proiect al nu-stiu-cui, dar melodia conteaza.

Mama, ieri mergea dinspre munci spre casa. In fata ei se deplasa, la cativa metri mai in fata, un tip cu nu-stiu-ce reclama-n mana. Timp de ceva zeci de secunde respectivu' s-a fofilat, s-a scremut, s-a stresat sa-i cada "din greseala" reclama din mana. Poate nu erau cosuri de gunoi, poate nu avea chef s-arunce la cosul de gunoi, poate era nou in bransa si nu stia cum sa scape de surplusu' de munca. In fine, a reusit el sa-i dea drumu' reclamei si s-a deplasat in contiunare. Mama, care-l zarise intre timp cu tot circu' lui, s-a dus, a luat reclama si s-a dus dupa tip:

- Domnu', v-a scapat asta.

Surprins vadit de actiunile mamei mele a prins o voce de cocota (asa a povestit mama):

-A, nu trebuia...E doar o reclama...

Precis in gand i-a transmis mamei deloc de post, dar na, mama, la cum o stiu eu, ii zambea fericita ca a facut o fapta buna. Azi dimineata zambilea prin bucurie de situatie. "Ala o fi vrut sa scape de reclama si eu m-am dus dupa el. Nu prea se astepta". Deci exista cosuri de gunoi! (mai putin prin Rosetti) Use them!

Uitandu-ma la reclama de la "Zaraza" am fost atent la urmarile sale. Pe langa faptul ca i-a gadilat pe cei carora le placea aceasta licoare (si mieee, si mieee :D), a mai gadilat si orgoliul snobilor, ca deh...daca e pentru domni, hai si noi ca se da cu respect. In fine, nu la cifra de afaceri vroiam sa ma refer ci la impactul avut asupra vocabularului telespectatorului. Adicatelea multi dintre romani, privind reclama, s-a gandit "stai ma, ce dreq e aia fortuit? hai ca de citit nu citesc io pe Kafka...oricine-ar fi ala, da' ce-nseamna fortuit?". Una este sa difuzezi o emisiune culturala care este pusa sub titulatura "cultura" si alta este sa oferi cultura, fara sa intrigi constientul omului, ca ala "tipa" ca nu vrea cultura, ci manele. Si ma gandii eu, cum ar fi sa li se sugereze astora din publicitate sa culturalizeze lumea? Adicatelea in reclame, promo, gingle-uri etc. sa se introduca subtil cate un cuvant mai putin folosit, cuvant ce nu e prezent in vocabularul fundamental. Mi s-ar parea finut ca omul sa fie culturalizat nu cu japca, ci pe...nestiutelea. Bine, ideea se poate extinde si la alte elemente de cultura strecurate "din greseala" pe ici colo si nu doar in televiziune/radio, ci si pe pachetele de tigari(in loc sa puna poze urate, mai bine pun niste cuvinte, niste picturi etc.) pe etichetele de la sticlele de alcool sau ceofi ca deh, cand citesti sa si citesti si pe unde s-o putea, dar nu fortat sa suprasatureze, ci asa...subtileanu si treptat.

Nu stiu de unde e (pre)luata ideea, dar concursul este superb. Mai multe persoane(4 la numar, echipe de 2 cu 2) se-ntalnesc in fiecare vineri pe TVR 2 la "Campionatul de comedie" dovedindu-si talentul in ale teatrului, totul bazandu-se pe improvizatie. Probele prin care trec sunt destul de solicitante si destul de edificatoare in ceea ce priveste talentul concurentilor. O emisiune ce merita toata atentia, "descalificand" cam toate sitcomurile romanesti, avand ca avantaje calitatea concurentilor si circumstantele desfasurarii.

P.S.: De deranjat m-a deranjat un personaj de langa prezentator, cred ca-i actor, da' cu umorul e la pamant.

Statia de metrou la Dristor. Lume multa, galagie, inghesuiala. Vine metroul, d-ala cu grafitti de nu vedeai daca-i lume inauntru. "Sa speram ca nu e plin". Era. Iese putina lume, da sa intre multa, alunec si eu repede printre oameni si reusesc sa intru. Incerc eu sa respir, imi iese...din cand in cand, deh...unii s-au certat cu ceasu'(aia de la METROREX, de te fac sa astepti mult prea mult), altii cu apa(cine se spala de dimineata, departe ajunge), iar altii cu codul bunelor maniere(discutii aprinse acompaniate de precipitatii, coate-n coaste etc.-uri d-astea). Dupa ce trec de Mihai Bravu incerc sa-mi fac si eu loc printre inghesuiti anuntandu-mi dorinta de a cobori.

- Fiti amabil, coborati la prima.

Iar raspunsul mi-a venit tocmai dincolo de cromagnon:

- Nu...De ce? Cobori?

Am aruncat un Buster Keaton-esc "Da" si am ramas ceva vreme blocat pe idee. La ce dreq (nu) se gandea individu' cand a pus aceasta intrebare? Credea ca fac vreun sondaj ceva? "Siii, oameni buni, sunt de la «In gatzii presei » si fac un sondaj in acest vagon. Deci ii rog pe cei care coboara la prima sa ridice mainile-n aer si sa strige cu mine «totul va fi bine! hai si tu, coboara cu bine»". Sau poate credea ca incerc sa leg un dialog cu el: "Salut, cobori la prima? Cum? Nu? Ehhh, era o vreme cand nici eu coboram la prima. Stai sa-ti explic, cand eram in liceu coboram in partea ailalta, cand eram in facultate coboram la a 4-a, din cand in cand mai cobor la a 5-a, de multe ori la a 2-a, chiar si la a 4-a. Bai ce vremuri erau cand nu coboram eu la prima". In fine, incercam sa inteleg rostul intrebarii, dar se vede clar ca prostia trebuie luata ca atare, nicidecum inteleasa.

Ajuns la Timpuri Noi am coborat totusi, dupa un mic meci de rugby intre cei ce sunt prea inghesuiti sau miserupisti sa se miste si cei care-s prea prost crescuti sa urce dupa ce se coboara, iar eu la mijloc. Inainte sa cobor a facut Croma niste glume, un fel de "dati-va sa treaca omu'. hai hai" (ia mai manati mai flacai) si alte 3-4 idiotenii per secunda, dar eram destul de perplex de raspunsul lui tanpit ca sa mai schitez ceva la glumele lui de majoreta cu muschi.

Eram in 135 in drum spre centrul de recrutare (acum ceva ani). Imi luasem doua bilete(dus si intors), dar uitasem sa-l taxez(chiar uitasem) si vine niste doi controlori, un el si o ea.
- Biletul la control...
Ma prind ca am cam incurcat-o uitand sa taxez...
- Pai uitati, dar am uitat sa-l taxez.
- Da da da...Actele.
- Nu am.
- Dar acolo ce-i.
"Acolo" erau actele, pozitionate subtil. Adicatelea era ditamai claia de acte inghesuita-ntr-un buzunar stramt, deci destul de vizibile. "Eaahhh, cacat. Acum imi iau si amenda, ehhh asta este". Am dat bolentinu' si m-am pus pe scaun la loc...posomorat. Stand acolo vad ca cei doi cam s-au incins la vorba la modul agitat. Duduia intrase pe jumatate-n geanta-i cautand un nu-stiu-ce. Dupa ceva minute de tocit si scotocit geanta a luat o mimica stupida si i-a zis colegului un sec "am uitat carnetu' ". "Ha?!!! Ce-a zis?" imi zic eu, ciulind urechile. Da, duduia-si uitase carnetelu' de amenzi la centru. depou sau cum i-o zice unde se aduna ei. Nea i-a aruncat o privide explicita, i-a luat bolentinu' din mana si mi l-a oferit inapoi mustrandu-ma verbal cu un "data viitoare sa taxati" si au coboroat in statie intr-o aura de boscorodeala. Am taxat si m-am asezat linistit. De data asta am avut noroc.

Inainte s-adorm si eu am butonat oleaca telecomanda si am ajuns la Nasu' Radu Moraru. Titlu mare "Nikita atacata si jefuita de huligani". "Opaaa! Ia stai bre ca asta se caftea cu toti acum cativa ani. Ia sa vedem care-i ideea". Sub titlul mare titlu mic : "Controversata Nikita se intoarca" (sau vreun titlu d-asta cool). Deci si asta reprezinta un personaj controversat? 'Tu-i mama lui de rating! Deci finutza de Nikita se afisa acum cativa ani cacantareatza de hiphap. Evident ca n-a miscat nimic. Ei, ca sa-si ridice oleaca nivelu' de (mi-e si jena sa zic)...celebritate, Nikita s-a facut prezenta pe la posturi de televiziune in emisiuni in care arata ea ce tare e si cati barbati bate (la ce micutza e cam avea cu ce lovi), dupa care o perioada de umbra totala. Apoi revine intr-o bataie de femei pe PROTV. Evident ca Savarina i-a rupt savarina in cateva secunde si a trimis-o iar in umbra din care a scos oleacacapu'la oameni.

Deci adineauri (ca acum se termina emisiunea) Nikita isi facea reintrarea(a cata?) in lumea showbiz-ului explicandu-ne cum si-a luat-o ea de la huligani si a reamintit cand a fost ea violata de un unu' (cum dreq sa violezi ditamai huiduma?), de cum e cu familia ei, cum a fost ea la Malanga (Malaga) si cum se distreaza ea si cum o sa apara inr-o telenovela in spania (cred ca in Balanga...pardon..Talanga...cum dreq ii zice) cu un manelist si cu altu' si cu nu stiu ce. Toate faine si frumoase pana intra un oarecare pe fir si zice "Nikita e o excroaca". Cum a auzit blondina spusele lu' nea', cum a si explodat! "Ies din emisiune ca e emisiunea mea si ce se baga asta in ea. Du-te ba nene si lasa-ne si plateste-ti datoriile. Bai jegule! Saracule! Ce te bagi tu-n emisiunea mea?!" si multe alte dragalasenii. S-a transformat blondina din doamna in mahalagioaica in doua secunde. De n-a spurcat blondina pa nea' ala de-a sunat si l-a amenintat ca se duce la politie ca stie ea ca e cu droage ca face si drege si la alintat cu "e asa mic de o ia direct in gura" si de nu i-a bagat la "jegule" si "saracule" de am pierdut siru' (si am incercat sa-l tin). S-a mai calmat pe finalu' emisiunii (cand cred c-a mai scazut ratingu' ca deh...o dadea iar in madmuazelisme putin cam neasortate) si a incheiat cu ceva cuvinte de duh, d-alea cu dusmani si cu bani si a stalcit cateva zicale batranesti, asta ca sa ne arate ea ca pe langa feminitate mai are si cultura, ca deh..a facut si ea culturism la viata ei.

Ce dreq-s emisiunile astea cu invitati d-astia? Obrazu' ratingului cu prostie multa se tine.

Ori stii sa te misti, ori te vindeci repede.

Frumos, nu? NU! E un mare caca! E iluminat de la Unirii pana-n Romana(si pe unde naibii mai e iluminat) intr-un mod foarte kitschos, inutil, ba mai rau, chiar tampit. In loc sa investeasca in aceste lumini si in concerte mai bine investeau in populatie. Cum? Habar n-am. Sa bage-ntr-o casa de copii. Ahh, stai ca terenurile sunt destinate vilelor bashtanilor si oricum, daca ajung intr-o casa de copii, banii sunt luati de cei care pot, nicidecum de muritorii de foame. De azil nu mai spun, ca oricum aia-s senili si uita de azi pe maine. De facut cinste cu o masa calda nu-ncape vorba ca na...mancarea nu lumineaza pana-n UE, in fine, se puteau investi acesti bani in orice altceva in loc sa fie aruncatzi aiurea in ochii lumii. Si sa zicem ca vor ei neaparat lumini, apai s-o faca cu cap, nu asa...romaneste. In loc sa puna "peste 3.600 de figurine si peste 1.900 de perdele luminoase" asa concentrat, mai bine le insirau cum trebe, sa ai impresia ca si la tine-n cartier e de sarbatoare, nu doar in centru. In fine, n-are rost sa mai zic de prostia romanului. Nu toti romanii sunt prosti, sunt foarte multi inteligenti, da' aia care au putere clar sunt idiotzi.

O optiune a celor de la last.fm este si aceea de a cauta music event-urile din zona. Nu dau linku' direct pentru ca nu stiu daca se poate intra fara o inregistrare, dar va duceti la ei pe site, va-nregistrati si la contul vostru aveti sectiunea "Events", iar de-acolo va descurcati, ca doar puteti scrie "Bucuresti", "Iasi", "Dobrocity" sau de pe unde esteti voi si sa setati o arie, in functie de curiozitati sau interese. Enjoy!

P.S.: Amuzant e ca in lista de event-uri nu apare concertu' alora de la "No Mercy". Sa fie oare de vina deschiderea facuta de Canibal Ics? Hmmm...

Deunazi butonam telecomanda si-am ajuns pe un program ce preluase de pe DoiceVele o emisiune. Printre randurile de subtitrare surprinse am vazut ceva gen "mare matematician" si "artist". "Opa" imi spun, "un alt polivalent d-ala desteptu', ia sa vedem despre ce-i vorba" si ma uit. Zice despre respectivu' ca este un artist si ca-i plac mult numerele. Am crezut ca-ncepe asta sa bage niste filosofii artistice gen Salvador Dali sau sculpturi matematic perfecte, sau jocuri de cuvinte extraordinare, sau orice care sa te lase masca. Canci! Acest geniu picta numere, dar nu oricum. Avea sabloane cu cifrele si realiza din ele niste numere. Pur si simplu punea sablon langa sablon si tragea cu pensula peste. Am ramas cam tampit pentru ceva secunde. "Si unde dreq e geniul din el? Unde e artistul din el? Ce puii mei e si distrusu' asta?". Nu dupa multe secunde am aflat ce facea cu numerele respective. Le vindea pe internet. Ce dorea sa fie genial era modu' in care se stabilea pretul numerelor, adicatelea printr-un algoritm care se baza pe trecerea timpului, pe cantitatea de numere ramase (culmea, erau si limitate numerele astea...parca pana-ntr-o suta...sau ceva de genu' asta) si pe pozitia numarului respectiv pe axa. "Asaaaa....siii?" am zis cu voce tare, ca nu intelegeam unde era explozia de talente. Bai vere, oi fi eu reticent la cacaturile astea de le scoate orice neinteles si le denumeste arta, dar asta era chiar jenibil. Se numea artist doar ca punea un sablon si dadea cu pensula. Nu tu foaie smechera facuta din nu-stiu-ce soi de copacel, nu tu vopsea fantastica - sa lumineze, sa puta, sa dreaga, nu tu pictura de bun simt. Niste numere aruncate pe niste coli de xerox si ...gata. Ei si, acu-i acu, aceste numere chiar s-au vandut. Apai cat de prost sa fii sa dai peste 40 de dolari pe o coala de hartie pe care e trecut un numar? Deci se pare ca-s atatia prosti incat ai ramane perplex pe viata daca ai avea contact cu fiecare dintre ei. Mai era candva o stire cum ca unu' vindea cacat sau cu ala de ameninta ca omoara un iepure daca nu i se dau bani. Bai sa-mi bag si chiar se trimiteau bani. Da' mie cine-mi da un ban ca nu-i omor vecinului acel caine mic si cretin care ma calca pe nervi de fiecare data cand are ocazia? Si ce? My shit isn't good enough?