Un blog ratat

Aseara, dupa Local Kombatu' de la noi, m-am uitat si la K1 - Seul. Bai de n-am ras! Deci cel putin o partida intre doi Kim m-a amuzat copios. Deci era un dulau la 180 de kg si un luptator ce cantarea putin peste jumatate. Ei, in primele secunde, dulau' de 180 de kile a facut un high-kick din intoarcere. Deci, daca-l prindea pe "micul Kim" (erau "marele Kim" si "micul Kim" - evident, in functie de gabarit) cu acea intoarcere, cred ca-i detasa capu', da' n-a facut decat sa se rasuceasca, sa cada si sa iste rasete. Deloc mai prejos, si "micul Kim" a ajuns la podea dintr-o schema, incercand si el lovituri ce-i depaseau tehnica.

Intr-un meci demonstrativ Peter Aerts a intalnit un asiatic pe care l-a desfiintat. Mi-e si frica sa ma-ntreb ce forta are Aerts in picior, daca reusea sa miste cele 80-90 de kg ale adversarului intr-un mod asa de destins. Parca piciorul sau era nascut pentru a decima. Asiaticul a fost plimbat oleaca cu targa dupa ce i-a fost mangaiat capul de "siretul" olandezului.

Semmy Shielt s-a autoeclipsat cu o prestatie bizara, pierzand la puncte in fata coreanului Hong Man Choi. Ruslan Caraev si-a luat bilet catre stele de la Ray Sepho. Foarte prost si-a pregatit meciu Caraev. Deci NU te bagi cu pumnii la un sacal precum e Sepho. Un sacal cu mare experienta, cu o rezistenta si mai mare si cu niste lovituri fulgeratoare. Si Ruslan e bun, da' se vede clar ca-i lipseste maturitatea necesara unor astfel de lovituri; are putere, are tehnica, da' na...n-are un trecut in spate. La fel este si un discipol de-al lui Aerts, Buzidi..sau cum i-o zice...tehnic, destul de rapid, da'i lipseste rabdarea si greutatea anilor.

Stiu ca aceasta priamida e veche, da' na...acu o vazui si eu. Oricum, ma declar fanGlaube Faitosa. Imi place la nebunie tehnica acestui luptator si calmu' de care da dovada. Mai are si moaca aia de bonom, da' are picioarele alea de croseteaza prin aer, nu alta. Astept sa vad ce si cand mai dau astia.

A, vazui si Local Kombatu' pe final. Mi-a placut de Ghita cum a putut sa scoata lovitura ceea decisiva. Chiar greu de anticipat. Fain, da' sa aduca dom'le luptatori de valoare, nu d-astia sa-i bata asa...una-doua. S-aduca jakali de la care au ce sa invete. Abia atunci evolueaza intr-un ritm corespunzator.

Intamplator din intamplare am regasit acest site. Mi-am pierdut o vreme pe el, da' nu i-am stiut numele niciodata, deh...d-aia exista "bookmarks". In fine, site-ul kontraband.com
m-a atras prin filmuletele de animatie prezente, unele fiind chiar mai mult decat surprinzatoare. Merita o mica atentie, o maslina, o alea-alea...

Cateva dintre animatii

Crouching Behinyda

United States of Whaaateveeeer

What if God smoked Canabbis

P.S. : Sunt multi cu mansarda-n paragina :D

Deci da! Huo "VM"! De ce? Ete pentru ca au devenit niste plagiatori, sau probabil englezoii aia-s plagiatorii, caz in care "huo"-ul le revine. Ieri butonam televizoru', nu mi-au gasit astia telecomanda inca, si am ajuns pe TVR2 cand incepea un serial. "Hmm...iengleji...astia-s haioshi...ia sa stau oleaca sa-i urmaresc...". Am stat si...stupoare! Glumele celor din "Little Britain" erau strans legate de poantele celor de la "Vacanta Mare" de acu ceva timp. Diferente sunt cateva, aia nu au unguri, au homosexuali, il au si pe ala cu scaunu' cu roate, il au pe hipnotizator si...nu stiu exact care mai sunt similitudinile, da-i clar ca o legatura stransa intre cele doua seriale exista. Deci is doua variante : 1."Vacantza Mare" da lectzii la iengleji, sau 2."Vacantza Mare" suck zee english.

De ce asemenea titlu? Apai sa va secsplic, cetii postu' lu' putty si vazui niste doua linkuri catre un site unde erau trecute perlele alora de-au dat la Jurnalistica. Mi-am permis sa citesc, sa rad si sa comentez cateva.
Am observat o mare discrepanta intre cele doua maini ale ei: cea dreapta era plina de bijuterii, iar cea stanga lipsea. - Ahaaam, m-am prins! Asta-i ca-n bancu' ala "Intrebare : Care-i diferenta dintre o gaina? Raspuns : Are doua picioare, mai ales stangu' "

Simt cum pe sira spinarii mi se agata niste intepaturi. - De fapt i se intzepau niste agatzaturi, da' nu si-a putut gasi o ordine corecta a cuvintelor.

Europeneste vorbind… - Adicatelea cu accent sau fara?

Avea ochii rotunji. - Je vrei za jici? Ji inca geva, ochii e zverici, nicidecum rotunji.

El devine mort. - L-a retrogradat careva pe plan vital.

Cand te afli la fundul paharului… - cineva tre sa-ti toarne, oricine, numa tu nu, ca e grele.

Sabia timpului trecuse peste el. - Deci avea tunsoare de om batran.

Vazuse un accident groaznic, ingrozitor, terifiant. - Oooh, shut the fuck up!

Avea o simetrie a fetei placuta la privit. - Adica fizionomia fetei se incadra in limitele admise. Sublerul nu minte!

Avea buzele carnoase, poate pentru ca vorbea foarte mult. - Cineva s-a jucat cu logica si a uitat s-o puna la locu' ei.

In loc de nas, as putea spune ca avea o sageata. - In loc de 10, as putea spune ca ti-au dat hepuri.

Avea buze pline, nu erau drepte. - Cu adevarat antonime.

Cand zambea, fata i se stramba in stanga. - Ori zambetu-i atarna greu, ori semnaliza.

Ochii ii erau putin cazuti. - Looc An S car go!

Barba neagra ca abanosul imi aducea aminte de Alba ca Zapada. - Deci Alba ca Zapada e porno deci, daca barba ii aduce aminte de Alba ca Zapada inseamna ca-l excita barba, deci e gay.

Era un barbat in varsta, avea vreo 35 de ani. - Si era insotit de o femeie in afara varstei, avand MDCLXYZ ani.

Avea mandibula potrivita unui aspect viril. - Ce noroc pe el ca ma-sa este designer vestimentar si i-a asortat mandibula cu aspectul.

Era descult, iar degetele picioarelor abia i se vedeau. - Poai daca le era si lor frig, au intrat sa se ascunda-n genunchi.

Mustata ii era nelipsita. - Ce bagareata!

Ochii ii erau asemenea adancului marii. - A...mergeau de un scuba?

Doamna de la coada de la ghiseu avea principii indoielnice. - "Daca prestez o felatie, ma lasati in fata dumneavoastra?"

Mustata neagra ii iese in evidenta printr-o nuanta albastru închis. - Iar furnica iese in evidentza printr-un elefant.

Are doua gropite foarte jucause in obraji. - Gropite d-alea de le pui in lesa sa nu-ti fuga de pe obraji. Vai, tuh! Ce zgubilitice!

Figura agentului de circulatie era pastratoare de reguli. - Deci avea moaca de Regulament. Mmm...kinky!

Purta papuci masivi din blana de iepure. - Nu pot sa nu ma amuz imaginandu-mi un slabanog la 1.50 m incaltat in papuci masivi din blana de iepure. Ce feroce!

Agentul chelise din cauza problemelor si a soferilor neatenti. - Deci agentul era cocosat, iar soferii neatenti i-au slefuit scalpu' cu portierele. Dous meiniacs!

Este o persoana inalta şi slaba, dar nu-mi da senzatia de persoana nesanatoasa, cum este de obicei in astfel de situatii. - Al dreq! A iesit din STAS! Treci inapoi!

Era mai mult desirat decat lung si purtand haine lalai. - Eu as zice ca nu.

Prietenul meu este de sex feminin. - Iar ta-su are sex feminin, iar ma-sa are sex neutru cu tendinte de giratoriu.

Barbatii incizeaza mai bine o problema. - Domnule Castor, incizati? Incizez, incizez. Doar cu "Colgate cu iarba" sau "Colgate cu H...p"

Femeia avea un chip primitor. - Te indemna la oral sau carat de pumni.

Pe pat se afla un cuplu semidezbracat. - Cata libertate pentru cititor.

Spre deosebire de puiul de tigru pe cale de disparitie care disparuse din cusca, Gioconda nu poate disparea, ca e mai mare. - Ce repede a disparut tigrul pe cale de diparitie. Si ce? Gioconda e grasa? She's just fluffy!

Isi pusese trainingul de dimineata. - Si se incaltase cu un contract ce-l strangea la deadline.

Politistul de la Investigatii speciale prefera iminenta taramului, iese des în misiuni. - Mori de ciuda, Moldovane!

N-am citit „Morometii”, pentru ca nu-mi place viata la ţara. - Sincer, concis, picat! U fachin' siti boi!

Pisica îsi facuse o pasiune din a mieuna. - Mai sunt si pisicile mute, ce au facut o pasiune din a pastra linistea. "Astazi nu e nimeni acasa...ce sa fac? Aaaa...stiu!!! Voi mieuna! Miorlaaaau! Miorlaaaaau! Vai ce-mi place! Miorlaaaaaau...auuuuauuuauuuu...viata meaaaa. Imi voi trece si in C.V. la hobby-uri. "

Priveam printre umerii celor doi. - Si-a facut catare din doi siamezi? WTF?

Mi-a dat o bomboana, sa-mi dispara respiratia. - I-a dat o lobotomie sa-i dispara geniul. Ale dreq gume "Devid Coparfild". Cineva, sa cheme gardaaaaa!!!

Doamna avea parul vopsit in violet de gentiana. - Sigur nu era "verde de Paris"?

O mana in plus intotdeauna poate fi utila. - Sa ma aplaund cand ma masturbez.

Se oprise lumina şi am dedus ca se oprise curentul. - Uimitor, dar adevarat. Inginereste vorbind, chiar e logic. Da' poate obosise si lumina si se oprise pentru un pahar de electroni. Ce atata gargara?

Dincolo de gandurile mele, am vazut doua persoane. - Adicatelea asta avea pitici pe creieri.

Parintii au observat modul meu neregulat de viata. - Asa ca s-au gandit sa-i futa viata.

Am decis sa reactionez spontan. - urmand un plan premeditat, bine pus la punct.

Era genul care nu ia precautii. - pentru ca le doare

O alpinista utilitara care monta un panou publicitar era machiata strident. - speria porumbeii

Femeia de serviciu de la hotel avea peste camasa alba un sort colorat si pantofii negri bine lustruiti. - Moartea Botezatului.

Un argument suficient de necesar ar fi… - Weeeeeee!

M-am trezit inconjurata de alti doi motociclisti. - A...Brus Uilis...si...Brus Uilis.

Infractorul, avand un port ilegal de arma, … - impreuna cu o detinere de idei si o tentativa de dorinta.

Privirea lui scurtatoare… - Poai asa priveste Superman cand scurteaza tzevile din OLT 35 (otel laminat pentru tevi). V-am zis ca Superman lucreaza cu mine-n uzina? Cand isi ia pastilele e chiar calm.

Voiam sa mergem pe plaja pentru ca acolo este marea. - Lucru observat dupa indelungi cercetari si experimente.

Din cauza alcoolului si epuizarea efortului fizic… - A dat ceasu' peste cap de a ajuns la 0.

Era un batran purtator de mustata. - Purta mustata inca din burta ma-sii. "My name is Coc, Pre Coc."

Ghinionul vine din popor. - Americanii-s de vinaaaaa, futu-i in gura sa-i fut!

A fost nevoie de numeroase forte majore ca sa dea pisica jos din plop. - Ce poate sa faca un hobby dintr-o pisica. Ntz ntz ntz.

Norii cenusii erau lipsiti de orice amiabilitate fata de noi, oamenii. - Deci astia chiar au nevoie de psihiatru. Maine-poimaine incep cu "Stalpul ala ma enerveaza! Se uita urat la mine."

Cainele a fost dus intr-un staul. - La reabilitare, probabil.

Se simtea putin complice. - Era in dubii. Dubidubiduuuu!

S-a oprit in jurul locului. - Cat de grasa sa fie sa se opreasca in jurul blocului? Pfff...

A avut intamplari negative, precum cazuri de sinucidere. - Deci sinuciderea e negativa si se intampla din intamplare.

Vecinul sau de langa palier… - Geometric vorbind, unde dreq sta vecinu'?

Am luat niste bucati de salcie si am inceput sa arunc dupa tatal meu cu ele - Dupa cum se site, salcia se poate folosi foarte bine ca arma de lupta.

S-a trezit din starea de somnambulie. - si a intrat in starea de barabulie.

Era să lovesc o veveriœţă zburdalnică de culoarea morcovului. - Microbolanta exprimare!

In dreapta sa era un biet ponei, deschis la culoare, care se lovise la copita din dreapta a piciorusului din fata. - Sa salutam noua specie de Miriaponei.

Dupa aceasta proiectare a mea, după acest salt nevoit, m-am trezit într-o lume în care desi nu erau pereti, erau prezenti cu desavarsire cai si stele verzi. - Deci a vazut cai si stele verzi pe ...langa pe reti...pe langa palier...pe langa pisici cu hobby-uri ciudate. Clar vazatorie!

Monstrul acesta, cu potcoavele lui ghinioniste… - Ce ghinioniste. N-au castigat niciodata la "Loto".

Sa vedeti si restu' de perle (mai sunt cateva ce nu le-am luat in considerare) click ati pe alea 2 link-uri, adicatelea asta si asta

Acu vreo doua zile, cand munceam cu stoicism la locu' de munca, ma trezeshte un telefon de la muma-mea:

- A...ce faci?
- Ete pe la munci. Tu?
- Auzi, nu am cheie, vino si tu acasa, ca n-am cheie.
- Pfff, la naiba! Si aveam de gand sa ma duc si io pana-n Caraibe.
- Bine, da' treci intai pe-acasa.
- Ok.

Ce face o cheie lipsa din om! Oricum, e bine de stiut ca n-ar deranja-o daca as pleca in Caraibe in mijlocul saptamanii.

Ieri eram in statie la tramvai pe undeva pe la Timpuri Noi. Vine 19-le, il iau si-ntreb in stanga mea o tantie detalii despre traseul tramvaiului, ca astea se tot schimba p-acilea :

- Fiti amabila, ajunge la Mall?
- Ajunge, dar nu-mi convine.

Cand am auzit "nu-mi convine"-ul, deja am inceput sa ma indepartez de frica sa nu ma bata ca mie-mi convina s-ajunga la Mall. In timp ce executam moonwalk-ul prin tramvai, se elibereaza un scaun. N-ar fi fost cine stie ce chestie eliberearea unui scaun daca n-as fi prins din trei parti de trei pretendenti si dintr-o parte de cel ce se ridicase de pe scaun. In stanga mea era o tanti ce ma-mpingea cu putere, in spate stanga habar n-am cine era, da' tinea contra, in fata ma prinsese femeia de a fost pe scaun iar din spate dreapta ma pardona un drogales. De nu mi-a bagat ala la pardoane de m-am saturat. Pentru cateva secunde nu prea-mi gaseam locu', rotit fiind de sleahta de pasageri disperati. Prima ajunge tanti din stanga, lucru ce-i smulge drogatului un oftat adanc si un "aaaaaa" de deziluzie. Intre tanti si seringos se deschide un dialog :

- Hai, ia loc, ca esti obosit.
- Aaa...nuuu...stati.(cu vocea aia de seringa supta)
- Haide, daca vrei, poti sa iei loc.
- A...nuuu...(cu aceasi voce)

Poai te cred si eu ca e obosit, ca te cam rupe seringa. Deh, unitatea sleieste.

Un negru ajunge in Ceruri, insa de teama ca nu o sa fie primit in Rai din cauza problemelor rasiste, se hotaraste sa denatureze un pic adevarul... * Numele? intreaba Sfantul Petru. "- Leonardo Di Caprio", raspunde negrul.
Sfantul Petru il priveste neincrezator si-l mai intreaba o data cum il cheama. " Leonardo Di Caprio", insista negrul, constient de faptul ca nu mai putea sa dea inapoi... Sfantul Petru scoate celularul si-l suna pe Dumnezeu:" - Sa traiesti, Sefu' ! Scoate-ma, te rog, dintr-o dilema: Titanicul s-a scufundat sau a ars?..."

Atingerile buzelor tale,
Mi-au prins cuvintele in ham,
Iar gandurile-mi sunt zale
Ale logicului dram.

Am prins in maini petale,
Si-am strans adanc s-ating,
Atingerile buzelor tale,
Ce astrele le sting.

Mi-e greu acum si-s goale
Simtirile, luna si cuvantul,
Care-au omorat cu gandul
Si cu atingeri reci de dale,
Atingerile buzelor tale

Longitudinal vorbind, Verde Imparat s-a nascut Verde Print undeva peste 69 de mari, 32 de tari, 4 rauri, 3 fluvii, 25 de livezi, 14 canale si 3 hoteluri. Cineva comprehensiv si-ar fi dat seama instantaneu ca locul nasterii lu’ Verde Imparat, care de fapt s-a nascut Verde Print, este exact dupa blocurile gri, unde Dorel, ca un nictalop adevarat, se curenteaza cand loveste cu tarnacopul cu coada de lemn ceva fire electrice. De fiecare data cand vad astfel de reclame ma ia o pofta de antinevralgic de nu-ti pot expune doar in cateva randuri.
Verde Print s-a nascut intr-un mediu pauperizat de catre bine-voitori, ai lui fiind stramutati din inima orasului, undeva departe, foarte departe, exact dupa blocurile gri. Nu a crescut intr-un an cat altii in zece, ba dimpotriva, era un pusti rapciugos, omniprezent in stratosfera, cu poante de doi lei si cu un comportament grobian, reusind sa indispuna pe oricine se deranja sa-i acorde putina atentie.
Verde Print a devenit Verde Imparat atunci cand s-a intalnit cu extraterestrii. Tocmai venea de la bodega unde incercase sa-si dovedeasca ca muci nu e destul, trebuie sa fii cool. Mergea, de fapt “mergea” e mult spus, deci zigzaga dupa cum batea vantul. Vantul batea spre stanga, el mergea spre stanga, vantul batea spre dreapta, el mergea spre dreapta, vantul nu mai batea, batea Verde Print cu gura de asfalt, debusolat fiind de calmul miscarilor aerului. Si, cum se plimba el asta pe ritm de zigzagazigzagazigazaguguzaga, sau cum suna acel mare hit international, trecu pe langa niste boscheti si auzi fosnind ceva. Crezu ca e o caracatita de pamant, ca asa stia el de la baietii mai mari, ca caracatitele umbla doar noaptea iar in procesul lor de perpetuare a speciei este inclus si un tease ce consta in frecarea de boscheti si emiterea unor sunete constipate. Curios din fire, se apropie de respectivul tufis si mare-i fu mirarea cand observa un emoticon verde ce semana cu o plosnita la aspect, doar ca era putintel mai mare si avea culoarea eucaliptului, dar mirosea urat, foarte urat, prea urat pentru intalnirea cu Verde Imparat.
- G....ge fagii?
- #@%$#^$%@
- A…daaa?
- #%#$T%$&%^
- Mhmmm.
- $^%&!#$^$%&
- Nu zau.
Eu n-am inteles nimic din ce-au aratat manutzele verzuliului cred ca a spus “Salut pamantene. Eu fac parte din specia Sifilisoizilor si vin de pe planeta Rumpelstinskin si vroiam sa va cucerim planeta, dar n-am putut sa tragem cu pistolul nostru cu fototrotorocoplasma pentru ca ne-a lovit un muson si ne-a impins incoace si ne-a ajuns nava foarte spatiala exact pe acest acoperis, daca vezi, se mai vede o bucata de naveta atarnata de streasina, ca atat a mai ramas din ea ca a explodat. Doar eu am supravietuit.. Aceeasi problema am avut-o si cand am vrut sa aselenizam, dar atunci ne-a reusit manevra si am facut ordine pe Luna. Dar acum, ca ti-am spus toate astea, va trebui sa te omor” si verzuliul scoase o arbaleta la Verde Print, dar cum Verde Print e personajul principal, iar personajele principale, cel putin ale mele, sunt foarte tari, frate, Verde Print scoase din buzunar o geamandura si-i dadu una peste fata verzuliului. Nu stiu ce-a lovit Verde Print, ca a declansat sistemul de imponderabilitate, iar verzuliu a inceput sa pluteasca precum un balonas cu heliu. Nefiind coltos de fel, Verde Print nu a inceput sa arunce cu pietre dupa plosnita verde cu aere de balon, ci s-a dus pana acasa, adica vis-à-vis, de a pus la distilat ceva tuica, pentru ca lui ii place mai tare, a insfacat o sticla de “Unirea”, i-a defiletat capacul, s-a pus pe banca si i-a aruncat in sictir niste vorbe plosnitei “Doreleeee, ia fa ma <> ca sa mor io de nu te cobor”. Plosnita, simtindu-se bagata in seama, incepu sa $#^%$%^$# si sa $#^#$^$%! de o intelegea doar Verde Print. Nu stiu ce i-a zis, da’ Verde Print gasi un lasou in buzunar, il arunca dupa verzuliu, il prinse si-i dadu jos mecanismul stricat de imponderabilitate.

De atunci, Verde Print a devenit venerat de catre plosnita si, folosind tehnica de ultima ora a extraterestrului, s-au apucat de manele. Si-au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Noaptea de revelion. Pleaca Florin sa se reculeaga putin, inchizandu-si telefoanele, nedorind a fi contactat. Probabil unul dintre acele momente in care lumea nu poate sa inteleaga ce se intampla. Trece o ora, trec doua, se facu ora noua, lumea agitata. “Unde e Florin? Unde e Florin?”. Oricine suna la Florin primea in ureche vocea robotelului ce anunta ca respectivul abonat nu poate fi contactat. Incearca si Doina sa dea de Florin. Ia de formeaza numarul si, surpriza, suna. “Hmmm ce fraieri sunt astia. La mine suna”
- Alo!
- Alo, da!
- Ce faci, ma? Unde esti? (Doina iesind din casa, pentru a auzi mai bine convorbirea)
- Uite sunt la Tulcea.
- Si …ce faci acolo? (Putin derutata de raspuns, ca doar toata lumea stia unde se afla si cu un usor sentiment de ecou)
- Uite, petrec revelionul cu niste prieteni.
- A…ce?
Moment in care Doina se intoarce la dreapta si-l observa pe Bogdan vorbind la telefon. Arunca o privire la numarul format, evident ca nu era numarul lui Florin si evident ca era numarul lui Bogdan, care iesise si el afara din casa pentru a putea discuta mai bine cu persoana ce-l sunase, neavand numarul Doinei in agenda. Bogdan repeta si el miscarile Doinei, doar ca la o secunda distanta, tragand aceeasi concluzie : ei doi purtau o discutie in care nimeni nu era cine vroia sa fie sau ar fi trebuit sa fie. Morala este : nu incerca sa formezi numere de telefon dupa ce consumi bauturi alcoolice.

A-nceput de ieri sa cada
Cate-un ban si tot n-a stat.
Pasarica rade tot
De la dulaul ce a dat.

Uimita puica a aflat
Ca tichia nu-i poseta
Dar nu conteaza cum se poarta
Daca o face mai cocheta.

Si i-a luat nenea cel batran
O emisiune la televizor.
Sa vada si romanul prost
Cum e in lumea lor.

El este mos dar e viril
Iar moaca il iubeste clar
Si se dedica toata
Dulaului necomunitar.

Un pas mai trebuie sa faca
Pentru-a ajunge doamna.
Mai trebuie sa invete
Pentru un bac, in vara, nu in toamna.


Morala:

Eu am anii, tu ai (b)anii
Suntem ca americanii.

Ploua mocaneste in poiana, ploua de o zi si-o noapte. E 5 seara, Andrei inca doarme in cort, a mers mult pe tren si n-a putut sa se odihneasca deloc. A fost o noapte destul de lunga pentru el, a avut timp sa se gandeasca la toate cele facute pana acum si s-a pregatit pentru ziua de azi.Poiana e situata intr-un loc izolat, departe de urmele omului. Andrei l-a descoperit acum doi ani cand cauta sa fuga cat mai departe de lume si de atunci vine aici cu fiecare ocazie.

S-a facut ora 7, ploaia s-a oprit, iar soarele lumineaza acum poiana, facand-o sa straluceasca puternic. Andrei s-a trezit de cateva minute, cautandu-si ghetele buimacit de somn. Si le gaseste si iese afara din cort.

Soarele ii contureaza frumos muschii, Andrei fiind un tip bine lucrat. Are abdomenul bine desenat, “are pachetele pachetele” cum ar spune o amica de-a mea, pectoralii proeminenti, grumazul ca de taur, brate puternice, ce sa mai, este un tip bine cladit, tot acest fizic de fiu al Myrrhei se datoreaza timpului petrecut practicand diferite sporturi. Ochii ii sunt putin migdalati , avand o culoare infinita de cer laptos, genele de lungime medie, curbate intr-atat incat sa nu para rimelate, sprancenele dese si negre, si totusi doua, nu cum au unii o singura spranceana. Nasul drept, buzele carnoase si vii, mandibula puternic profilata, parul pana la umeri, de un galben rebel, urechile potrivite, fara fi clapauge sau invizibile. E imbracat cu pantaloni verzi si e incalcat cu ghete de munte, fiind la bustul gol. La gat are un lant de argint cu o cruciulita, si ea de argint.

Intinde un celofan pe iarba, peste care se aseaza sa manance. Celofanul l-a primit de la colegul lui de facultate, Cristi, alaturi de care studiaza Filosofia in Bucuresti, la Universitate. Se inteleg bine, amandoi avand avand moduri asemanatoare de a gandi, amandoi locuind in aceeasi camera de camin, alaturi de inca doi tipi de la Istorie. O ceapa, branza, cascaval, ceva ridichii, niste slanina, o conserva de peste, paine.

Termina de mancat si se pune in genunchi rugandu’se. Termina rugaciunea de spus, intra in cort si scoate o cutie neagra cu maner. O deschide si ia din ea cateva ace mai mari, un fel de piroane si un bici si le aseaza pe iarba uda. Se inchina iar. Ia un ac, se ridica in picioare si is impunge acul in obraz pana il patrunde. Nu curge sange, nu doare, nu mai doare, nu mai are ce sa doara de mult timp. In ochii lui se citeste rutina si indiferenta. Mai ia un ac si isi penetreaza si celalalt obraz. Nu curge sange, nu doare si nici cicatrici nu sunt. Nu sunt prezente fizic, dar Andrei nu uita nici un moment, mai ales la inceput, cand durerea se simtea cu fiecare milimetru. Se apleaca si mai ia un ac pe care il introduce tot in obraz, in stangul. Mai ia inca unul si il baga in dreptul. Nu curge sange, nu doare.

Ia biciul. Acesta are la varfuri niste mici piese metalice, de forma eliptica, cu rizuri. Inchide ochii si loveste. Sare sange, doare. Ar vrea sa stranga din dinti, dar nu poate, asa ca icneste incet. Nu s-a obisnuit cu biciul si stie ca nu se va obisnui niciodata, cu toate ca numarul cicatricilor este destul de mare. Loveste iar, bucati mici de piele se agata de rizurile pastilelor metalice, lasand in urma rani. Andrei loveste iar si iar, incepe sa transpire, sudoarea ii umezeste ranile hranindu-i-le sarat. Doare. Parul i se incalceste printre ranile de pe umeri, agatand cu varfurile ranile proaspete. Durerea e din ce in ce mai prezenta. Lovituri dupa lovituri. Soarele admira sangeriu corpul sangerand in poiana. Stropi de sange sar pe iarba uda, contopindu-se cu picaturile de ploaie. Andrei tipa, tipa a durere si a usurare, a eliberare. Isi scoate agresiv acele din obraji si racneste a viata. Carnea ii este din ce in ce mai sfasiata cu fiecare lovitura. Sangele se pare ca vrea sa cucereasca poiana, acaparand-o cu fiecare rana, cu fiecare lovitura. Deja durerea a parasit corpul lui Andrei, pierzandu-se printre picaturile de sange si picurii de ploaie de pe iarba. Loviturile vin mecanic acum peste corupul devenit o mare de rani, Andrei inchide ochii si loveste si loveste…si loveste. Epuizat cade in genunchi. Sta asa putin, dupa care se intinde pe iarba uda. Nu mai poate. Nu mai doare, doar sange curge.

Ploaia a inceput iar. Picaturi mici spala ranile vii ale lui Andrei si intind sangele in poiana. Soarele a apus de ceva timp, corpul lui Andrei pierzandu-se in culorile crepusculului si in ropotul picaturilor. Rasufla incet. E viu.

Ieri m-am gandit sa trec pe la Irina, s-o mai salut, sa vad ce mai face. Prost moment, nu de alta, dar a plouat cu galeata, dar ce sa fac, am zis ca trec. M-am facut leoarca pana sa ajung din statia de tramvai pana la ea la bloc. Interfonul stricat, astept ud si enervat sa vina cineva sa-mi deschida si mie. Astept vreo 5 minute, dar degeaba. Stiu ca nu e politicos sa te apuci sa tipi in gura mare, iar pe vremea aia nici nu stiu daca era util, dar am racnit un “Irinaaa!”. Pauza, nu s-a miscat nimic, decat picaturile de ploaie. Mai strig iar “Irinaaa!” si iar pauza si picaturi. Pana la urma un vecin deranjat de timbrul meu vocal se hotaraste sa vina sa-mi deschida usa de la intrare. “Va multumesc, stiti, nu se aude ca sunt geamurile inchise, si cu ploaia asta…” arunc la repezeala. Vecinul imi arunca o grimasa sictirita. Nu inteleg cum a putut sa-l deranjeze vocea mea, mai ales pe torentiala respectiva, probabil era mai sensibil sau poate eu chiar am un racnet puternic, asa ca de leu.

Liftul nu merge, urc repede si leoarca scarile. Pana la 5 sa tot urc. Ajung in fata usii gafaind, se pare ca m-a prins varsta din urma. Ciocan si astept. Deschide Irina dupa ceva secunde bune. E imbracata intr-un halat roz care lasa formele sa-si spuna cuvantul, fara a se dezvalui ceva concret, lasand libidoului drum liber. Vad ca nu are nici sutien nici bikinei pe ea, exact cum imi place mie femeia : evidenta, dar selecta. Ii cer niste haine de schimb si-mi ofera ceva de la frati-su, cam micute, dar decat sa stau sa ma penetreze umezeala….Ma schimb eu in haine uscate si ma duc sa-mi fac un ceai, ma simt ca acasa la ea, mai ales ca am petrecut destul timp aici. Imi pun eu apa, se incalzeste, arunc si un pliculet doua in cana, amestecand. Ma duc in sfragerie, Irina nu-i, asa ca ma duc al ea in camera si ma asez pe fotoliu, ea admirandu-se in oglinda.

- Sunt frumoasa?
- Esti iubita, chiar foarte frumoasa.
- Da…sunt frumoasa.

Irina isi da jos halatul, plimbandu-se prin fata oglinzii, admirandu-si formele.

- Ti-e dor de mine?
- Da iubita, imi este dor de tine.
- Ma mai iubesti?
- Stii doar ca nu pot sa nu te iubesc. Nu pe tine.

Da, o iubesc. Dar nu pe ea de acum, ci pe cea de odinioara, pe cea cu care puteam sa fiu. Nu stiu, probabil tot pe ea o iubesc, sau…o parte din ea, o parte care nu stiu sigur daca mai exista.

Nu stiu ce s-a intamplat acum doua luni, de s-a stricat totul. Totul era exact ca in filmele realizate dupa un scenariu siropos pentru femei plangacioase, de vizionat duminica seara. Toti din jur ne admirau si ne invidiau, intrebandu-se cum de ne merge atat de bine, chiar si dupa doi ani impreuna. Nu stateam sa le raspund, ci traiam respective momente ca si cum ar fi fost ultimile, asta pana chiar au fost ultimile de acest fel. Nu stiu exact ce s-a stricat si s-a intorsla 180 de grade toata relatia, iar relatia a devenit un camp de lupta al unor soldati orbi.

- Iti plac sanii mei, nu?
- Da Irina, imi plac.

Da, imi plac enorm sanii ei rotunzi ce reactioneaza rapid la stimuli. Imi place cum se i se intaresc sanii iar sfarcurile inteapa aerul doar cand o sarut putin pe gat. Asta mi-a placut mereu la Irina, ca e o tipa sensibila la atingerile mele, reusind prin asta sa ma faca, in mod indirect, mai sigur pe mine si mai mandru, mandru ca pot s-o fac sa ajunga in acele stari asa de usor. Imi place mult cand gateste sa o ajut si eu cum pot. Ma pun in spatele ei, o sarut usor pe ureche, “Alex, lasa-ma ca scap astea pe jos si te bat”, o sarut pe obraz, “ma tu nu auzi?!”, apoi cobor cu limba catre gat,”aiii ma iubire, inceteaza, ca stii ca…fffff”, iar “astea” ce erau sa scape pe jos sunt puse frumos undeva iar ea se impinge cu poponeatza ei obraznica in prohabul meu. O intorc cu fata inspre mine, o musc incet de buza, o sarut cu pofta, “mmmm…”, mirosul pielii ei ma excita de fiecare data, o sarut pe gat, “mmmm..”, o musc de gat, “ahhh!...”, mainile se joaca cu sanii ei cei rotunzi si tari, o sarut pe piept, deschei nasturii camasii…unul cate unul pana pot sa ma infrupt din sanii ei. Ii iau pe rand, intai stangul, apoi dreptul, nu stiu la care sa ma opresc, imi vine sa-i mananc pe amandoi, ma hotarasc la stangul, il ling incet, spiralat din exterior spre interior, iar cand ajung la sfarc incep sa-l sug si sa-l rontai tragand de celalalt. Imi place s-o strang de sfarcuri, s-o vad ca sufera, ca-i prezenta cu mine in placere si durere. Se aud batai in usa, e ma-sa care s-a intors de la munca. Ne aranjam repede hainele pe noi, de fapt pe ea si deschide usa. “Ce faceti mai copii?”. “Pai, pregateam ceva de-ale gurii.”

- Uite ce mijloc subtire am.
- Da iubita, ca de albinuta.

Are un mijloc superb. Imi place la nebunie cum poate sa arate cand sta capra. Iar fundul, frumos bombat si obraznic, exact cat e necesar ca sa salivezi cand il vezi. De revelion am prins si noi ocazia sa facem prostii, evident, ca tot romanasul, sa stam stam de revelion in pizda. Eram la mine acasa, pe la vreo 1, dupa ce ne-am sustras unui chef din bloc. Atunci am facut cu ea prima oara sex anal. Stia cu ce se mananca, dar pana atunci n-a incercat. Am ajuns noi cu greu la mine, fiind lezati de sampanie si de celelalte bauturi gustate in acest interval de o ora, am deschis usa, ai mei erau plecati la nasa-mea sa faca revelionul, asa ca apartamentul era pregatit spiritual pentru asa ceva. Inchid usa si pun mana pe ea de o pun cu fata la usa, “mmm…raule!”. Cum sa nu fiu rau cand nu mai gustasem din ea de doua saptamani? “Gura femeie ca te fut!”. “ Ahh vai, sariti sariti, ma fute! Ha ha ha!”, Ii ridic rochia incetisor “Vai, ce avem noi aici? O pizdulice nefututa! A cui esti tu, bai pizda?”. “A ta nenea, a ta!”. “Nu te aud, ia sa cobor sa vorbesc mai de aproape cu tine”. Ma pun in genunchi, ii dau jos chilotii si incep s-o ling in pizda, din doua limbi era uda. “Vai mai pizdo, te-ai udat?”. Ii place cand o ling pe la spate. Cu un deget ma joc cu motul ei iar cu limba incerc sa intru cat mai adanc in ea. Geme. Ii indepartez fesele si dau cu limba incetisor pe anus. “Hmm, ia zii tu ce vrei sa-ti fac acum?”. “Hai ca stii ce vreau sa-mi faci!”. “Vreau sa te aud pe tine”. “Nu pot!!!”. “Ba poti! Hai spune-mi!”. “Ahhh ce ma enervezi ma! A… linge-ma”. “Mai tare ca nu te aud. Ce ai zis?”. “Linge-ma!”. “Unde?”. “Ai maaa...”. “Deci te las asa daca nu vorbesti”. “Ahh…linge-ma in cur”. O ling incetisor. “Asa sau mai tare?”. “Mai tare! Linge-ma in cur mai tare!”. O ling mai tare, daca asa a poruncit femeia, pot sa comentez? Acum sunt cu limba in curul ei, iar cu o mana ma joc cu motul ei. O ling asa ceva timp dupa care ma ridic in picioare. Da sa se intarca. “Stai asa ca n-am terminat cu curul tau!”. A inteles ideea si n-a mai zis nimic. O iau frumos pe la spate, ii desfac rochia sa ma joc cu sanii, dupa care ma frec cu pula de motu ei. “Hai maaaa nu ma mai tachina atat!”. “Si ce vrei?”. “Vreau sa ma futi, sa mi-o bagi adanc, sa te simt in mine”. Cum nu pot rezista la asemenea dorinta ii bag rapid pula, reusind sa scot de la ea un “Ahhhh” ce s-a putut auzi cel putin pe palierul nostru. Cu o mana o frec la pizda iar cu cealalta ma joc ba in gura ei, ba o trag de sfarcuri. Dupa o vreme ma las putin mai in spate si ii ma joc incetisor cu anusul ei, mai scuip putin sa alunece degetu’, mai ma joc. Imi pun mana cu degul bagat partial in anusul ei, astfel incat, daca pune contra sa-I intre si pula in pizda, si degetul in cur. Am crezut ca se va da inapoi, dar se pare ii place si se avanta cu putere. “Ce e iubita? Iti place?”. “Dah..imi place la nebunie!”. Mai scot pula din pizda, i-o mai frec putin pe la anus, i-o mai bag in pizda, o mai frec pe la cur, pana cand ma hotarasc sa i-o bag in cur. Nu i-am zis nimic, ci mi-am pus pula pe pozitie, o mana pe pizda s-o frec sa o excit, alta pe sani, si am intrat incet dar sigur. A stat putin in garda, dar cum a trecut capul pulii de sfincter s-a calmat. Am dat s-o scot din cur, dar a reactionat imediat “Ahh..nu o mai scoate, las-o acolo”. “Iti place acolo?”. “Da…”. Asa ca am lasat-o acolo, impingand sistematic. I-am luat o mana si am pus-o sa traga de o fesa, sa vad mai bine cum ii intra pula incur. Imaginea asta ma excita enorm. “Iti place ma?”. “Da!”. “Ce-ti place ma?” “ …”. “Zii ma ce-ti place!”. “Imi place sa ma futi in cur!”. “Mult?”. “Da! Mult!”. “Cat de mult?”. N-apuca sa-mi raspunda ca ciocane cineva la usa. De incuiat n-am incuiat, deci daca vrea cineva sa intre si e destul de fortos sau de beat, poa sa intre si sa ne gaseasca imbarligati. Dupa ce realizez situatia incep sa ma imping mai adanc si mai repede incurul ei. Ar vrea sa tipe, dar n-o lasa situatia, asa ca incepe sa muste de degete. Ce sa fac? Sa tip eu? Nu! Asa ca o musc de umar si ma imping mai adanc in curul ei. Totul este o reactie in lant declansata de niste ciocanituri in usa, reactie ce se lasa cu o excitatie imensa si cu niste rani pe masura. Mai ciocane astia cemai ciocane si, cum vad ca nu misca nimic se retrag la chef. Termin in curul eu exact cand usa liftului se tranteste. Termina si ea dupa ceteva secunde. Imediat imi suna telefonu’. “Unde esti ba?”. “Unde sa fiu…acasa!”. “Poai hai coboara”. “Vin vin!”

- Sunt frumoasa?
- Da esti.

Acum e doar ea si oglinda. Nu mai exista nimeni, decat amintirile. Acum e doar Irina cu Irina si atat. Nimeni nu a inteles ce s-a intamplat, dar e clar ca s-a intamplat. A trebuit sa inteleg situatia, n-am avut de ales. Lumea ei nu ma mai accepta, de fapt nu stiu daca mai accepta pe cineva. Acum este ea, cu formele ei si oglinda. Asa se tot pierde de ceva timp incoace, de la acel “click” de neinteles. O iubesc, dar nu sunt sigur ce iubesc la ea. Imi beau ceaiul si adorm pe fotoliu, pierzand-o pe Irina in bratele Irinei.

"Unde te uitai proasto" - cam asa a inceput soferul unui Audi sa o apostrofeze pe soferita unui Matiz ce si-a inflorit capota in portbagaju' Audi-ului, lezat mai mult in orgoliu decat in fizionomie, avand doar sparta bara din spate.

Ce s-a intamplat? Veneam de la mandra si ajunsesem la Baba Novac. Intamplator din intamplare mi-a trecut prin minte ideea unui accident. Dupa 2 minute de mers am auzit un "scaaart" la 2 metri de mine. Pe sosea, un Matiz nervos se infigea in spatele unui Audi, blondina de la volan topaind ca la un rodeo-show. Muma-sa si-a pus mainile-n cap, aruncandu-i cateva cuvinte grele. Soferu' masinii germane a coborat, imitand-o pe mama blondinei. In 5 secune zona a fost impanzita de baietasii de cartier, ce iesisera la un ceai dansant nocturn. Pentru ceva zeci de secunde, duduia blonda si-a primit ocara de la soferu' Audi-ului, dar, uimitor, unu' dintre baietasii de cartier s-a gasit sa-i tina partea."Da' ce ai dom'le cu ea? Nu e vina ei. Voi ati pus frana brusc.". Sotia soferului, ca era si cu femeie si cu copil dupa el, incerca sa-i explice tulburatului martor ca nu a fost vina lor, dar, cum multimea decide, s-a lasat pagubasa. Bineinteles ca beatu' (cu accent pe "a", in ideea de "baiatul") n-avea nici a mai mica dreptate, dar "baietii care ma sustin, sunt cu mine", asa ca o dadea inainte cu logica lui de gradinita. Daca avea oleaca tangente cu codul rutier, ar fi observat ca exista ideea de adaptare a distantei intre vehicule, in functie de conditiile de mers. Intre noi fie vorba, tine si de masina, ca nu-ti permiti cu o masina mai dubioasa sa pastrezi aceeasi distanta pe care o accepta o masina mai sigura pe calitatile ei. In fine, s-a discutat aprins pe margina drumului. "Domnu' Borcan, faceti ordine?" - vine dintr-o stanga a mea. Se pare ca "agentu' de circulatie comunitar" se intitula Borcan. O fi fost vreunu' dintre oltenii ce-a reusit sa-si bage capu-n borcan. A iesit si soferita din masina. Se pare ca avea ceva nevoie de aer, mai ales ca tremura ca varga si o inteleg, ca nu-i deloc interesant sa faci parte dintr-un accident in care ai toata vina.

In vreo 5 minute ajunge-n zona si Serban Huidu cu masinuta aia rosie cu "Cronica Carcotasilor". Baietasii de cartier exclama veseli "Uite-l, baaaa, pe Huidu". Intre timp domnisoara blonda a trebuit sa-si traga masina in afara carosabilului, cacam incurca circulatia pe strada si-asa stramta. Soferu' de pe prima banda a inteles intentia blondinei si strigato-urletele martorilor de "stai, baaaaa!!!", da' se pare ca Serban Huidu e mai mult vedeta decat logic, si a calcat acceleratia, delasandu-si carcomobilu' prin locu' lasat, fiind destul de-aproape sa fie agatat de tremuranda blonda.

Dupa ce-au iesit din trafic ambele masini, m-am tirat si eu spre casa, lasandu-i pe "agentii de circulatie comunitari" sa faca legea cu pumnu' orb, sau orbi, cu pumnul. Regret iar si iar ca nu am un aparat foto, da' lasa ca ma fac eu mare si-mi iau din banii de alocatie.

Yup, am cam dat bir cu fugitzii in ultimu' timp. A fost o perioada de tranzitzie, deh, m-am apucat de munci, am fost mai solicitat, bla bla bla. Oricum, concluzia e ca, pentru a blogui in fortza, chiar trebuie sa ai timp. Ma refer la TIMP, nu la cateva minute fugitive, pierdute intre verificarea unui mail si o mica discutzie pe ymsn. De ceva saptamani cam am lasat-o mai moale cu blogareala pentru ca am avut mai multe optiuni si, sincer, intre a invatza, a ieshi in orash cu pretenii sau cu mandra, si blogareala, cam greu sa aleg blogareala, da' na, e timp pentru toate, da' e greu cu managementu' asta al timpului, al vietzii. Deci concluzia-i ca am observat ca inainte chiar aveam timp sa scriu, sa fiu citit, acum fugind de colo colo...colo...nu mai posed aceeashi libertate. Bun, deci back on track, om trai shi-om vedea.

Vineri jucai "Risk" pana pe la vreo 4 dimineatza, reushi shi io sa bat pe final. La 5:42 aveam tren spre Vami Vechi, pe la 4 si un sfert iesheam de sub dush, de la 4:15 pana pe la vreo 4:40 m-am foit prin casa, plimbandu-ma de la "stai sa iau o lingura de ciorba" (d-aia matinala, aruncata-n viteza-n strachina) la "ahhh, ce puii mei imi mai trebuie?" la "intra in ma-ta in geanta"(nishte tzoale agatzate-n aceeasi viteza, inghesuite cu mare raspundere). La 5:00 am ieshit pe usha, am mers-alergat pana la metrou, am luat un taxiu pana la Hashdeu, de unde-am fost luat de mashina tatalui mandrei mele si dushi pana la Gara Obor. Acolo ne-am intalnit cu catziva cunoscutzi, cu catziva necunoscutzi, in fine...mai totzi erau de pe forumu' alora de la tUrma. S-or strans destui ("cateva mese" cum ar spune domnu' Dinica, bine...la noi erau "masutze") ca sa nu parem putzini shi ne-am deplasat incetishor spre tren. Pe tren, galagie, nash shi blat shi o mare foame de Vama ce se simtzea in aer.

In Constantza ajunseram noi pe la vreo...habar n-am cand am ajuns, chiar eram certat cu timpu' oleaca, nemaidormind de vreo 26-27 de ore. Oricum esentzialu' e c-am mers din Constantza-n Mangalia, iar din Mangalia-n Vama. Ajunshi in Vama, ne-am vazut cu cei ce-ajunsesera deja p-acolo - Rholes, Zana, Gabi, mandra lui (niciodata nu am putut sa-i tzin minte numele :) si care mai erau, nu-mi amintesc destul de bine, ocupat fiind sa ma mentzin treaz. Oricum, l-a bucurat mult pe Rholes venirea mea, deh ...nu ma mai vazuse de ceva timp, ce-i drept...o bucurie sincera din partea sa. Ne-am cazat noi la "Alex", am ieshit apoi sa mancam la "Mitocanu'", dupe care-am luat oleaca plaja si soarele la dans. Dupa ceva stat la bronzat shi discutat cu oamenii, mi-am luat iubita shi-am mers la somn, ca tot omu'. De trezit ne treziram pe la 7-8 seara cand, evident ca aveam o mare foame-n mine. Deci halit shi ieshit la zbenguiala. Lumea era prea treaza ca sa faca scandal, cu exceptzia unuia ce simtzea toate muzicile in stilu-i aparte, reushind sa amane un eventual iminent contact cu orizontala ce-l striga cu drag. Adicatelea era muci. Eu eram prea obosit sa ma agit, sa ma tzopai, asa c-am stat cumintzel in banca mea si i-am lasat pe ailaltzi pe "scena". Baui o gura de bere, alta de Metaxa (sau ce-o fi fost), in fine, gustai si eu de parfum. Pe la...iar nu stiu cat era ceasu', lucru ce ma bucura, deci...mai in noapte am m-am plimbat cu iubita pe plaja, ea vorbind cu mine, eu cu marea, marea cu mine, eu cu iubita. Obosit fiind, am ajuns destul de devreme-n pat. Duminica ma trezii dis de dimineatza pe la 12, alungat fiind din camera de catre fatucile ce asigurau curatzenia. Faza o fo cam aiurea, din moment ce nu ni se comunicase nici o astfel de regula, da'n fine...au omis obligat fortzat din gresheala. Ne-am trezit noi si fara cazare si fara grup (au fugeat repede, inainte sa ne trezim, da' i-am ginit cand alergau) si fara sigurantza unui mijloc de transport, deci am mers sa mancam. Eu doream un "sandghish", da' n-aveau...asha ca m-am multzumit cu juma de paine shi ce mai era p-acolo. Apoi am mai mancat shi la "Mitocanu'" si apoi siesta. Iar o mica plimbare pe plaja, discutzii cu cei ce-ai mai ramas. Au plecat cam totzi cunoscutzii (cred ca juma' de Vama), am plecat shi noi. Maxi-taxi, apoi maxi-taxi, apoi tren. Cu maxi-taxi-urile n-au fost probleme, da' cu trenu' cam era sa ramanem prizonieri p-acolo. Am intarziat, am prins trenu', da' am observat ca nu-i ala bun, ca ala bun plecase cu vreo 10 minute inainte, da', undeva pe la Medgidia, cele doua trebuiau sa se intalneasca, cele doua fiind trenul ala bun, ala rau, si mai lipseshte trenul ala urat. Drum d-ala de "spre acasa" cu nuantza de afterhours. Ajuns acasa, spalat, dormit.


No, Vama o fo superba ca primire shi imbratzishari. A fo exact ceea ce-am vazut acum doua luni cand am ramas in Vama shi vreo 2 zile din saptamana, adicatelea luni shi martzi, perioada in care Vama e mult mai calma, mai boema, mai abstracta. In acest week-end, ca si acum 2 luni, Vama a fost foarte putzin populata, lucru ce-tzi oferea o mai buna comunicare cu natura, nefiind obligat sa coexishti cu mai multe persoane decat itzi cere starea de visare. Din marele grup cu care eram, m-am rezumat la catziva, bucurandu-ma, cu zambetu' pe buze, de prezentza lor.

Am putut sa stau la un pahar de vorba, sub razele soarelui shi in bataia vantului, fara vreo grja sau vreun gand apasator. Am vorbit cu marea, cu vantu', cu noaptea...in fine, cam am incercat sa comunic cu toate elementele naturii, da', cum nu-mi raspundea nimeni, le-am lasat mesaj pe robot. M-am plimbat alene pe plaja cu mandra de mana, lasandu-ma purtat de pashi shi vant. Am vazut curcubeu' ce-mbratzisha soarele, m-am pierdut, o vreme, intins pe nisip, avand aproape iubita. Au fost momente desprinse din acel calup de "n-ash vrea sa se termine", in care totu' se contopea perfect : eu, ea, sunetele, imaginea, trairea, gandurile, atingerile...

N-ash putea spune ca o asemenea Vama e unica la un anumit interval de timp, ci pot spune doar c-am reushit sa-nvatz sa primesc doar ceea ce ma bucura, sa gasesc raspuns doar la intrebarile care ma intereseaza, sa simt doar ce pot simtzi. Am facut abstractzie de gesturi, de oameni, de constructzii, de zgomote...in fine...am facut abstractzie de tot ce ma putea deranja. Le-am vazut, le-am notat, le-am pasat.

Cam atat din aceasta Vama. De ajuns p-aci, cred c-o sa ajung mai prin iarna, sau cand s-o putea. Prea-i frumos acest dialog om-natura, mai ales cand nu este bruiat, nici din afara...nici din interior...

"Meet you there"

No, seara m-apuca, uneori, menalcoolia... sau melancolia, cum i-o zice. Si ma mai gandesc, la una...la alta (idei, nu fomei). De ceva timp pot sa fiu observatorul unor personaje, vazandu-le in diferite ipostaze(nu dau nume, chiar sunt irelevante) si stau sa ma gandesc : oare ce-i mai bun? O minciuna in poleiala de fericire, sau o realitate in tzoale verosimile?

Exista posibilitatea ca X sa nu-si observe problemele, fiind, oarecum, orbit de alte activitati. Aceasta situatie sa atribuie "cohoolic"-ilor, c-or fi work, fuck, whateva'. No, lor ce sa le ceri? Ce nu cunosc, nu pot aborda, ca de ranit, ii raneste, asta-i clar. Ok, sa zicem ca astia cu pluta, acesti necunoscatori ai propriei soarte, is scoshi din grafic si din discutzie.

E ciudat (nu zic rau sau bine, pentru ca nu sunt in respectiva situatie ca sa ma pot exprima in cunostintza de cauza), privit din afara, cum unii X-i prefera o sedare a realitatzii cu ajutorul unor situatzii de moment. "Hai, ies cu cutare...hai fac cutare...hai sa...hai...". Un "haide sa haidem" intru perpetuarea pseudovietzii, ca sa zic asha. Adevaru' e ca astfel de activitatzi te fac sa uitzi pentru ceva timp problemele, te ajuta sa evitzi, temporar, realitatea. No, si cand se duce efectul activitatii respective, te trezeshti ca iar existi sub auspiciul realitatzii. Da parca realitatea asta nu se vrea traita, asa ca, de la minciuna de grup, se trece la minciuna personala. "Lasa ca o sa...mai e timp...hai ca o sa...las' ca fac eu...gata...de maine, poimaine...fac! vreau!". Si acest "hai ca fac" ar trebui sa tzina cam pana lurmatoarea activitate de grup, moment in care realitatea capata iar alte cote, alta geometrie, alte tolerantze. Se mai intampla ca perioada intre doua activitatzi de grup sa fie mai lunga decat capacitatea de acceptare a propriilor minciuni. In acest caz apare lamentarea. "Ce se intampla? Ce nu fac bine?", plus cateva dialogari cu Dumnezeu in care i se cere socoteala. Scaparea apare tot din partea "prietenilor" : "hai cu noi la o bere, ca-tzi trece", iar ciclul se reia. Da' pana cand? Ceva tot tre sa cedeze la un moment dat. Daca cedeaza "prietenii", se pot gasi altzii, daca cedeaza X...de fel gaseste ushitze de scapare...asta pana s-or inchide toate, in fine, or fi mai multe lucruri ce pot ceda, ce-i cert este ca timpul n-ashteapta dupa nimeni, ba mai mult, chiar ne cam alearga.

Sunt in viatza mai multe cicluri; pe unele le vedem singuri, altele sunt scoase la iveala de cei din juru' nostru, altele nu se vad deloc, oricum, important e sa-ncercam o diminuare a acestui numar de cicluri nocive (ca de astea-i vorba). De multe ori m-amuz cand vad cate un ciclu d-asta, un tic existentzial. "Ete ba ce prost sunt! Pffff...si era in fatza mea...asa de evident", revelatzii d-astea cu zambetu' pe buze.

Nu se pune problema doar la ideea de viatza si problemele ei, ci shi la cazuri simple, gen "vreau sa-mi iau cutare, dar...". Acest "dar" lasand loc de mult "NU" in acest plan "bine pus la punct". S-a dovedit stiintzific ca daca vrei, potzi. (e ca suna fain? mai ales cacofonia). Adevaru-i ca totul e posibil, da' cu anumite pretzuri, pretzuri ce ni le putem permite au ba. Putem sa ne permitem sa nu ne luam o mashina, un pix, un ceas, un ursuletz cu chitzaitoare, da' nu cred ca putem pune vreun semn de intrebare asupra cursului vietzii. "Oare e bine sa traiesc? Hmm...parca nu-i bine...ba parc-ar fi bine...si totusi...". Sunt sitzuatzii in care putem alege, altele in care nu putem alege, iar altele in care nu se pune problema de ales.

No, ma duc s-adorm, ca se pare c-am intrat si eu intr-un ciclu cu P.C.-ul asta pagubos. Huo tehnlogiei! Amish rulz! :D